Cine crede că dacă un om este psiholog, coach sau are orice altă legătură profesională cu comportamentul uman este total vindecat de răni/ traume și nu mai are pitici pe creier se înșală amarnic. Ba aș spune că fix cei care lucrează în domeniile menționate mai sus, deschid cutia Pandorei și “de acolo, potopul”…

Dacă un om care lucrează în modelarea comportamentului uman (o să folosesc acest termen pentru a descrie domeniile menționate în paragraful anterior) nu a descoperit puterea Geniului său și nu se poate “da la o parte din calea sa” pentru a își lăsa Geniul să se manifeste, pot spune că acel om este un pericol pentru sine și pentru cei din jur, acolo constructul fiind extrem de puternic.

În multe situații, însă, acești oameni își pot manifesta Geniul la muncă, dacă nu sunt implicați emoțional, însă acasă sau cu prietenii parcă uită tot ceea ce practică și recomandă clienților.

De aceea este recomandat să înțelegem puterea constructului, mecanismului nostru defensiv artificial care ne protejează excesiv de suferință. Este foarte ușor să ne lăsăm păcăliți de acesta, constructul adaptându-se extrem de ușor. Dacă introduci informații despre, spre exemplu, psihologie, ghici ce, va învăța să le folosească pentru a se proteja.

Am întâlnit psihologi care foloseau ceea ce au învățat pentru a își crea o iluzie mai confortabilă ca înainte însă tot în iluzie trăiau. Credeau că strategiile pe care și le-au creat îi puteau proteja de ceea ce era în interior și respectiv în exterior.

Totuși, cred că această păcăleală este una în care pică toți cei care lucrează în modelarea comportamentului uman, unii învață să o gestioneze, alții rămân blocați în ea. Motivul pentru care cineva ar dori să lucreze în acest domeniu vine … , probabil ai ghicit, dintr-o rană, din dorința de a înțelege ce i s-a întâmplat și ce are de făcut.

Când Geniul este activ, rănile, traumele, programele sunt temporar dezactivate, atunci ne lăsăm purtați în flux de toate inteligențele de care dispunem, atunci nu punem piedică, nu ne apărăm excesiv de exterior ci dansăm cu exteriorul, ne adaptăm exteriorului.

Am putea spune că mecanismul nostru defensiv artificial, mecanism pe care l-am denumit construct, emulează Geniul. Constructul e o copie de calitate îndoielnică, care omite multe dintre calitățile Geniului. Imaginează-ți că vrei să copiezi o pereche de încălțăminte de la un producător cunoscut pentru calitate însă nu folosești aceleași materiale și nici tehnica de asamblare. Cel mai probabil, încălțămintea va arăta oarecum asemănător însă nu va avea nici strălucirea, nici durabilitate și nici confortul perechii originale.

Ai observat că atunci când omul este cuprins de construct, nu poți comunica cu adevărat cu acesta, cuvintele tale fiind de prisos? Parcă în acele momente vorbești cu pereții.

Revenind la subiectul de astăzi, chiar și cei care lucrează cu alți oameni în procese terapeutice sau de coaching sau de mentorat au construct, au propriul lor mecanism defensiv artificial. Nu sunt perfecți, ba chiar aș spune că cei mai buni terapeuți sunt cei care nu își ascund imperfecțiunea. Motivul este că mimarea perfecțiunii este specialitatea constructului.

Cine pare perfect, nu este!

Totuși, un psiholog / terapeut / coach / mentor / guru bun este un exemplu viu de manifestare a Geniului și de integrare a acestuia în viața de zi cu zi. Asta nu înseamnă că în acel om nu revine manifestarea constructului, ba dimpotrivă, revine des însă știe cum să îl gestioneze, constructul devenindu-i aliat, ghid, nu protector.

Cum nicio relație nu este perfectă, vor fi momente când constructul își va face de cap în experiența acelui om însă acestea devin excepții care nu durează mult și sunt alchimizate rapid.

Calea Geniului devine rezultatul modelării comportamentului, mai exact spus, al dezactivării treptate a constructului. Până nu recunoaștem și nu pășim pe această cale, cale care implică 0 control bazat pe strategii mentale ci control manifestat organic, control bazat pe instinct, intuiție, simțire, atingere, văz, auz, gust, miros și alte simțuri de care dispunem, suntem pierduți și orice instrument folosim, îl vom folosi pentru a ne împuternici constructul și a trăi în separare.

Ca o concluzie, avem nevoie de ajutor, avem nevoie de psihologi, avem nevoie de coachi, avem nevoie de guru, avem nevoie, de fapt, de exemple de oameni care să pășească pe Calea Geniului, indiferent de titulatura și patalamaua lor. Avem nevoie de exemple de oameni care și-au îmblânzit și apoi transformat rănile / traumele / condiționările / programele în ghizi valoroși.

Dacă lucrezi cu oamenii în domeniile menționate în acest articol, te invit, la fel cum mă invit și pe mine să contemplăm împreună ce anume ne afectează și ce putem face pentru a transforma provocarea în înțelepciune. Și eu și tu și fiecare dintre noi avem provocările noastre, important este să le recunoaștem, altfel vom considera că deja am ajuns la destinație și că pentru noi evoluția s-a oprit în loc. De aici până la a crea o religie din iluzia noastră, religie pe care o propăvăduim celorlalți, este cale scurtă.

Nu există vreo destinație ci doar adaptare continuă la fluxul vieții și cei care te pot SusȚine cu adevărat sunt cei care te încurajează, prin orice metodă, să intri în acest flux, să te adaptezi lin la momentul prezent. Orice altceva este doar o strategie iluzorie.

Îți doresc să mergi pe Calea Geniului, calea care nu a mai fost urmată vreodată și nici nu va mai fi, Calea Ta!