Calea cea mai simplă pentru a ne îmbunătăți relațiile este calea BUNĂVOINȚEI. Dacă nu putem manifesta bunăvoință față de cineva, mai bine de retragem și revenim în momentul în care o putem face. Astfel, interacțiunile noastre aduc susținere și creează o atmosferă bună, o atmosferă în care ceilalți vor dori să revină de fiecare dată.

Cum să le cerem celorlalți să fie lângă noi dacă noi creăm o atmosferă nepotrivită? Asta nu înseamnă că trebuie să fim veseli, nu despre asta e vorba, putem fi triști însă din zona de vulnerabilitate să manifestăm bunăvoință față de omul de lângă noi.

Bunăvoința nu îți cere să fii într-un mod astfel încât să fii validat/ă, bunăvoința te încurajează să îți asumi experiența de viață și să realizezi că nu ești singur/ă, ai nevoie de ceilalți astfel încât viața să ți se ușureze.

Câteodată bunăvoința ne cere să facem un pas în spate și să ne reconectăm cu noi înainte de a reveni în lume, printre ceilalți. Nu puțini oameni care au ales calea sihăstriei au primit ulterior chemarea de a reveni în lume pentru a îi susține pe ceilalți. Acesta este un caz extrem, sihăstria noastră poate dura ore, nu ani.

Când acționăm cu bunăvoință, putem fi păcăliți de ceilalți dar să nu ne intereseze. Aici de fapt este temerea multora, “dacă eu sunt bun/ă cu tine și tu nu ești la fel cu mine, o să sufăr pentru că m-ai dezamăgit”. Astfel, o parte dintre aceștia aleg să nu mai manifeste bunăvoință ci “își întăresc pielea”, devenind “nesimțiți” în urmărirea propriilor iluzii.

Un om care manifestă bunăvoință nu este același cu un om care este bun cu scop (de teamă, de rușine, ca să nu supere, ca să obțină un avantaj de imagine, social, etc). Bunăvoința vine din integrare, vine din înțelegerea la nivel celular că pentru a construi împreună, este esențial să ne susținem împreună.

Ai observat cum oamenii au tendința să se copleșească reciproc la locurile de muncă și în relațiile lor?

Aceasta este rea-voința manifestată din credința paradoxală că ei pot construi prin distrugere. Rea-voința poate fi manifestată subtil ori poate fi manifestată direct, fără menajamente. Rea-voința vine din deconectarea de geniul nostru nativ și fiecare dintre noi avem astfel de momente. Scopul nu este să nu mai avem astfel de momente ci să învățăm să le gestionăm.

De aceea retragerea temporară ne ajută. Fără a ne învinovăți, fără a ne da la “ficat”, ne retragem pentru a ne reconecta cu noi. Dacă repetăm de suficiente ori să nu mai acționăm din rea-voință, permițându-i însă să existe în interiorul nostru și să ne transmită mesajul său, se va naște în mod natural bunăvoința.

Când rea-voința și-a transmis mesajul și a fost perceput, aceasta nu mai își are rostul și astfel se transformă. E foarte posibil ca oamenii să se copleșească reciproc pentru că nu își ascultă propria rea-voință și astfel mesagerul rămâne captiv în sistem și nu mai poate să iasă. De aici se naște comportamentul oamenilor care manifestă rea-voință ca regulă, de multe ori fără să își dea seama.

O relație nu poate să crească armonios în absența bunăvoinței. De fiecare dată când manifești rea-voință față de cei din jur, te blochezi și îi blochezi pe ceilalți. De fiecare dată când manifești bunăvoință, pui umărul la crearea unei atmosfere frumoase.

Din păcate, mulți oameni, prea mulți oameni au crescut în rea-voința manifestată de cei din jur, câteodată de cei apropiați. Astfel au moștenit această trăsătură care îi face să distrugă cam tot pe ceea ce pun mâna, de multe ori fără să realizeze asta. Pentru acești oameni, procesul decondiționării și recondiționării mentale, emoționale și fizice ar fi benefic să fie o prioritate. Urmând procesul, vor redescoperi în interiorul lor puterea creativă a vieții, învățând să construiască mai mult decât distrug, devenind astfel o binecuvântare pentru cei din jur.

Fiecare dintre noi este o binecuvântare pentru ceilalți, dacă manifestăm preponderent bunăvoință față de aceștia. Știu că sunt oameni către care nu putem manifesta încă bunăvoință, de aceea este benefic și pentru noi și pentru aceștia să așteptăm momentul până când vom putea. Poate dura o oră, o zi, o săptămână, luni sau chiar ani. Așteptarea merită și putem descoperi în timp că cei pe care îi consideram înainte “dușmani” sunt acum aliații noștri de nădejde.

Bunăvoința ne apropie și ne unește într-o atmosferă frumoasă și motivantă.

De ce aleg unii oameni să trăiască în atmosfere stresante, fără bunăvoință? Aceasta este o întrebare la care doar ei își pot oferi răspuns.

Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!

Orlando