Arta reconectării

Calea Iubirii este despre reconectare, despre reconectarea la sine și astfel, reconectarea la ceilalți. E important să fim sinceri cu noi, vom avea momente de deconectare de persoanele cu care relaționăm. Este inevitabil și de multe ori, necesar. Nu deconectarea este problema în multe relații, ci orgoliul folosit ca scut împotriva reconectării.

A ne reconecta presupune o gestionare excelentă a Umbrelor și mai ales a Umbrei Cheii și Liniei din Sfera EQ-ului. Sinceritatea și răbdarea devin esențiale în acest proces. Dacă nu suntem sinceri cu noi, referitor la ceea ce simțim și dacă nu suntem sinceri și cu ceilalți, atunci în timp, ne vom trezi cu resentimente.

Din frica de a nu pierde relația sau din dorința de a-l salva pe celălalt, nu de puține ori, omul alege să se reconecteze forțat și, observând că nu merge, va considera că reconectarea nu merită efortul. Putem observa acest fenomen în majoritatea relațiilor, unde cei implicați acolo au ales să fie cel mult coabitanți, iar alții să rupă relația definitiv.

Reconectarea, din punct de vedere emoțional, este unul dintre cele mai grele lucruri pe care le putem face în această viață, însă atunci când este momentul potrivit și “stelele se aliniază”, aduce minuni și vindecare în viața noastră.

Reconectarea nu poate fi forțată, la fel cum un partener de dans nu îl poate forța pe celălalt să se miște precum acesta dorește. Totul se realizează în sincron, prin receptivitate și acțiune în momentul potrivit. Rostul procesului decondiționării și recondiționării este de a ne ajuta să percepem cu claritate aceste momente.

După cum scriam mai sus, forțarea reconectării duce la resentimente. Ajungem să forțăm atunci când avem nevoie de ceva de la acea persoană și nu știm să obținem în alt mod. Este ca un troc, conștient sau inconștient, pe care încercăm să îl facem cu cealaltă persoană. În realitate, mai degrabă este o capcană pe care i-o întindem, capcană în care picăm și noi, garantat. Motivul este simplu: dacă alege să se reconecteze cu noi, la un moment dat vom fi dezamăgiți că nu primim ce ne propusese, iar dacă nu alege să se reconecteze, ne vom înfuria.

          Ce putem face în astfel de momente?

          Să fim conștienți, normal 😊.

Să ne dăm seama de jocul pe care îl jucăm sau, dacă simțim că nu este momentul să acceptăm cererea de reconectare a cuiva, să nu o facem. Și asta alegând un mod cât mai blând cu putință de a refuza, fără a oferi explicații suplimentare (doar nu negociem cu cineva care încearcă, conștient ori inconștient, să ne plaseze într-o capcană).

Cu toții avem momentele noastre în care suntem “nașpa”, de aceea este important să le acceptăm la noi dar, pe cât se poate, și la cei din jur. Dacă acestea devin o regulă în relația noastră, ori din partea ta ori din partea celorlalți, atunci este clar un simptom al resentimentelor acumulate.

De fapt ce ne arată resentimentele? Din propriile contemplări, resentimentele apar ca rezultat al faptului că nu ne oferim libertatea să trăim conform cu ceea ce simțim, că nu ne simțim liberi, că nu ne ASUMĂM calea proprie. Dorim să fim salvați și nu realizăm că ne plasăm singuri în rolul de victimă. Victima, aproape de fiecare dată, dezvoltă resentimente față de salvator, dacă aceștia nu își schimbă la un moment dat rolurile.

Reconectarea autentică nu poate fi făcută de pe pozițiile de victimă și salvator, este imposibil. Nu puțini aleg să rămână în rolul de victimă pentru că li se pare mai ușor față de asumarea puterii lor interioare. Reconectarea autentică se face în prezența puterii celor doi, în transparență și prin deschidere simțită.

Pe măsură ce ne simțim din ce în ce mai bine corpul și ne onorăm trăirile, începem să ne prindem de momentul potrivit pentru aceste deschideri, pur și simplu simțim. Astfel, deconectarea nu mai este o tragedie pentru că știm că momentul reconectării va veni.