Articol scris în noiembrie 2021 cu ocazia tranzitului cheilor 1 (Soare) și 2 (Pământ).

Această contemplare ne invită la a ne întreba cât de pregătiți ne simțim pentru a trăi momentul prezent. Totodată este benefic să ne întrebăm dacă avem tendința de a lua fiecare zi ca fiind una nouă ori ca fiind continuarea celei care tocmai a trecut.

CHEIA 1
Siddhi / Esență: Frumusețe
Darul: Prospețime
Umbra: Entropie

CHEIA 2
Siddihi / Esență: Unitate
Darul: Orientare
Umbra: Dislocare

Cuprinsul articolului de astăzi:

  1. Frumusețe fără separare
  2. Nu mă simt pregătit
  3. Reaprinderea focului interior prin așteptare
  4. Gestionarea melancoliei
  5. Transmutarea Interferenței și Dependenței

1. Frumusețe fără separare

Siddhi-ul cheii 1 este Frumusețea, un Siddhi pe care atunci când îl accesăm nu mai există separare, nu mai există diferențiere. Nu există mai frumos sau mai puțin frumos, există doar Frumusețe (Siddhi-ul cheii 1). Unitatea (Siddhi-ul cheii 2, partenerul de programare a cheii 1) vine alături de Frumusețe pentru a ne aduce aminte că suntem în siguranță, că nu avem nevoie să ne controlăm atât de mult viața ci să ne lăsăm în experiență, să învățăm din aceasta, să integrăm și astfel să ne bucurăm de viață.

Un exercițiu recomandat de Richard Rudd, autorul Cheile Genelor, este să vedem Frumusețea în tot. Dacă putem vedea Frumusețea în cei pe care îi considerăm inamicii noștri, dușmanii noștri, s-ar putea să ne schimbăm părerea. Provocarea pe care o avem, atunci când suntem conduși de dictatura ego-ului nostru, de orgoliu, este că nu dorim să ne schimbăm părerea.

Dacă am perceput pe cineva ca fiind dușmanul nostru, dușman o să rămână. A ne schimba părerea echivalează cu a ne recunoaște limitele și mecanismul nostru defensiv construit să ne apere de suferință (ego-ul rănit) nu dorește asta. Dacă realizăm profund Unitatea (Siddhi-ul cheii 2), rolul ego-ului rănit nu mai este necesar și asta presupune dispariția temporară ori chiar permanentă a acestuia.

Ego-ul rănit face ceva foarte bine, se apără. Când acesta este pus față în față cu Frumusețea (Siddhi-ul cheii 1) și Unitatea (Siddhi-ul cheii 2), de cele mai multe ori inventează motive pentru a se apăra în continuare. Dacă acesta este expus constant Frumuseții și Unității, acele motive vor părea în scurt timp fără sens și atunci va capitula.

Nimic nu este cu adevărat urât în această lume, este doar percepția noastră, percepție născută din experiențele prin care am trecut ori experiențele prin care nu am trecut. Pentru a percepe Frumusețea, este posibil să fie nevoie de expuneri repetate la aceasta, de aceea experiența este importantă. Cheile 1 și 2 sunt cele care ne pregătesc pentru a pleca la drum, aici putem simți dacă suntem pregătiți ori nu.

Un om care percepe des Frumusețea și Unitatea este cu adevărat pregătit pentru experiență, are tot ceea ce îi trebuie pentru a se descurca.

2. Nu mă simt pregătit

Totuși, ce putem face dacă nu ne simțim pregătiți? Poate nu ne simțim pregătiți să începem un proiect ori să intrăm într-o relație, fricile acestea vin din dorința de a nu (mai) suferi, astfel suntem într-o căutare a idealului, a perfectului, a compatibilului. Ne simțim nesiguri pe noi așa că apelăm la tarot ori la astrologie ori la tranzitele din Cheile Genelor, încercând să găsim răspunsul care ne va liniști, care ne va oferi senzația că suntem pregătiți.

Orice răspuns am obține, dacă nu suntem pregătiți pentru el, va fi degeaba, ba chiar mai mult ne va băga în confuzie. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu promovez sesiunile individuale, lăsând să ajungă către mine doar oamenii care nu mai au nevoie cu adevărat de răspunsuri ci de înțelegere, conștientizare și ieșirea din gândirea dualistă de tip bun sau rău. Culmea, aceștia mă plătesc pentru răspunsuri, însă în realitate primesc cu totul altceva.

Cheia 1, cu al ei dar Prospețimea, ne arată că fiecare moment este nou, este unic și astfel orice răspuns am primi din exterior, dacă nu ne duce către simțire, ne va bloca în trecut. Ne putem agăța atât de puternic de acel răspuns încât putem crea o psihoză din asta, poate chiar o obsesie. Dacă un răspuns, dacă o părere, dacă o interpretare are valoare mai mare decât simțirea noastră, atunci avem o problemă.

Umbra cheii 1 este Entropia, este legată profund de melancolie, de momentele acelea în care ne simțim lipsiți de energie, de motivație, de sens. Parcă am pluti în vid, fără direcție, fără posibilitatea de a comunica cu exteriorul. Entropia poate semăna cu depresia, poate depresia este obișnuința unui om de a trăi constant această umbră…

Această umbră se activează când simțim că nu suntem la locul potrivit (Umbra cheii 2 – Dislocarea), că experiența noastră din trecut ne-a dus undeva unde nu am dorit, când simțim că am eșuat. Motivația scade și astfel nu prea ne mai dorim să experimentăm viața ci doar să fim lăsați în pace cu dependențele noastre, cu distragerile noastre, să ne trăim viața așa cum este și când este timpul să ne ducem.

Cele două umbre, Entropia (Umbra cheii 1) și Dislocarea (Umbra cheii 2) ne fac să credem că niciodată nu suntem pregătiți pentru ceva, că nu este momentul potrivit, că mai avem nevoie de resurse ori timp. E posibil să avem dreptate însă când aceste răspunsuri devin cronice și nu putem ieși din ele, s-ar putea să fie nevoie să ne reîmprospătăm percepția.

3. Reaprinderea focului interior prin așteptare

Cheia 1 face parte din Inelul Focului, alături de cheia 14, ne arată că atunci când focul interior se manifestă în exterior, aduce Prospețime (Darul cheii 1) și Competență (Darul cheii 14). În acest caz, focul este despre acțiunea care ne duce în flux, care ne oferă sens. Pentru a ne reaprinde focul, practica este importantă.

Dacă te întrebi ce practică ai putea folosi, aici doar tu poți știi răspunsul. Ce îți place cu adevărat să face, ce te pasionează, ce iubești? Când suntem în iubire sau când tindem către iubire, prin acțiunea noastră binecuvântăm pe toți cei pe care îi întâlnim. Focul interior nu poate fi pornit forțat, prin impunere, prin reguli stricte, prin disciplină militărească.

Cheia 1 este despre creativitate și fiecare om care își folosește des creativitatea îți poate spune de natura delicată a acesteia. Nu degeaba, partenerul de programare a cheii 1 este cheia 2. Dacă cheia 1 este total emisivă prin construcția hexagramei sale, având toate cele 6 linii închise, masculine, cheia 2 este total receptivă, având toate cele 6 linii ale sale deschise, feminine.

Creativitatea se naște prin așteptarea momentului potrivit, prin cultivarea acesteia, prin crearea unui mediu propice pentru ca aceasta să se manifeste. Dacă ne luăm un loc de muncă unde suntem plecați 10 ore pe zi și nu ne folosim creativitatea, s-ar putea să nu mai avem timp și nici energie pentru aceasta. După cum scriam mai sus, cele două chei, 1 și 2, ne pregătesc pentru drumul pe care îl începem prin cheia 3 și astfel „dormim precum ne așternem”.

Pregătirea reaprinderii focului interior este un proces prin care folosim emisivitatea pentru a crea spațiul necesar și receptivitatea pentru a aștepta momentul potrivit pentru ca acesta să reapară. În tot acel timp de așteptare, nu avem mare lucru de făcut, doar să așteptăm. Starea aceasta receptivă va oferi combustibilul necesar stării emisive care va urma.

Să îți ofer un exemplu, dacă mâncăm în fiecare zi mâncarea noastră preferată, ne vom obișnui cu aceasta și foarte posibil ca în scurt timp să nu îi mai apreciem aroma și să ne dorim altceva. Dacă mâncăm din când în când aceasta, ne vom bucura de fiecare dată de experiență. Așteptarea a creat condițiile necesare pentru a ne bucura de acea mâncare.

Reaprinderea focului interior este profund legată de așteptare, de reașezare, de observare, de introspecție și apoi, când vine momentul potrivit, focul interior ne va orienta (Darul cheii 2) către tot ceea ce este pentru noi și ne va proteja de ceea ce nu ne este benefic ori important.

4. Gestionarea melancoliei

Din păcate, în această societate în care trăim, nu am cultivat arta receptivității, arta așteptării momentului potrivit, arta de a asculta profund viața. Darul cheii 2, partenerul de programare a cheii 1, este Orientarea. Viața ne orientează întotdeauna atunci când suntem receptivi. Dacă nu ne permitem să fim receptivi ci încercăm să fim tot timpul emisivi, la un moment dat vom ajunge la epuizare și la o pauză forțată.

În astfel de condiții, pauza nu este simțită ca fiind ceva pozitiv ci ca o înfrângere. Acela este momentul când Entropia (Umbra cheii 1) pune stăpânire pe ființa noastră din simplu motiv că am fugit atât de mult de această umbră încât nu ne-am acordat timp să îi cunoaștem potențialul.

Ai observat că sunt oameni, nu puțini, care fug inconștient de această umbră a entropiei (Umbra cheii 1), pentru a nu se simți fără sens, pentru a nu simți dislocarea (Umbra cheii 2)? Entropia aduce cu ea melancolia, aduce pauza, două aspecte care nu sunt dorite în mediul competitiv în care trăim. Cum să îi spui șefului / șefei că nu poți munci astăzi pentru că simți melancolia?

Așa că ne forțăm, tragem de noi, ne chinuim să rezistăm în medii toxice și când avem câteva momente cu noi, nu ne putem bucura de ele. Astfel, începem să ne umplem timpul cu activități, doar ne putem lua pauză făcând altceva, nu? Orice dar să nu simțim Entropia (Umbra cheii 1) să nu simțim că suntem Dislocați (Umbra cheii 2) de la ființa noastră, că ne-am asanat geniul și că am oprit comunicarea cu Întregul.

Mai există varianta în care să cedăm total acestei umbre și să trăim într-o pauză continuă, resemnați că orice am face, tot degeaba va fi. Oricare variantă am alege, dintre cele două, focul nostru interior nu va fi suficient de puternic și astfel melancolia ne va doborî la un moment dat.

Orice om creativ cunoaște profund melancolia, cunoaște momentele acelea în care parcă plutește în vid, cunoaște tristețea, cunoaște lipsa de sens. Când ne împrietenim cu melancolia, observăm că aceasta era acolo doar pentru a ne anunța că este momentul să avem grijă de noi, să ne reconectăm cu ființa noastră. Melancolia este valoroasă, dacă îi putem observa valoarea și dacă nu am fugit toată viața de ea ori dacă nu am cedat în fața ei.

Ai auzit de cei care se plictisesc de prea mult bine? Aceștia există și este normal să fie așa dacă acei oameni nu s-au împrietenit cu Entropia (Umbra cheii 1) și astfel sunt în căutarea stimulării continue. Conform exemplului de mai sus, cu mâncarea preferată, omul se poate sătura de bine și să caute senzații neplăcute pentru a se simți viu, asociind Entropia (Umbra cheii 1) cu moartea.

Una dintre trăsăturile de comportament pe care le regăsim la cel care parcurg procesul decondiționării și recondiționării mentale, emoționale și fizice este intrarea în melancolie. Cu cât omul este mai la începutul procesului, cu atât va intra mai des și va rămâne mai mult acolo. Dacă te întrebi de ce face asta, răspunsul pe care îl am acum este că intră în melancolie pentru a se acomoda cu aceasta, pentru a învăța să navigheze prin apele sale, pentru a o gestiona.

Cu cât omul înaintează în proces, cu atât mai mult se poate bucura de melancolie, de momentele de pauză, de pur și simplu starea în care se simte Nimic și fără rost. Acel om a învățat cât de importantă este acea stare și a căpătat experiență suficientă pentru a trece prin ea fără a fi scos din centru. După ce melancolia a trecut, Prospețimea (Darul cheii 1) apare și astfel omul își regăsește sensul.

5. Transmutarea Entropiei și Dislocării

Cele două umbre, Entropia și Dislocarea (Umbrele cheilor 1 și 2) ne pot duce pe căi care nu ne sunt benefice, ne pot oferi senzația că suntem singuri, neajutorați, nesusținuți și că cei din jur ne sunt inamici, de multe ori mai pregătiți ca noi, gata să ne ia tot ceea ce încă mai avem. Dacă nu învățăm să gestionăm aceste două umbre, indiferent de matricea noastră genetică, s-ar putea să ne fie greu să revenim către noi și să ne oferim o viață conectată profund la momentul prezent.

Pentru a transmuta umbra Entropei (Umbra cheii 1), îți recomand să nu încerci să îți schimbi forțat starea ci să o lași să fie în interiorul tău și să îți iei o pauză. În această pauză te poți uita pe geam, poți asculta o melodie ori să faci o plimbare și între timp să îți aduci aminte de ce ești recunscător/oare în viața ta. Observă apoi frumusețea vieții prin lentila recunoștinței tale. Melancolia va rămâne acolo însă vei observa cum nu va mai fi atât de apăsătoare ci se va transforma treptat în putere interioară, în motivație.

Astfel, chiar dacă simți melancolia, lasi loc Prospețimii (Darul cheii 1) să apară, fără a o forța ci doar creând mediul interior necesar pentru aceasta. Dacă te blochezi în ceea ce nu îți convine, dacă te blochezi în propriile tale supărări, în propriile tale eșecuri percepute, în nerealizările tale, mediul tău interior nu va fi propice pentru Prospețime (Darul cheii 1) și cel mai probabil nici nu te vei Orienta (Darul cheii 2) într-o direcție benefică.

Pentru a transmuta umbra Dislocării (Umbra cheii 2), în momentele în care o simți îți recomand să te oprești din tot ceea ce faci și doar să simți. Nu uita, cheia 2 este o cheie total receptivă, nu ai nimic de făcut atunci, orice acțiune s-ar putea să te disloce și mai mult. Dislocarea te anunță că este momentul să te oprești, să stai, să aștepți reechilibrarea care se întâmplă în mod natural în interiorul ființei tale.

Cheia 2 face parte din Inelul Apei, alături de cheia 8, cheia care ne readuce aminte de cine suntem cu adevărat, de autenticitatea noastră. Apa ne readuce aminte de cât de puternici suntem și poate nu realizăm asta. Apa, prin răbdare și perseverență, își croiește calea, la fel și noi, dacă am cultivat receptivitatea, ne croim calea într-un mod echilibrat și natural.

Calea apei nu este una a extraordinarului, a epatării, aceea este calea focului, acesta lasă urme peste tot. Când punem în echilibru focul (cheia 1) cu apa (cheia 2), vom fi conștienți de impactul pe care îl avem și atunci când este nevoie, ne vom stăvili focul pentru a nu distruge mai mult decât construim. Dacă observăm modul în care o mare parte a omenirii distruge mai mult decât construiește, tocmai pentru că acei oameni nu au cultivat receptivitatea.

Goana după rezultate cu orice preț este ca focul lăsat să mistuiască tot ceea ce îi iese în cale. Asta facem atunci când nu suntem conștienți, când nu știm să ne oprim, când considerăm că a ne opri înseamnă a muri. Mai există acea vorbă că “o să mă odihnesc când o să mor”, însă dacă nu am cultivat odihna pe parcursul vieții noastre, cât de pregătiți vom fi de momentul în care poate corpul nostru nu va mai fi la fel de capabil ca în tinerețe?

Cât de mult ne va afecta faptul că ne ducem către moarte și că nu ne-am pregătit suficient în interior? După cum scriam mai sus, cheile 1 și 2 ne pregătesc pentru drum și moartea este una dintre călătoriile în care fiecare dintre noi ne vom duce. Dacă nu pregătim spațiul interior pentru acest drum, poate vom crede că moartea înseamnă entropie și dislocare fără să realizăm că acestea sunt doar umbre întâlnite în această viață.

Confundăm ceea ce vom simți atunci, când nici nu vom mai fi în acest corp pentru a simți, cu ceea ce simțim când Entropia și Dislocarea apar în experiența noastră de viață. Cine știe în ce călătorie magică ne vom duce atunci. Oamenii religioși ne tot spun de această pregătire însă o fac în mod dogmatic, vorbind despre iad ca fiind ceva ce este în exterior, nu în interior.

Cultivând suficient de mulți ani receptivitatea, e foarte posibil să descoperim raiul aici pe Pământ, simțind Unitatea (Siddhi-ul cheii 2), observând Frumusețea (Siddhi-ul cheii 1) creației și astfel să fim pregătiți pentru raiul următor. Cine știe cum va fi acea călătorie, de aceea este important să ne bucurăm de aceasta și să cerem vieții blândețe și suficient de mult timp și spațiu pentru a ne pregăti.

Darurile Prospețimii (Darul cheii 1) și Orientării (Darul cheii 2) sunt esențiale pentru a înțelege cum să ne construim o viață cu adevărat bună, fiind creativi manifestându-ne geniul și în același timp fiind receptivi, înțelegând unde anume geniul nostru este cu adevărat dorit și onorat. Astfel, alegem calea cu cea mai puțină rezistență și ne oferim suficient timp și spațiu pentru pauze și pentru diamantele care ies cu ajutorul acestora.

CURAJ ÎN A SIMȚI PROSPEȚIMEA FIECĂRUI MOMENT ȘI OPORTUNITĂȚILE CARE DERIVĂ DIN ACESTA!

Dacă îți plac articolele / videourile pe care le postez, mă poți susține prin donații lunare cu ajutorul platformei Patreon. Pentru mai multe detalii, apasă butonul de mai jos:

Orlando Daniel Stoicescu

Sunt om. În activitatea de om, practic decondiționarea mentală, emoțională și fizică, cu sau fără unelte ajutătoare. Unealta mea preferată este Cheile Genelor pentru că am observat integrările care se produc cu ajutorul acesteia. Creez și susțin cursuri cu tematici aferente decondiționării MEF și Cheile Genelor. În trecut am susținut cursuri abordând diverse subiecte, fiind facilitator de învățare teoretică și experențială pentru adulți începând cu anul 2008.