Articol scris în noiembrie 2020 cu ocazia tranzitului cheilor 1 (Soare) și 2 (Pământ).

Această contemplare este despre modul în care percepem momentele în care nu avem ceva de făcut, este momentul să contemplăm dacă permitem integrării să se întâmple ori o blocăm. Integrarea ne duce către eliberarea de tipare condiționate care nu ne sunt benefice, avem curajul să mergem către integrare sau „lasă că merge și așa”.

CHEIA 1
Siddihi / Esență: Frumusețe
Darul: Prospețime
Umbra: Entropie

Cheia 2
Siddhi / Esență: Unitate
Darul: Orientare
Umbra: Dislocare

De astăzi, fiecare articol de tipul Energia Săptămânii va avea un cuprins, pentru a fi mai ușor de parcurs. Fiecare capitol poate fi accesat direct printr-un simplu click. Cuprinsul articolului de astăzi:

1. Frumusețea prin lentila iubirii și urii
2. Cheia 1, cheia creației – tu ce creezi în fiecare zi?
3. Explorarea dimensiunilor interioare
4. Efectele unei “lumi dislocate”
5. Butonul REFRESH, calea către frumusețe și aliniere

1. Frumusețea prin lentila iubirii și urii

Cum să abordăm Frumusețea (Siddhi-ul cheii 1)? Cum să putem percepe frumusețea acestei creații? Cum să percepem frumusețea naturii? Cum să putem percepe frumusețea noastră? Răspunsurile la aceste întrebări le căutăm toată viața însă simțindu-ne blocați în formă, în acest corp, de multe ori ne este greu, chiar imposibil.

Aici este de fapt provocarea pe care o resimțim, blocarea în formă, în această viață și astfel creăm o relație nesănătoasă, de tipul love – hate (iubire – ură) cu exteriorul. Observăm frumusețea când iubim, o negăm atunci când urâm. La fel și cu Siddhi-ul cheii 2, Unitatea, observăm unitatea în tot când iubim, o negăm când urâm.

Dar de fapt ce iubim? Dar de fapt ce urâm? Iubim fix ceea ce urâm și urâm fix ceea ce iubim, creația. Dacă suntem sinceri cu noi, când iubim ca opus al urii, aceea nu este în realitate iubire, este mai mult o infatuare, o mulțumire de Sine care pare că niciodată nu durează prea mult (pentru cei mai mulți). Asta nu înseamnă că e greșit să iubim în acest mod, doar face parte din creație, am scris asta doar pentru a nu ne păcăli singuri.

Iubirea nu are cum să fie opus a urii, poate cel mult paralelă cu aceasta. Când ne oferim posibilitatea să le simțim pe amândouă separat, fără a fugi dintr-una în alta, fără a le amesteca, avem șansa să le ascultăm mesajul. Pentru mulți oameni, iubirea și cu ura sunt interconectate și proiectate în exterior. Dacă exteriorul este cum îmi doresc, iubesc, dacă exteriorul nu este cum doresc, urăsc.

Am ajuns să oferim putere exteriorului prin a etichetări de genul: iubesc X, urăsc Y, negând că tot procesul acesta se întâmplă în interiorul nostru. Când corpul nostru atinge o anumite frecvență, simțurile noastre o percep și apoi mintea, prin filtrele sale (a se citi condiționările sale) traduce. În noi este tot Universul nostru, doar nu putem percepe realitatea și să o decodificăm.

Tot ceea ce regăsim în exterior devine, astfel, unealta pentru a accede anumite frecvențe sau a le părăsi pe altele.

2. Cheia 1, cheia creației – tu ce creezi în fiecare zi?

Cheia 1 este legată de creativitate, de creație, în I Ching, hexagrama 1 fiind singura care are toate liniile închise, masculine, creatoare. Realitatea este creată încontinuu de toți creatorii aflați în activitate. Realitatea este o co-creare continuă, am putea spune că realitatea se reîmprospătează încontinuu datorită evoluției creatorilor săi. Nu degeaba, darul cheii 1 este prospețimea, fiecare moment este proaspăt, este nou.

Când omul condiționat de mic să creadă că este altfel față de cum a fost construit, realizează puterea sa de creație, începe să se elibereze treptat. Când omul realizează că este responsabil pentru creația sa, începe să facă Rai din ce are, începe să își elibereze percepția de sub tirania propagandei care i-a fost livrată de mic.

Bine, ca să fiu sincer, când omul realizează că este responsabil pentru creația sa, de obicei intră în așa zisa depresie, care este nici mai mult nici mai puțin decât înțelegerea faptului că este dislocat (Umbra cheii 2) în vid, în entropie (Umbra cheii 1). Atunci omul realizează cât de mult s-a izolat de viață și în același timp se simte neputincios pentru a se realinia. Acesta cred că este motivul pentru care unii oameni renunță la începutul procesului lor, pentru că realizează că pur și simplu, în acel moment, chiar dacă înțeleg că sunt dislocați, nu se pot realinia. Programele care rulează pe fundal nu îi lasă.

Spune-i unui om care este blocat într-un program de ură împotriva altuia că acea ură este doar alegerea sa. Oare cum va reacționa? Până când acel om nu ajunge la integrarea înțelegerii că ura sa este doar mecanismul de apărare, care i-a fost necesar în trecut pentru a supraviețui însă acum doar îi crează probleme, va nega tot ceea ce îi spui. De aceea nu este recomandat să dăm sfaturi ori recomandări dacă acestea nu ne sunt cerute, ne consumăm energia degeaba și mai întâmpinăm și rezistență.

Pentru a explica modul în care creăm realitatea, îmi place să folosesc sistemul binar, 0 și 1. În I Ching, 0 este linia deschisă ceea ce reprezintă potențialul necreat iar 1 este linia închisă care reprezintă creația. În I Ching ni se arată cum viața noastră este un dans între potențialul care așteaptă să fie creat (sau nu) și ceea ce alegem să creăm din acel potențial. Am putea spune că în fiecare moment avem de ales între 1 (aleg să creez) și 0 (aleg să nu creez).

Tu ce alegi să creezi în fiecare zi?

3. Explorarea dimensiunilor interioare

Când citim numele umbrei cheia 1, entropia, s-ar putea să intrăm în confuzie. Pot spune din experiență, această umbră este despre vid, despre ceea ce se întâmplă între două momente de creație conștientă. Este tradusă de către mintea noastră ca melancolie, ca tristețe și se simte ca un abandon, ca momentul acela când copilul se simte părăsit de mamă. Când umbra cheii 1, entropia, este resimțită, omul se simte abandonat de Mama Cosmică. Nu degeaba, umbra cheii 2, partenerul de programare a cheii 1, este dislocarea.

Nu sunt puținele momente când ne simțim dislocați de unitate, de sinarhie, de prezența creatorului. Aceste momente de dislocare sunt necesare, ele fac parte din experiența noastră de viață și reprezintă momentele de adunare interioară pentru a crea în exterior. Ele sunt momentele de pauză necesare pentru a ne reîncărca, pentru a avea condițiile necesare pentru a explora necunoscutul și astfel de a aduce de acolo ceea ce este necesar pentru evoluția noastră.

Cei care au cheia 1 în matricea genetică sunt mult mai predispuși la a avea acele momente de pauză, corpul lor este construit pentru a accesa dimensiuni nebănuite. De acolo, vor aduce în această dimensiune ceva proaspăt, ceva menit să aducă umanitatea către Unitate. Mai există varianta în care aceștia vor aduce din acele dimensiuni fix ceea ce ne separă, ceea ce ne menține dislocați de Unitate. Să nu uităm, creatorul are liberul arbitru.

Asta nu înseamnă că cei care nu au cheia 1 nu vor face ceea ce am scris în paragraful precedent, normal că o vor face, doar că nu sunt predestinați să facă asta des. Nu vor avea avântul, motivația de a face asta, construcția lor genetică ducându-i către alte moduri prin care să creeze și astfel să susțină creația.

Cheia 1 întotdeauna își va spune că ceea ce avem este insuficient, de aceea este nevoie să explorăm tărâmuri noi, pentru a descoperi ceea ce este acolo și astfel pentru a ne reîmprospăta modul în care ne trăim viața. În umbră, facem asta pentru a fugi de Sine, astfel ajungând genii neînțelese, simțindu-ne în continuu dislocați de corpul nostru, de această viață, de umanitate. În dar, facem asta pentru a descoperi frumusețea altor tărâmuri și pentru că înțelegem că viața presupune o reîmprospătare continuă a existenței, Universul este într-o expansiune continuă, la fel și noi.

Când explorăm dimensiuni interioare ori exterioare, dacă o facem dintr-un loc de bucurie, de „joie de vivre”, viața are grijă să ne Orienteze (Darul cheii 2) către locuri unde să ne simțim bine primiți, locuri unde să ne simțim Acasă, locuri unde să nu stagnăm, locuri proaspete (Darul cheii 1), locuri unde să avem uneltele necesare pentru a ne alinia cu Unitatea. De aceea cred că este atât de important ca în această viață să ne urmăm bucuria interioară, să urmăm „bliss-ul”, să creăm mai mult din „iubire” și mai puțin din ură.

4. Efectele unei “lumi dislocate”

Când un om se chinuie în viața sa, când are un loc de muncă unde nu simte bucuria interioară, când interacționează cu oameni care nu îl susțin, când acasă nu are acceptarea și susținerea necesară pentru a se reîncărca, acel om, indiferent de matricea sa genetică, se va simți degeaba (manifestare a umbrei cheii 1), se va simți dislocat și va alege să creeze, să apeste tasta 1 fix din aceste stări. Astfel, în loc să creeze acel echilibru pe care și-l dorește cu ardoare, crează în continuare dezechilibru care îl va menține departe de Sine.

Dacă acel om nu știe să facă pauze sau este obligat de sistemul în care trăiește să nu aibă acele pauze, deciziile sale nu îi vor aduce o viață mai bună ci îi vor continua calvarul. Regula este simplă, când suntem în umbre, este momentul să… PAUZĂ ? Pauza poate fi de o secundă, un minut, o zi, o săptămână, o lună, un an, zece ani, cine știe cât e nevoie pentru a integra ceea ce avem de integrat astfel încât să luăm o decizie care să ne alinieze în acel aspect al vieții noastre?

Știi acele momente când ești melancolic/ă și poate în minte îți vin idei de genul: “dacă aș avea un/o iubit/ă ce fericit/ă aș fi”, “dacă aș conduce mașina X, ce fericit/ă aș fi”, “dacă aș avea X euro”, “ce fericit/ă aș fi”. Aceste gânduri pot fi niște capcane eficiente, capcane ale programelor care rulează pe fundal și ne mențin în entropie și dislocare. Dacă nu acționăm din ele ci poate cel mult le lăsăm să ne inspire, atunci avem șanse mai mari să ne aliniem, altfel aceste gânduri ne vor adânci în melancolie.

Dacă nu alegem calea pauzei, atunci să alegem calea conștienței și să ne asumăm faptul că orice creație din entropie și dislocare ne va menține acolo, pentru a ne da seama la un moment dat să AȘTEPTĂM momentul potrivit ? Observă cum cei mai mulți din lumea afacerilor acționează, aceștia sunt împinși de la spate să acționeze de concurență, nu de ritmurile lor interne. A ajuns să fie considerată o calitate să poți să îți negi ritmurile interne și astfel să te forțezi pentru a atinge anumite rezultate.

Disciplina care nu ține cont de ritmurile interne nu este disciplină, este tiranie.

Această tiranie ghici de unde vine? Ai ghicit, din programele care rulează pe fundal și îți mențin ființa în stagnare. Acum e mai simplu de ce darul cheii 1, cheia creativității, este prospețimea? Fără a ne împrospăta ființa cu momentul prezent și astfel a ne simți pe noi și exteriorul, nu avem cum să luăm decizii care să fie presărate cu armonie și unitate. Acesta e motivul pentru care temerarii purtători de cheie 1, simt nevoia să aducă ceva din exteriorul acestei realități pentru a zdruncina în mod natural programele care rulează în cei adormiți și astfel a le readuce aminte de Frumusețea creației la care fiecare dintre noi „punem umărul”.

5. Butonul REFRESH, calea către frumusețe și aliniere

Cheile 1 și 2 ne arată că suntem cu toții în aceeași oală și că avem puterea de a ne împrospăta viața în fiecare zi și astfel să ne orientăm către ceea ce ne este benefic. În viața aceasta alegem uneltele necesare (aici includem și oamenii și locurile) pentru a ne aduce mai aproape de unitate, este responsabilitatea noastră. Dacă alegem să ne chinuim, o facem pentru că programele rulează pe fundal și le lăsăm în pace, considerând că este imposibil să facem ceva în privința lor.

Îți spun că nu este imposibil, poate dura ceva timp, însă integrarea se produce. Din 2015 încoace s-au produs atâtea integrări în mine cât în toată viața mea de până atunci. Am înțeles la nivel celular niște aspecte pe care nici nu visam să le simt în acest mod. Am observat cum corpul a ajuns să îmi trezească mintea prin alerte pe care înainte nu le aveam. Totuși, mai am zone în care observ cum programele încă rulează și tot ce pot face este să am răbdare pentru că în timp, integrarea se va produce și acolo.

Tot ce am de făcut este să dau refresh (să reîmprospătez) de fiecare dată când acestea rulează și astfel să nu acționez din ele. Cheia 1, am putea spune că este cheia refresh-ului, a reîmprospătării percepției și astfel omul devine din ce în ce mai curajos în a explora necunoscutul. Astfel Frumusețea este acolo și poate fi observată zilnic și în același timp putem înțelege că acolo unde vedem urățenie, acolo sunt doar programele noastre care rulează. În timp, ne obișnuim să vedem și urățenia și frumusețea ca fiind percepții care ori ne apropei ori ne îndepărtează de Sine.

Secretul este să realizăm că atât timp cât avem acele programe pe fundal, nu tot ceea ce este urât ne dislocă și nu tot ceea ce este frumos ne apropie de unitate. Cât timp programele ne gestionează ființa, nu putem avea încredere în percepția noastră. De aceea ajută butonul de REFRESH ?

CURAJ ÎN A CREA CU BUCURIE ÎNTRU FRUMUSEȚE ȘI ALINIERE!