Ceea ce numesc unii oamenii ca fiind rezultate în “lucrul” cu ei și mintea lor, sunt de cele mai multe ori doar o adaptare a mecanismului lor defensiv, al constructului care le conduce mintea, construct născut din reacția (normală) la răni și traume. Adică, pe românește: “aceeași Mărie cu altă pălărie”.

Lucrând ca facilitator de procese de învățare de 14 ani am prins ceva experiență în ceea ce înseamnă diferența între exprimarea noastră autentică și exprimarea provenită din construct. Prima este vie, dinamică, adaptabilă, creativă, transmutând stările pe care le denumim joase (suferință, tristețe, vinovăție) iar a doua este o exprimare stătută, monotonă, repetitivă, robotică, care se blochează în stările pe care le denumim joase.

Prima exprimare este exprimarea geniului, al potențialului care folosește experiența pentru a crește, a doua este o exprimare care folosește “adevăruri” personale ori ale altora, “adevăruri” care nu au fost trecute prin filtrul personal și deci prin experiență.

Din ceea ce am observat, cei mai mulți oameni visează la a își trăi adevărul lor în fiecare moment al existenței însă ajung să trăiască din “adevăruri” de mult trecute ori din “adevăruri” la modă.

Mă întrebam de ceva vreme de ce unii oameni mă resping cu atâta aplomb și am realizat că nu ei mă respingeau ci constructul lor care “mirosea” că ceea ce fac este periculos pentru acesta. Acum îmi este foarte ușor să observ cum un om a trecut din a fi în prezent cu mine la a fi preluat total de construct.

Constructul este ca o fantomă care trăiește în noi și ne preia controlul corpului în anumite momente, atunci oamenii nu mai vorbesc cu noi ci cu constructul. Ai observat momente de-ale tale când răspunzi altora fix precum ți se răspundea în copilărie? Să nu uităm, totuși, constructul nostru a fost creat de către noi ca o adaptare la experiențele trăite când eram copii, experiențe care ne copleșeau.

Au fost persoane cărora le-am fost fost drag care acum mă evită, fără a le fi făcut ceva . Sunt persoane (de pe Internet) care pur și simplu nu mă suportă, chiar dacă nu m-au întâlnit vreodată. Totodată sunt oameni care au rămas alături de mine și pentru că am călătorit și călătorim împreună pe calea manifestării geniului au parte de beneficii însă nu au parte de rezultatele pe care alții le tot caută.

Manifestarea geniului nu produce rezultate extraordinare ci produce liniște, aliniază ființa pe calea sa benefică, oferă timp, energie și resurse, inclusiv resurse financiare. Rezultatele extraordinare sunt tot legate de strategia constructului care ne conduce mintea, pentru că distrag ființa cu ceva sclipitor, cu ceva care să diminueze suferința temporar, cu o alinare temporară.

Acele rezultate extraordinare vor duce, de cele mai multe ori, la suferință și dezamăgire, pentru că nu reprezintă o integrare ci doar o conștientizare temporară a ceea ce poate veni ulterior prin integrare. Nu mă mai mișcă oamenii care îmi spun că și-au găsit fericirea într-o relație cu altcineva, că au găsit împlinirea prin faptul că în sfârșit afacerea lor merge, că și-au regăsit în sfârșit echilibrul mental datorită unor practici de care s-au apucat recent, precum meditația.

Dacă ei nu merg pe calea lor, pe calea geniului lor, dacă nu își manifestă constant geniul în lume, în momentul în care se ia poleiala de pe “chestia” nouă care le-a distras temporar atenția, ce crezi că vor face? Exact, vor căuta altceva nou, o altă poleială, o altă distragere pentru că nu își permit să simtă suferința și dezamăgirea, nerelizând că acestea deja s-au cronicizat în ei. Astfel, devin niște roboței în căutarea a ceva nou, a noului conducător care să îi conducă către “o țară ca afară”, a noii relații unde celălalt este idealul pe care îl tot căuta, a noii afaceri, a noului proiect, a noii tehnici ori noului sistem care să le arate ce ar trebui să facă.

Am descoperit că acesta este unul dintre motivele pentru care nu sunt “mainstream”, nu ofer ceva sclipitor, nu fac oferte pentru a îmi vinde serviciile către necunoscuți, nu promit rezultate, nu ofer soluții miraculoase. Sunt doar un om care lucrează cu geniul său în lume, geniu care este la fel de ordinar ca al oricărui alt om. Mă bucur că lucrurile stau așa pentru că astfel le pot oferi celor care vin către mine fix ceea ce au nevoie și nici măcar nu realizează, propria mea umanitate, propria naturalețe, nimic mai mult, nimic mai puțin.

În 2016 am avut o viziune despre cum voi fi un far călăuzitor pentru alți oameni și recunosc că acest rol m-a întristat atunci, pentru că îmi doream mai mult. Acum mă bucur de acest rol pentru că înțeleg cât de lipsit de “special” este, cât de ordinar poate fi și cât de liniștitor și lipsit de presiune este.

Acum înțeleg că fiecare dintre noi devine un far călăuzitor pentru ceilalți atunci când își manifestă geniul în lume, altfel s-ar putea să devină doar un dictator care încearcă ori să înlocuiască constructul mental al altora cu constructul lui mental ori să dea constructului mental al altora ceea ce acesta cere pentru a își menține influența și a dicta în continuare.

Asta se întâmplă acum, oamenilor li se hrănește constructul mental, păcălindu-i că de fapt îi eliberează. Observăm asta pe Internet, la știri, în multe cursuri de așa zisă dezvoltare personală, în familie, peste tot. De obicei, ceea ce este extraordinar, senzațional este menit să ne îndepărteze de pe calea noastră. Ceea ce este simplu, ordinar, firesc, natural, ne apropie de noi și de ceilalți.

Educația multora dintre noi este de a păstra distanța față de aproape, pentru că aproapele ne este competiție, ne poate lua nevasta, soțul, jobul, prietenii, ideile, poate chiar și banii. Cum să ne manifestăm geniul în lume, geniu complementar cu celelalte genii când noi îi respingem pe ceilalți? Constructul este puternic, l-am observat și în mine, ajung în respingere față de ceea ce îmi este benefic și realizez temnița în care m-am băgat. Observ cum și ceilalți din jur au aceeași provocare ca mine, doar că unii dintre ei nu realizează asta.

Sunt respins de constructul oamenilor pentru că nu îl hrănesc, nu validez comportamentul bazat pe construct, nu ofer alinare temporară care menține omul blocat în propriul iad. Astfel, rămân alături de oamenii care merg pe aceeași cale, aceea a manifestării geniului și astfel construim împreună. Ce am descoperit este că acești oameni sunt MINUNAȚI fără a fi extraordinari și îi iubesc pe ei și simplitatea și naturalețea lor.

Apropo, ai observat că atunci când vorbești cu un om și când “fantoma” menționată mai sus preia controlul, nu mai ai cu cine să vorbești? Mă bucur că oamenii care merg pe aceeași cale cu mine știu să revină rapid în simțiri și astfel comunicarea este deblocată. Realizez că ei fac asta pentru că și eu fac asta la rândul meu. Când ai cu cine să comunici ai cu cine să construiești ori măcar să realizezi că sunteți motivați de construcții diferite și să vă opriți.

Când geniile comunică între ele, omul intră în vacanță. Ce bine este să fii în vacanță în corpul tău, preluând frâiele doar atunci când este nevoie și de obicei pentru a te bucura de experiență. În rest observi cum viața trăiește prin tine, viață care nu este extraordinară ci doar este peste tot. Viața nu are rezultate, viața doar este.

Tu îți permiți să fii tu, să simți viața din tine ori cauți rezultate care să îți ofere o validare temporară care ulterior tot în suferință și dezamăgire te duc? În viață avem parte de dezamăgiri și de suferință însă atunci când suntem noi, când nu suntem conduși de “fantoma” care preia controlul, descoperim că suferința și dezamăgirea nu sunt rele precum nu sunt nici bune ci și acestea sunt viață, sunt parte a vieții și astfel sunt necesare pentru a ne readuce înapoi.

Ca încheiere menționez că geniul produce rezultate, primim tot ceea ce avem nevoie, doar că acestea nu sunt extraordinare, nu ne fac mai bogați ca Bezos și nici mai deștepți ca Einstein ci ne conferă toate resursele de care avem nevoie pentru a ne susține intențiile ființei în călătoria prin această viață. Pentru mintea condiționată, mintea condusă de “fantomă”, asta este prea puțin, pentru mintea liberă asta este tot ceea ce și-a dorit vreodată, nimic mai mult, nimic mai puțin.

Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!

Orlando