Acțiune provenită din reacție emoțională ori din Geniu? | SERIA CALEA GENIULUI – EPISODUL 4

Picture of Orlando Daniel

Orlando Daniel

“Vreau să nu mai existe corupție în România” au strigat mulți oameni acum ceva ani și pe bună dreptate, cine își dorește casa murdară, cu toții vrem curățenie, nu? A dispărut însă corupția? Unii oameni ar spune că lucrurile s-au mai îmbunătățit, totuși, o soluție superficială va avea efecte doar pe termen scurt, pe termen mediu și lung problemele vor reveni. În zilele acestea, tema a revenit.

Dacă tot am menționat corupția, aceasta nu este individuală, nu este doar în controlul și responsabilitatea unui individ, restul fiind curați ca lacrima.

“Da, dar eu nu fur ca ceilalți, ei de ce nu fac precum fac eu?” ar putea spune cineva cu o frustrare ușor de înțeles. Cum unii își permit să fie atât de nesimțiți iar alții pare că nu sunt? Și eu, poate ca și tine, îmi pun această întrebare des însă răspunsul care îmi vine mă reîntoarce de fiecare dată către mine.

Hai să abordăm această situație din punct de vedere genetic și epigenetic, fiecare dintre noi avem anumite predispoziții genetice, anumite informații care sunt activate de un anumit mediu specific. Suntem în mare măsură rezultatul mediului în care am trăit și în care trăim. Se poate ajunge ca un om să devină dependent (din familiaritate) de un mediu care nu îi este benefic și care îi activează o mulțime de predispoziții care nu îi sunt benefice nici lui și nici celor din jur.

“Da, dar acum ce vrei să facem, să schimbăm tot mediul, avem nevoie de soluții imediate” ar putea fi vocea cuiva sătul de amânări și de a aștepta momentul ideal pentru ca lucrurile să se schimbe în bine. Problema este că soluțiile provenite din reacții emoționale puternice au tendința să devină ca în zicala cu aruncatul „să nu arunci copilul odată cu apa din copaie“ . Nu de puține ori soluțiile provenite pentru a liniști emoțional mulțimea au fost mai mult de imagine, au fost exagerate și au provocat efecte secundare urâte.

Uite, am un exemplu relevant, războiul împotriva drogurilor pe care Nixon l-a început în Statele Unite și care a oprit studii promițătoare ce arătau că depresia, anxietatea, tulburarea post-traumatică putea fi vindecată cu ajutorul terapiei cu diverse substanțe care atunci au fost interzise total.

Populația înfricoșată a reacționat cu căldură la vestea că cineva este mână forte și face ceva pentru ei și că GATA, copiii lor sunt protejați. A rezolvat ceva? Se pare că nu prea. Știai că în 2021, 106.000 de cetățeni americani au murit din cauza supradozei provenită din droguri legale și ilegale?

Oare câți oameni puteau fi recuperați din chinurile afecțiunilor mentale (depresie, anxietate, tulburări de personalitate, tulburări post-traumatice, etc.) dacă administrația Nixon nu lua decizia de a începe un război împotriva drogurilor, război menit a îi aduce capital electoral? Cercetările oprite acum 50 de ani au fost reluate în ultimii ani și se pare că acestea confirmă rezultatele celor vechi.

Acum să intrăm puțin mai în profunzimea problemei, fiecare dintre noi nu ne dorim să suferim, acum contează cum abordăm această situație, încercăm cu disperare să scăpăm de suferință ACUM sau parcurgem un proces de integrare prin care să ajungem să nu mai avem nevoie de suferință?

Nu de puține ori cine vrea să scape de suferință ACUM, va provoca direct sau indirect suferință altuia!

Cei care vor să scape de suferință ACUM, oricum vor suferi, orice ar face vor suferi. Motivul este că aceștia sunt dependenți de suferință și mai ales de încercarea de a scăpa de ea. Fără suferință acești oameni s-ar plictisi, nu ar mai avea motiv să se trezească dimineața. Așa că și-au găsit inamicul și îl atacă de fiecare dată când prind un moment oportun.

Aș putea spune că același lucru se aplică și la cei care vor să scape de corupție ACUM. Aceștia ar putea fi dependenți de lupta lor cu corupția, poate este ceea ce îi ajută să se înfurie și să se simtă vii. Furia este foarte importantă pentru că este semnalul de alarmă că ceva din exterior nu este conform nevoile noastre. Problema intervine când nu știm să ne gestionăm (NU SĂ O REPRIMĂM) furia, când nu o lăsăm să ne trezească ci aceasta ne duce către acțiuni impulsive, ineficiente prin natura lor.

Da, furia noastră este importantă, când se întâmplă tragedii furia este ESENȚIALĂ, este un răspuns normal la ceea ce se întâmplă, înțelegând că am fi putut fi puși în situații groaznice din cauza nesimțirii unora.

Dacă, însă, lăsăm furia să ia decizii și nu înțelegem că este doar un semnal de alarmă interior care ne poate duce către a înțelege contextul în care ne aflăm, s-ar putea să aruncăm bebelușul cu tot cu apa din copaie.

Vrem ca lucrurile să se îmbunătățească ACUM însă sunt lucruri care nu sunt în controlul nostru imediat. Sistemul este creat de noi oamenii și tot noi îl împuternicim cu reacțiile noastre sau cu acțiunile noastre eficiente sau ineficiente.

Eficiența nu are legătură directă cu emoțiile, emoțiile ne pot trezi, da, însă apoi dau frâiele părții noastre logice, menite a înțelege ce s-a întâmplat și ce poate fi făcut și ce nu poate fi făcut de acum înainte. Individual putem face asta, colectiv (încă) nu. Eficiența colectivă vine ca rezultat al eficienței individuale a părților componente. Asta nu înseamnă că fiecare om trebuie să funcționeze eficient ci să existe suficientă “masă critică”.

Până atunci, orice am face va duce către soluții ineficiente, către probleme rezolvate prin crearea altora, ne va duce către și mai multă separare, ură, disperare, frică, vinovăție.

Integrarea în ADN a unor informații care suprascriu informațiile vechi, acelea de care scriam la începutul articolului, vine la pachet cu optimizarea ființei. Să îți dau un exemplu, până nu integrăm suferința (suprascrierea în ADN a unor informații prin care corpul nostru să știe clar cum să o gestioneze), aceasta ne va afecta oricâte soluții temporare, superficiale am găsi.

Același lucu se întâmplă și cu corupția, este necesar a o integra în noi pentru a nu ne mai afecta în exterior. Când corupția nu mai este inamicul, nu mai avem nevoie de corupție ca personaj negativ și astfel o transmutăm, o transformăm într-un mod creativ în valori care nu au legătură cu legi, cu reguli ci cu simțire. Din transformarea corupției am putea spune că se naște bunul simț.

Până omul nu integrează ceva important, până nu observă că se poate, va considera că va rămâne toată viața așa cum este acum. Nu de puține ori mi-au spus cei cu care am lucrat că și-au dat seama de importanța a ceea ce am făcut împreună doar după ce au avut prima integrare conștientă.

Până atunci, unii dintre ei s-au luptat cu ei înșiși și poate, pe alocuri, cu mine. De ce? Că aveau nevoie de inamicul acela care îi face să se simtă vii, inamicul devenind drogul necesar care amorțește geniul și face să pară că lucrurile merg într-o direcție bună, realitatea fiind cu totul alta.

Calea Geniului este calea prin care acțiunile provenite din reacții emoționale devin din ce în ce mai puține, fiind înlocuite de puterea individuală care provine din manifestarea Geniului. Astfel nu mai avem nevoie de acțiuni care vin direct din reacții emoționale pentru că le știm ineficiența și astfel devin inutile.

Îți doresc să mergi pe Calea Geniului, calea care nu a mai fost urmată vreodată și nici nu va mai fi, Calea Ta!

Dacă ți-a plăcut articolul, îmi poți oferi orice altceva dar nu o cafea (nu beau cafea :) ) sub forma unei mici donații. Această donație poate fi unică sau poți alege să fie lunară (în cazul în care dorești să susții scrierea acestor articole și menținerea lor în această formă gratuită pentru toți).

Mulțumesc ❤️
Orlando

Doresc sa donez aceasta suma  
ro_RORomână