Mimarea nivelelor înalte e foarte posibil să fie o manifestare distructivă pentru om. Tind să cred că prefăcătoria ține de nivelul mândriei (nivel unde se distruge mai mult decât se construiește), pentru că omul nu are curajul să fie autentic și astfel încearcă să fie ceea ce încă nu a devenit pentru a menține o imagine sau pentru a avea diverse beneficii (materiale ori afective).

A fi spiritual nu înseamnă a fi exigent, a te bloca în pozitivism și stări înalte. Avem o minte capabilă de multe, chiar să ne păcălească de faptul că suntem pe norișor, când colo suntem în focurile iadului personal și nu recunoaștem asta. Autenticitatea începe cu CURAJUL de a ne percepe așa cum suntem și de acolo vin, în timp, ACCEPTAREA și ÎNȚELEGEREA. De la nivelul IUBIRII, totul este un miracol.

Oare câți oameni din România sunt stabilizați la nivelul iubirii și câți oameni din România se prefac că sunt tot timpul acolo?

Omul prefăcut care se dă spiritual pentru că are iubirea în minte va alege să aibă în preajmă oameni asemenea și se va feri de autenticitate ca de știți voi cine. Îi va judeca crunt pe cei autentici și se va arăta dezgustat de tot ceea ce nu este conform iluziei sale mentale. Va crede că prin respingere și cenzură, lumea va fi plină de iubire, fix cum crede că este și el/ea.

A fi în iubire presupune acceptare a tot ceea ce este, doar nivelul iubirii este peste nivelul acceptării și astfel omul care iubește nu are de ce să judece, să critice și să impună.

Eu unul prefer oameni autentici, care au curajul să fie și “nașpa” decât oameni care să mimeze că sunt “mișto”. Primii te vor accepta fix așa cum ești, cei din urmă te vor judeca și vor înceca să te schimbe, să fii și tu la fel de “mișto” ca ei.

Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!

Orlando