Articol scris în 2020 cu ocazia tranzitului cheilor 18 (Soare) și 17 (Pământ).

Această contemplare este despre cât de mult punem accent pe integritate în viața noastră și dacă o și simțim nu doar o gândim. Este o contemplare despre identificarea cu propriile judecăți și opinii și unde ne duce această identificare. Este o postare pe care ți-o recomand cu căldură, indiferent dacă știi ceva despre Cheile Genelor sau nu.

CHEIA 18
Siddihi / Esență: Perfecțiune
Darul: Integritate
Umbra: Judecată

Cheia 17
Siddhi / Esență: Omnisciență
Darul: Clarviziune
Umbra: Opinie

A venit momentul perfecțiunii, Siddhi-ul cel mai mimat de către noi oamenii. Oh, dar cine nu vrea să fie perfect? Politicienii își dau aere de incoruptibili și imaculați, unele femei își pun silicoane și “botocși” (aici mai găsim și bărbați), pe Facebook e plin de poze cu oameni fericiți, pe Instragram, nu mai zic, parcă trăim cu toții în Rai. La fel și cu cunoștințele, cine mai are curajul să spună că nu știe având în vedere că peste tot suntem înconjurați de oameni care le știu pe toate?

Când un om mimează perfecțiunea, îți dai seama foarte ușor, o face judecând ceva imperfect din exteriorul său. Cu toții picăm în această capcană, nu avem cum să nu picăm aici. Problema intervine când un om se identifică cu propria judecată și ajunge să o adauge propriei sale identități, eh, atunci să vezi „bahaos”.

Identificarea cu judecata duce la dezechilibre în întreg sistemul din care face parte „judecătorul”. Dacă un părinte este identificat cu unele judecăți ale sale va dezechilibra fără doar și poate copiii, la fel va dezechilibra comunitatea din care face parte. Haideți să facem un exercițiu de imaginație, dacă toți membrii comunității se identifică cu judecățile lor, care este rezultatul?

Din păcate, ajungem la crearea unor comunități care sunt bazate exclusiv pe identificarea cu anumite judecăți care sunt un fel de lipici care o ține funcțională. Astfel, aceste comunități devin slabe pentru că a menține coeziunea presupune nenumărate compromisuri astfel încât judecățile care stau la baza acestor grupuri sociale să rămână în picioare. În acest mod sunt construite partidele politice, țările și multe comunități locale.

Oare cum arată o comunitate puternică? Este simplu, acolo unde oamenii rămân nu pentru a susține o judecată ci pentru că acolo este mediul potrivit pentru creșterea lor ca oameni. Oamenii rămân acolo unde există integritate (Darul cheii 18). La fel cum am procedat cu perfecțiunea, am procedat cu integritatea, o mimăm…

Integritatea este înțeleasă superficial, ba chiar în Dex găsim că integritatea înseamnă cinste și incoruptibilitate (printre altele). Astfel, conform Dex, un om poate fi integru. Eu spun altceva, un om nu are cum să fie integru ci doar în integritate. E un joc de cuvinte, ne putem juca mult cu aceste cuvinte însă diferența este sesizabilă. A fi în integritate înseamnă a fi parte a unui sistem, a fi parte a ceva care este mai presus ca tine. Doar în integritate putem recunoaște diferențele între noi, când ne considerăm integri și perfecți, credem că toți ar trebui să fie ca noi.

Integritatea presupune diversitate, presupune a ne bucura de diferențe pentru că diferențele noastre sunt complementare. Spre exemplu, dacă ar fi 8 miliarde de Orlando în lumea asta, nu ar fi grozav ? În primul rând ar dispărea specia ? și în același timp nu aș mai crește, nu aș mai evolua. Avem nevoie de exterior, de ceilalți, avem nevoie de repere pentru a evolua în acest corp.

Aș putea extrapola, când ne identificăm cu judecățile noastre, ne oprim din evoluție, pentru că atunci nu mai percepem exteriorul ca un reper, îl respingem.

Integritatea este legată de clarviziune (Darul cheii 17) și presupune abilitatea unui om de a percepe în același timp mai multe perspective. Putem spune că integritatea este în om atunci când poate percepe și judecata proprie dar și judecățile celorlalți. Astfel, alege judecățile potrivite bazate pe opiniile potrivite acelui moment și acelui context însă nu se identifică cu acestea. Judecățile (Umbra cheii 18) și opiniile (Umbra cheii 17) sunt efemere, au termen de expirare, dacă nu ținem cont de acest aspect, ne păcălim singuri că deținem adevărul suprem, când colo ținem cu dinții de ceva stătut, de ceva expirat.

A fi în integritate presupune a accepta și onora schimbarea. Integritatea nu este despre ceva ce am făcut sau nu am făcut în trecut, după cum ne tot păcălim, integritatea presupune a ne menține coeziunea ființei care este în continuă mișcare, în continuă schimbare. Când percepem integritatea ca fiind legată de acțiunile trecute, doar ne blocăm în trecut și astfel nu ne putem bucura de viață. De ce? Păi a cui viață este impecabilă? Cine nu „a dat-o în bară” până acum?

Tristețea vine din incapabilitatea noastră de a ne detașa de experiențele trecute și astfel ne creăm opinii despre ceea ce am experimentat. Din opinii se nasc judecățile și din judecăți se nasc condiționări cu care dacă ne identificăm, le vom lăsa ca moștenire celor din jur.

Cheia 18 ne arată moștenirea pe care ne-au lăsat-o cei de dinaintea noastră, ne-au lăsat ori capacitatea de a ne adapta schimbării ori ne-au lăsat moștenire judecățile lor. Pe fiecare linie familială există ori preponderent judecăți ori oameni adaptabili și deci adaptați (împământați). Cheia 18 ne susține împământarea ori ne desprinde de această viață și ne face să jucăm rol de victimă. Ori în judecată ori în integritate ?

Hai să explorăm și un paradox, nu există integritate fără judecată, nu are cum. Judecata nu este bună sau rea, ea este o unealtă care ne ajută să revenim în integritate atunci când am luat-o “pe arătură”. Scopul nostru nu este să scăpăm de judecată ci să o folosim atunci când este nevoie. Dacă spre exemplu observi că șoferul mașinii e pe cale să ațipească, judecata ta, ca pasager, te poate salva de la accident.

Atât timp cât judecata este folosită pentru a prezerva viața, nu pentru a ne separa, este minunată, ne ajută să construim. Atât timp cât judecata aduce separare, fiind venită din aroganța omului care crede că deține adevărul suprem, va aduce distrugere.

Să revenim la Siddhi-uri, alături de Perfecțiune (Siddhi-ul cheii 18) găsim Omnisciența (Siddhi-ul cheii 17). Când un om este identificat de propriile judecăți și opinii, se crede omniscient, cumva că doar el/ea are dreptate și restul nu. Omnisciența este resimțită, la fel ca perfecțiunea, atunci când un om este pregătit să se desprindă de judecățile și opiniile cu care s-a identificat pentru a avea judecăți și opinii relevante în momentul prezent.

Cam tot ceea ce presupune lucrul cu Sinele se poate rezuma la capacitatea omului de a fi conștient în Acum, în moment, în prezent și astfel de a se putea adapta acestui Acum. Când ajungem în Acum cu teamă, nu îi vom primi ci îl vom respinge. Astfel, în loc să fim parte a Perfecțiunii și Omniscienței, le mimăm. Este ca și cum ficatul se crede întreg organismul pentru că nu se poate adapta organismului din care face parte.

Cheile 18 și 17 sunt chei colective, nu individuale, deci nu sunt despre „eu” ci despre Noi. Împreună creăm perfecțiunea, împreună suntem în omnisciență, dacă încercăm de unii singuri e un fel de rebeliune bazată pe frustrări și răni mai vechi, răni care ne blochează din a aparține și astfel simptomul principal este că ne simțim singuri.

Ce om condiționat, cu condiționări care nu îl susțin, nu se simte singur? Eu, unul recunosc, mă simt singur câteodată, poate mai puțin ca înainte însă tot mai am momente. Acestea sunt normale având în vedere timpurile în care m-am născut și condiționările pe care le-am preluat. Ce mă ajută să îmi păstrez optimismul și lejeritatea este faptul că în timp am descoperit cât de interconectați suntem cu toții, am observat cum ne întâlnim cu ceilalți în această viață și cum condiționările noastre ne facilitează aceste întâlniri, am observat cum viața îmi susține integrările și primesc experiențele de care am nevoie (chiar dacă câteodată sunt mai dure iar alteori sunt mai blânde), am observat că nu sunt cu adevărat singur. Însă mai am până departe însă fac pași mici și cu răbdare îmi trăiesc viața.

Nerăbdarea este conectată direct cu judecata, ambele sunt chei colectiv-logice și deci chiar dacă o resimt puternic, o las să se transforme în răbdare. Cheile Genelor m-au ajutat mult să înțeleg ce se întâmplă cu și în mine și m-a ajutat să îi înțeleg și pe ceilalți. Este un instrument precis care este destinat doar acelora care au înțeles că identificarea cu judecățile și opiniile proprii este doar o modalitate prin care aceleași programe vechi, poate de sute sau mii de ani, trăiesc în continuare prin noi.

Dorim să ne trăim viața ca roboței care rulează programe sau dorim să descoperim potențialul pe care îl avem în această viață?

CURAJ ÎN INTEGRITATE PRIN CLARVIZIUNE!