Când ceva devine „mainstream” (pentru publicul general), cum s-a întâmplat cu spiritualitatea, apar ghizi, profesori și maeștrii în spiritualitate mai ceva ca ciupercile după ploaie. Până la urmă, e un proces normal ca unele nișe să devină accesibile tuturor, însă de cele mai multe ori, este un proces grăbit care duce la dezechilibre care cu greu pot fi rezolvate.
Dintr-un entuziasm nesusținut de realitate, oameni care intră în contact cu o tehnică sau o unealtă, vor dori să spună tuturor despre ceea ce au descoperit și de multe ori gestul acesta creează o rezistență și mai mare față de tehnica sau unealta respectivă. Imaginează-ți că o unealtă este un virus benefic, menit să rescrie un program, o condiționare iar omul condiționat intră în contact cu acest virus.
Dacă omul nu este pregătit să permită virusului să își facă treaba, îl va ataca și va dezvolta anticorpi la acesta. Este foarte ușor să demonstrezi că o tehnică sau unealtă nu funcționează, chiar dacă nu ai încercat-o vreodată sau poate ai încercat-o superficial. Există cinism, există sarcasm, există rușinarea, există respingerea, există ultimatumul că dacă nu renunți la unealtă, nu ai ce căuta lângă noi.
Avem o grămadă de metode care de fapt reprezintă anticorpii produși de mecanismul defensiv pentru a nu fi contaminat și astfel detronat din poziția de dictator al ființei.
Pentru ca o unealtă să poată fi acceptată de către publicul larg, e nevoie de o muncă serioasă de fundație, muncă ce rezultă în integrări. De aici, omul care iese în față cu unealta are viruși suficient de inteligenți astfel încât să păcălească mecanismul defensiv al celorlalți. Simt să îți dau un exemplu, dacă cineva vorbește despre iubire și acceptare și pace pe Pământ dar nu are integrate măcar la nivel minimal stările joase, rușinea, vinovăția, frica, furia, mândria, care preced stările înalte menționate anterior, virușii săi nu vor păcăli mecanismul defensiv ba mai mult, îl vor întări.
Dacă te întrebi ce înseamnă integrare, am un răspuns simplu, integrarea vine atunci când omul învață să gestioneze obiectul integrării. Integrarea nu presupune eliminarea obiectului integrării ci capacitatea omului de a îl gestiona și a îl transforma.
Aici se face diferența între „doar gura e de el/ea” și “omul trăiește ceea ce spune”, primul încă nu a integrat ceea ce propăvăduiește, al doilea a integrat și astfel se simte, “anticorpii” celorlalți nu îi pot face față.
Și acum întrebarea pe care vreau să ți-o adresez: un om condiționat cu cine va rezona mai mult? Va rezona cu cel care doar gura e de el/ea ori cu cel care deja a integrat? Dacă răspunsul tău este că va rezona cu cel care a integrat, să știi că e posibil să nu fie chiar așa. Omul condiționat se va simți ca împielițatul stropit cu tămâie în preajma celui care a integrat.
Mecanismul defensiv al omului condiționat simte că nu poate face față virusului care vine dinspre omul care a integrat și astfel nu va suporta să fie în preajma acestuia. De aceea, este foarte posibil ca cei mai mulți dintre ghizii, maeștrii și profesorii care sunt “mainstream” sunt acceptați și adulați de mase nu pentru că sprijină procesul maselor ci pentru că le susține rămânerea la putere a mecanismul defensiv.
Dacă învelești cârnatul în staniol și îl vinzi ca operă de artă, la bază tot un cârnat învelit în staniol este.
Am ajuns la concluzia că cei mai mulți oameni nu tind către a fi bine ci sunt dependenți de suferință și vor să rămână dependenți de suferință pentru că așa și-au construit identitatea. Oricine vine și le subminează această identitate este respins din start. Vreau să menționez încă o dată că sumbinarea identității condiționate se face prin prezență, prin exemplu, nu doar prin vorbe.
Motivul pentru care cei care și-au făcut munca de fundație și și-au văzut de integrărilor lor sunt nișați și nu sunt neapărat populari este pentru că majoritatea nu dorește cu adevărat să iasă din iluzie. Ieșirea din iluzie doare și câți oameni au curajul să își asume acea durere? Ar fi extraordinar să ne creștem copiii să fie conștienți și astfel să nu aibă parte de durerea menționată mai sus însă părinții, mulți dintre ei, nu își doresc să își asume asta.
Este mult mai ușor să repete niște vorbe de duh inspiraționale și un namaste decât să ajungă să trăiască acele vorbe de duh și să se conecteze cu adevărat la omul de lângă.
Dacă intrăm și mai în profunzime, ajungem să observăm că mecanismul defensiv construit pentru a evita suferința, nu dorește nici binele nostru și nici pe a celor din jur. Pe noi ne deraiază de la geniul nostru nativ și de la manifestarea acestuia în lume și face același lucru cu cei din jurul nostru.
Comportamentul omului nu reprezintă cine este cu adevărat acel om.
Sunt exemple suficiente de așa ziși maeștrii care nu își pot gestiona ființa și din mândrie și pentru a își valida orgoliul de ființă superioară, țin prizonieri pe cei care îi urmează. În realitate își țin prizonieră ființa și manifestarea constructivă a acesteia.
Atât îți spun, s-ar putea ca omul care este benefic pentru tine și te poate susține în procesul tău, să nu îl recunoști foarte ușor. De multe ori, omul începe să observe cu claritate pe cine are în joar doar atunci când mecanismul defenisiv a fost zdruncinat puternic de o experiență. D-abia atunci, omul poate începe să observe iluzia în care a fost ținut prizonier.
Din acel moment urmează procesul, proces care are nevoie de ani de zile pentru ca omul să se stabilizeze în interior și să ajungă la integrări. Până atunci are nevoie de sprijinul potrivit și din ce am observat, dacă intenția noastră este să ne cunoaștem cu adevărat potențialul ființei noastre, viața are grijă să ne ofere fix persoanele potrivite.
Fiecare dintre noi primește sprijin din partea vieții, ce este important este să pășim în afara mecanismului nostru defensiv pe care l-am construit pentru a ne proteja de suferință. Dacă nu facem asta, rămânem prinși în capcana acestuia și din experiență îți spun, mecanismul nostru defensiv are niște strategii atât de subtile încât te poate face să crezi că albul este negru și că negrul este alb, cam la fel cum majoritatea urmează exemple care încă nu au integrat ceea ce propăvăduiesc.
Atât timp cât acei oameni recunosc faptul că nu au integrat, este minunat, pentru că sinceritatea este esențială în comunicare și ne ajută să ne conectăm însă dacă acei oameni joacă ca la poker, all in pe un bluf, când jocul se încheie, toți cei care au pariat pe “blufangiu” vor suferi.
Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!
Orlando
P.S. În toate programele pe care le susțin fac muncă de fundație, muncă ce nu este încă suficient de apreciată tocmai pentru oamenii caută soluții rapide. Eu sunt tipul de persoană care nu îți va propune vreodată soluții minune ci îți va readuce aminte că lucrurile simple sunt cele mai eficiente, însă e nevoie de suficientă repetiție pentru a produce rezultate.
Când primele rezultate apar, omul realizează importanța lucrurilor simple pe care înainte le ignora, refugiindu-se în căutarea soluțiilor minune care să îi ofere rezultatul mult dorit astăzi. Viața este simplă, noi o complicăm!
Unealta pe care o recomand pentru procesul decondiționării mentale, emoționale și fizice este Cheile Genelor. Am scris atât de multe articole pe această temă încât nu mai are rost să repet ideile de acolo ci doar îți fac o invitație: chiar dacă lucrul cu cheile poate părea la început complicat (este complicat doar pentru mecanismul nostru defensiv care nu poate concepe altceva în afara sa), este foarte, foarte, foarte simplu și din 26 februarie, timp de 4 luni, organizez acest program online alături de Ana: https://redpill.ro/program-online-secventa-de-activare-cheile-genelor/
Nu îți promit ceva înainte, însă îți spun atât: dacă te ții de “treabă”, treptat, vei descoperi simplitatea care se ascunde în complexitatea pe care mecanismul tău defensiv o proiectează și în care te simți prins/ă. Nu ține nici de mine, nici de Ana, ține de tine însă noi vom fi alături de tine să îți susținem procesul. Nu vom fi cârjele tale, câteodată nu vom face ceea ce vrei, s-ar putea, ocazional, să te și enervăm însă dacă te deschizi față de noi, o să observi că suntem lângă tine.