Acest subiect este unul foarte important pentru a înțelege modul în care Geniul nostru este asanat sau i se permite manifestarea. Totul pornește de la legătura dintre genele noastre și mediul în care am crescut și trăim în prezent.

Geniul care poate fi definit prin funcționarea optimă a ființei, cere a ne introduce pe pilot automat și a avea încredere în inteligențele de care dispunem. Problema aici este dată de mecanismul nostru de protecție, cel care ne ferește de suferință, cel care din cauza rănilor și traumelor s-ar putea să fie activ în noi și în mulți dintre semenii noștri.

Mecanismul de protecție oprește pilotul automat și încearcă să controleze moment de moment exteriorul. Dacă ai avut vreodată vreun atac de panică, atunci ai observat că în acele momente manifești hipervigilență, tot ceea ce percepi devenind foarte important și necesitând atenție imediată, de la o adiere de vânt, la un zgomot, la un miros sau gust, la ceea ce vezi cu ochii. Totul este exacerbat în acele momente și cumva încerci să te protejezi de toate, de aici corpul și mintea ta devin copleșite și atacul de panică se înrăutățește.

Mecanismul nostru defensiv funcționează în același mod, te bagă în hipervigilență și astfel încerci să controlezi totul. Dacă nu reînvățăm să ne lăsăm ființa pe pilot automat, viața poate devni copleșitoare, cel puțin obositoare.

Totuși, Geniul uman poate conviețui cu rănile și traumele însă nu mai are nevoie de ele și de reacția la acestea. Geniul nu doar se apără, cum o face mecanismul nostru defensiv bazat pe strategii mentale, ci se adaptează continuu. Geniul se manifestă dacă îi permitem, de aceea sunt unii oameni care într-un anumit mediu își manifestau Geniul și în alt mediu erau conduși de propriile răni, traume, condiționări.

Dacă mediul SusȚine Geniul, predispozițiile noastre către răni și traume nu se activează sau, treptat, le-am dezactiva pentru că nu mai avem nevoie de ele. Problema este că din momentul în care predispozițiile acestea se activează, căutăm să găsim ori să creăm un mediu potrivit pentru ca rănile și traumele noastre să își joace rolul. Adică, pe românește, căutăm să suferim pentru a ne confima validitatea mecanismului defensiv, că nu am fost proști când l-am creat și că exteriorul este la fel de ostil ca în trecut.

Retrăim aceeași poveste doar că ne căutăm noi actori…

După cum scriam mai sus, poți observa oameni care își manifestă Geniul, de multe ori artiștii ori chiar terapeuții ori cei din lumea spirituală însă asta nu înseamnă că acea manifestare este continuă ci doar că este conformă cu acel mediu unde își pot permite să fie EI, conform modului în care au fost construiți.

De aceea, responsabilitatea principală a fiecăruia dintre noi este să ne permitem manifestarea Geniului, indiferent dacă mediul este propice sau nu. Un om căruia i s-au activat răni / traume s-ar putea ca oricum să fie atras către un mediu care nu este propice, de aceea este esențial să învățăm să ne adaptăm unui astfel mediu, s-ar putea să căutăm toată viața mediul potrivit și să nu îl găsim pentru că de fapt doar ne prefăceam că îl căutam.

Așa că prima oară învățăm să ne adaptăm ca apoi pilotul automat să ne ducă spre creația unui mediu propice pentru Geniul nostru ori spre medii create de alții care sunt propice pentru Geniul nostru.

Întrebarea pe care ți-o recomand către contemplare este una care necesită timp, răspunsul s-ar putea să îl găsești în profunzime, nu la suprafață:

Cauți cu adevărat un mediu care să îți confirme rănile / traumele sau cauți cu adevărat un mediu propice pentru manifestarea Geniului tău?

Atât îți spun, omul condus de răni / traume / condiționări va respinge cu, aș spune, disperare mediul potrivit manifestării Geniului pentru că acel mediu i-ar dezintegra mecanismul defensiv artificial în care a investit energie, resurse și timp, foarte mult timp.

Îți doresc să mergi pe Calea Geniului, calea care nu a mai fost urmată vreodată și nici nu va mai fi, Calea Ta!