Articol scris în decembrie 2020 cu ocazia tranzitului cheilor 5 (Soare) și 35 (Pământ).

Aceasta este o contemplare despre răbdarea pe care o mai avem cu programele noastre care ne deraiază ființa de pe o cale benefică. Este o contemplare despre modul în care nerăbdarea noastră este în realitate răbdarea manifestată într-o direcție care nu ne servește.

CHEIA 5
Siddihi / Esență: Atemporalitate
Darul: Răbdare
Umbra: Nerăbdare

Cheia 35
Siddhi / Esență: Nemărginire
Darul: Aventură
Umbra: Foame

Cuprinsul articolului de astăzi:

  1. Timpul și spațiul, niște păcăleli universale necesare
  2. Locul de naștere a nerăbdării
  3. Redirecționarea nerăbdării
  4. Răbdarea și eșecul, doi camarazi de bază pentru procesul nostru
  5. Momentul potrivit

1. Timpul și spațiul, niște păcăleli universale necesare

Atemporalitatea (Siddhi-ul cheii 5) este Siddhi-ul cu care încep astăzi contemplarea. Acest Siddhi ne arată modul în care folosim timpul, dacă îl folosim pentru a explora viața, a ne bucura de ea și de miracolele ei (Darul cheii 35 – Aventura) ori dacă îl folosim pentru a ne sătura foamea (Umbra cheii 35) de care nu avem cum să scăpăm vreodată.

Cele două chei, 5 și 35, sunt despre timp și spațiu iar dacă citim încă o dată Siddhi-urile, descoperim că acestea există doar în percepția noastră. Nu mă înțelege greșit, timpul și spațiu sunt esențiale pentru a trăi în corpul uman, ele definesc aventura (Darul cheii 35) de a trăi. Sunt oameni care au auzit din surse legate de spiritualitate că timpul și spațiul nu există și astfel s-au comportat cu acestea la fel cum s-au comportat cu tot ceea ce se află în afara înțelegerii lor, le-au respins.

Pentru a simți atemporalitatea și nemărginirea ființei e important să facem pace cu timpul și spațiul în care ne trăim viața. Atemporalitatea o putem găsi oricând, nemărginirea oriunde, atunci de ce ne tot plângem că ne-am născut la momentul nepotrivit ori în țara nepotrivită ori în familia nepotrivită? De ce tot ne răzvrătim împotriva condiției noastre? Atât de mult ne urâm?

Răspunsul îl avem în modul în care am fost crescuți în această lume, de rănile pe care le-am acumulat, de condiționările / programele pe care le-am dobândit și fac parte din mecanismul nostru defensiv. Ne urâm lipsa de autenticitate pentru că o urâm și la ceilalți, de multe ori inconștient. Ne urâm că nu știm cum să fim și astfel ne este greu să ne bucurăm de viață. E ca și cum vrem să fim atinși de frumos însă bula în care ne-am băgat nu ne lasă.

Nu ne urâm pe noi, urâm bula în care ne-am băgat!

Dacă ne identificăm cu bula și considerăm că cei din jur sunt la fel de identificați ca noi, de aici conflictul și războiul pentru supraviețuire au teren fertil. Dacă ne identificăm cu bula, nu simțim exteriorul și astfel considerăm că ceea ce este în afara noastră ne este nociv.

2. Locul de naștere a nerăbdării

Trăind în interiorul mecanismului nostru defensiv, viața devine monotonă, devine descoperirea zilnică a faptului că suntem în Iad și că suferim pentru păcate despre care, de cele mai multe ori, nu le cunoaștem. În interiorul bulei, nimic pare că se întâmplă și când se întâmplă ceva, nu oferă satisfacția, bucuria ori liniștea ființei. Treptat apare, din ce în ce mai pronunțată, umbra cheii 5, nerăbdarea.

Resimțim nerăbdare atunci când suntem prinși în capcana programelor care ne rulează pe fundal.

Bula creată de mecanismele noastre defensive devine, astfel, uterul necesar dezvoltării și ulterior nașterii umbrei nerăbdării. Dacă mi-ai mai citit articolele, știi că nu consider umbrele ca fiind bune sau rele, ele sunt aici pentru a fi materia primă pentru alchimia necesară aducerii și stabilizării frecvențelor înalte în corp. Umbrele sunt necesare pentru împământarea ființei, astfel încât frecvențele înalte să poate fi aduse în interior fără ca ființa să se piardă în căutarea lor.

Avem nevoie de nerăbdare, pentru că ne semnalizează faptul că în acel aspect al vieții noastre unde nerăbdarea este prezentă, suntem conduși de niște programe / condiționări care nu ne sunt benefice.

3. Redirecționarea nerăbdării

Ce putem face când nerăbdarea este prezentă? Să îi folosim energia și astfel să devenim conștienți de ce se întâmplă cu adevărat în acel moment cu noi. Acela este un moment în care să nu mai avem răbdare cu programele noastre și astfel să nu mai acționăm din ele, chiar dacă la început va fi destul de greu.

Accesarea conștientă a nerăbdării ne conduce, în mod paradoxal, către Răbdare (Darul cheii 5).

Când, însă, ne credem propria Nerăbdare (Umbra cheii 5), ne lăsăm conduși de Foamea (Umbra cheii 35) care nu va putea fi vreodată satisfăcută. Și încercăm să ajungem la sațietate, încercăm o dată, de două ori, de 10 ori, de 100 de ori, tot degeaba.

Ai observat cum atunci când avem o conștientizare, credem că am rezolvat problema, ulterior ajungând fix în aceeași situație în care eram înainte de conștientizare? În acest punct mulți oameni renunță din cauza propriei dezamăgiri. Nu au răbdare cu ei, cu propriul lor proces.

Câți oameni au curajul să aibă răbdare cu ei? Câți oameni au curajul să își înfrunte propria foame?

Totuși, este foarte greu să le rezolvăm pe toate într-o secundă și chiar dacă le-am rezolva, dacă nu am integrat lecția e degeaba. Degeaba câștigăm la loto 1 milion de euro dacă nu știm cu să îi gestionăm. În acest moment al evoluției noastre, răbdarea este esențială pentru a învăța ceva, orice.

Vrei să înveți un instrument muzical? Ai nevoie de răbdare. Vrei să înveți să lucrezi într-un program pe calculator? Ai nevoie de răbdare. Vrei să îți descoperi potențialul? Ai nevoie de răbdare.

4. Răbdarea și eșecul, doi camarazi de bază pentru procesul nostru

Cine vrea să eșueze într-o lume care sărbătorește succesul și consideră eșecul a fi groaznic, fatal chiar. Totul pornește din copilărie, când părinții își ceartă copiii pentru diverse. Apoi la școală, pedepsele continuau. Dacă luam o notă mare eram felicitați, dacă luam o notă mică eram în pericol să „picăm”. După ce că eram obligați să fim în acel mediu, care de multe ori era toxic pentru dezvoltarea noastră, stăteam tot timpul cu frica faptului că profesorul ne poate pune într-o situație umilitoare și în care să fim respinși.

Doar o societate imatură și inconștientă poate considera școala ca fiind educație. Totuși, chiar și acum, ni se tot repetă că educația este foarte importantă. Am fost obligați să avem răbdare 8, 12 ori chiar 16 ani în acel mediu, considerând că așa vom fi pregătiți pentru ce urmează.

Normal că nu mai avem răbdare cu noi, ne-am consumat o parte importantă din viața noastră pentru ceva ce nu era important pentru noi ci pentru societate și cei care o conduc.

Câți ne-au întrebat în școală de nevoile noastre? Mai toți erau pe pilot automat, tâmpindu-ne treptat, considerând că așa ei ne fac un bine. Acesta este eșecul speciei umane din această perioadă!

Totuși, eșecul acesta face parte din joc, de aceea e important să avem răbdare cu noi și cu umanitatea din care facem parte. Dacă grăbim lucrurile, ne trezim fix înapoi. Sunt mulți revoluționari care consideră că dacă forțează lucrurile acum, ca prin minune va fi mai bine. Întotdeauna forțarea ne întoarce fix înapoi de unde am pornit.

5. Momentul potrivit

Oricât de mult am urî școala, părinții și societatea, degeaba. Această ură este pornită din propria Foame (Umbra cheii 35), nimic mai mult. Dacă direcționăm foamea de autocunoaștere în “setea de sânge”, tot ce facem este să ratăm momentul potrivit.

Când acționăm prea devreme sau prea târziu, ratăm momentul potrivit.

Dacă te-ai jucat jocuri pe calculator sau pe diverse console știi faptul că sunt unele jocuri (de tip arcade) în care dacă ratezi o săritură, chiar dacă ai reușit să le faci pe celelalte, trebuie să începi nivelul de la început sau de la ultimul checkpoint (de unde jocul a salvat pentru tine). De multe ori așa se întâmplă și în viață.

Când ne lăsăm conduși de propria ură provenită din ura față de bula menționată mai sus, avem șanse imense să ratăm momentul potrivit. Când ne lăsăm conduși de propria foame (sau “sete de sânge”), ajungem să suferim?

Există MOMENTUL POTRIVIT, există acel “sweet spot”, punctul unde se intersectează toate variabilele și constantele, locul unde “stelele se aliniază”. Când omul este aliniat cu Sinele său, cu natura (cu mediul din jurul său), simte MOMENTUL POTRIVIT în mod organic, natural, iar când nu îl mai simte, realizează că acolo evoluția se întâmplă și deci e momentul să încerce altceva.

Din păcate, în acest mediu toxic pe care îl denumim societate, omul nu mai simte momentul potrivit, nu mai are cum. Programele rulează și îi oferă directive, astfel amorțindu-i simțurile. Omul intră în nesimțire și devine anxios, pentru că nu înțelege ce are de făcut, care îi este rolul și când, cum și cât să acționeze. Unii oameni, pentru a acoperi această anxietate, se predau complet propriilor programe, devenind identificați total cu acestea.

Omul devine una cu programele, devine un Zombie care crede că încă este în viață, în realitate simțurile fiindu-i complet amorțite. Doar când mai are o interacțiune sexuală ori bea niște alcool sau încearcă niște substanțe menită să îi altereze percepție, doar atunci se mai simte pe sine, doar atunci iese din ghearele acestora. Însă este prea puțin și astfel interacțiunea sexuală, alcoolul ori substanțele ajung să îi creeze mai multă suferință decât împlinire.

Dacă ai avea puterea de a îi oferi o oră de conștiență unui om prins total în programele sale, îi vei oferi suferință după ce acea oră se va încheia. Acesta va știi care îi este potențialul pentru că l-a simțit însă nu va știi cum să îl acceseze. Aceasta este suferința celor care se trezesc din ghearele propriilor condiționări. În cazul propriu, sunt conștient de ceea ce pot, de ceea ce potențialul îmi permite, însă sunt încă prins de unele programe și încă sunt în capcana lor. Am reușit să integrez ceva lecții și să nu mai fiu condus de ceva programe însă mai sunt și altele care încă încearcă să mă conducă. Le observ și aștept momentul potrivit pentru eliberarea de ele.

Ce am învățat în ultimii 5 ani este să am răbdare și să observ cum procesul funcționează și cum prind curajul de a nu mai acționa din anumite programe care mi-au deraiat viața. Când mă iau la luptă cu programele, acestea câștigă, când am răbdare și aștept momentul potrivit, vălul cade de unul singur, fără prea mult efort.

Dacă suferi acum din cauza realizării că ești încă în ghearele programelor tale, îți recomand cu căldură să continui procesul și să ai răbdare. Dacă te zbați și dacă acționezi din această zbatere, îți faci rău din propria ta imaturitate. Când nu înțelegi ceva, nu e momentul să acționezi, lucrurile sunt simple. Când nu înțelegi ceva și vrei cu disperare să înțelegi ACUM, acelea sunt umbrele nerăbdării și foamei.

Când răbdarea și spiritul de aventurier/ă sunt prezente în tine, simți Atemporalitatea și Nemărginirea și astfel realizezi că ai tot timpul din lume, doar acesta nu există decât în această experiență. Îți recomand să folosești această existență pentru a descâlci cât mai multe programe și pentru a părăsi această lume într-o stare de conștiență totală, într-un A FI total. De acolo, probabil vei fi martorul/a unei minuni care vine fix la momentul potrivit pentru Tine.

CURAJ ÎN A AVEA RĂBDARE ȘI A TE BUCURA DE PROCESUL TĂU

Dacă îți plac articolele / videourile pe care le postez, mă poți susține prin donații lunare cu ajutorul platformei Patreon. Pentru mai multe detalii, apasă butonul de mai jos:

Orlando Daniel Stoicescu

Sunt om. În activitatea de om, practic decondiționarea mentală, emoțională și fizică, cu sau fără unelte ajutătoare. Unealta mea preferată este Cheile Genelor pentru că am observat integrările care se produc cu ajutorul acesteia. Creez și susțin cursuri cu tematici aferente decondiționării MEF și Cheile Genelor. În trecut am susținut cursuri abordând diverse subiecte, fiind facilitator de învățare teoretică și experențială pentru adulți începând cu anul 2008.