Articol scris în octombrie 2021 cu ocazia tranzitului cheilor 18 (Soare) și 17 (Pământ).
Această contemplare este despre modul în care judecăm ceea ce ni se întâmplă. Judecăm pentru a ne găsi calea spre o minte și o inimă deschisă ori judecăm pentru a ne confirma închiderea inimii?
CHEIA 18
Siddhi / Esență: Perfecțiune
Darul: Integritate / Împlinire
Umbra: Judecată
CHEIA 17
Siddihi / Esență: Omnisciență
Darul: Clarviziune
Umbra: Opinie
Cuprinsul articolului de astăzi:
- Destinația umanității: Perfecțiunea
- Ce este corect în viață?
- Suntem diferiți cu misiuni diferite
- Comunicarea, calea către împlinire ori către distrugere
- Transmutarea Judecății și Opiniei
1. Destinația umanității: Perfecțiunea
Siddhi-ul cheii 18 este Perfecțiunea, un Siddhi atât de râvnit de oameni încât cei care observă că nu îl pot întrupa ajung să îl mimeze. Cine nu vrea să fie aibă dreptate tot timpul? Cine nu vrea să știe tot? Nu degeaba, Siddhi-ul cheii 17, partenerul de programare a cheii 18 este Omnisciența. Căutarea acestor Siddhi-uri echivalează cu a nu le găsi vreodată.
Perfecțiunea și Omnisciența te găsesc atunci când nu te mai agăți de cerințele mecanismului tău defensiv. Perfecțiunea (Siddhi-ul cheii 18) este peste tot, o putem găsi în fiecare strop de ploaie ori în fiecare strop de otravă. Omnisciența (Siddhi-ul cheii 17) este parte a fiecărei bucățele ale acestei realități fiind modul în care fiecare particulă din această realitate știe de cealaltă.
Totul este perfect în imperfecțiunea sa, vorba aceasta probabil o știm cu toții însă câți dintre noi o simt cu adevărat? Doar un maestru al vieții poate trăi constant în această realitate, fiind eliberat de bagajul karmic pe care îl poartă, ceilalți doar accesează din când în când această stare. Cheia 18 ne arată modul în care rănile, traumele dar și abilitățile și mutațiile se transmit de la o generație la alta.
Cred că scopul evoluției este ca omul să poată alchimiza tot acest bagaj karmic, astfel încât transcenderea corpului fizic să fie realizată și acolo omul devine unul cu Sursa. Acolo povestea se încheie pentru că nu mai este nimic de făcut, Perfecțiunea (Siddhi-ul cheii 17) a fost atinsă și cine știe ce se întâmplă atunci. Poate ceva, poate nimic, habar n-am însă având în vedere că Nimicul este Totul, la fel cum Totul este Nimic, orice s-ar întâmpla, este Perfect.
Contrar opiniei (Umbra cheii 17) unor oameni, Perfecțiunea (Siddhi-ul cheii 18) nu poate fi atinsă cu ajutorul regulilor, perfecțiunea are nevoie de libertate totală de mișcare. Perfecțiunea include și ceea ce omul consideră că este corect dar și ceea ce omul consideră că nu este corect, ambele sunt importante pentru că, dacă suntem conștienți, ne arată calea către eliberarea de bagajul karmic.
2. Ce este corect în viață?
Să îți ofer un exemplu, dacă o persoană este afectată profund de rana trădării, dacă trăiește conștient această rană, atunci când este trădată, s-ar putea să o integreze și astfel să se elibereze de povara ei. Dacă se ferește toată viața de aceasta, s-ar putea să o transmită copiilor sau celor din jur, pentru că acea rană este pur și simplu o informație care este copiată mai departe.
Ce este corect până la urmă în această situație? Un om rănit, care se identifică cu rolul de victimă ar putea spune că nimic și că “viața este de rahat”, că „orice ai face tot prost iese”. Așa este, aceasta este realitatea care ne este rezervată atunci când nu observăm ceea ce avem de alchimizat și astfel nu înțelegem cum ajungem să ne putem bucura de viață.
Mulți dintre noi, cei care am crescut în societatea așa zis modernă, nu ne-am simțit bine primiți în această viață. Motivul ține de familie, de ceea ce părinții și/sau îngrijitorii noștri ne-au transmis că este viața. Aici nu contează atât de mult ceea ce aceștia ne-au spus ci exemplul lor, ce fel de viață au dus în timp ce noi creșteam pe lângă ei.
Dacă am trăit într-un mediu unde sărăcia era prezentă, am primit moștenire sărăcia. Dacă am trăit într-un mediu unde violența era prezentă, am primit moștenire violența. Dacă am trăit într-un mediu în care bucuria de a trăi era prezentă, am primit moștenire bucuria de a trăi. Este corect ca unii să fi primit moștenire violența iar alții bucuria de a trăi? Aici intervine cheia 18, când ne blocăm în această judecată (Umbra cheii 18) de valoare, o să considerăm că viața noastră nu echivalează cu viața altora.
Când accesăm darul Integrității (Darul cheii 18) putem observa că fiecare dintre noi are rolul său și cel care a primit moștenire bucuria de a trăi, nu a primit-o degeaba ci a primit-o pentru a o folosi pentru a susține procesul altora. Nimeni nu a venit “în vacanță” aici însă, paradoxal, ne putem face viața o vacanță atunci când o trăim conștient, din acceptare, înțelegere și relaxare.
Suntem interconectați cu toții, suntem aici pentru a fi în serviciul celorlalți, de aici ne vine împlinirea. Dacă ar fi o cheie pe care ți-o recomand pentru a contempla împlinirea, aceasta este cheia 18. Cheia 18 este o cheie colectivă, nu o cheie individuală, astfel împlinirea care vine prin integritate, se simte prin serviciul pe care îl oferim lumii, serviciu prin care noi ne alchimizăm bagajul cu care am venit.
3. Suntem diferiți cu misiuni diferite
Mulți dintre noi au fost învățați de mici că cei din jurul nostru reprezintă competiția, că suntem la fel, avem abilități asemănătoare și că doar dacă muncim mai mult ca ei, le „vom lua fața” și astfel vom trăi bine în societate. După cum se observă prin numărul de oameni cu afecțiuni mentale, aceasta este o mare păcăleală. Ceilalți nu ne sunt competiție, nu au fost niciodată, pentru că fiecare geniu este unic și original, este cultivat și manifestat diferit.
Munca nu este menită să fie făcută de unii singuri, lucrarea noastră în această lume îi include și pe ceilalți. Au fost cazuri de oameni care au ales calea sihăstriei și acolo au primit mesajul să revină printre oameni pentru a îi susține cu geniul lor. Noi suntem cu toții împreună în acest joc al vieții, nu de unii singuri, chiar dacă așa pare câteodată.
Din păcate, ideea care s-a cultivat în societate este că „lupul singuratic” este cel care izbândește, când realitatea ne arată că „lupul singuratic” moare singur. Omul este o ființă socială, avem nevoie de ceilalți pentru a prospera. Cei mai mulți dintre cei care parcurg procesul decondiționării și recondiționării mentale, emoționale și fizice descoperă cum pe măsură ce avansează în proces, se pot deschide din ce în ce mai mult față de oameni și astfel încep să conlucreze cu aceștia.
Poate mai întâi învață să conlucreze mai bine cu părinții ori copiii ori partenerul/a de viață, apoi poate își permite să își lase geniul să se manifeste în lume chiar cu prețul eșecului. Când nu îți mai este teamă de eșec pentru că știi că ai aliații lângă tine care îți țin spatele, atunci te simți mai liber/ă, nu? Din păcate, majoritatea nu funcționează în acest mod pentru că cei mai mulți nu își au aliații lângă, doar au fost în competiție cu cei din jur și astfel nu și-au permis să se apropie sau să permită altora să se apropie.
Unul dintre semnele însănătoșirii minții este faptul că omul cere ajutor, nu din perspectiva victimei care dorește salvatorul ci din perspectiva geniului care are nevoie de alte genii în jur pentru a se activa reciproc. Ai observat atunci când un om are o zi mai grea și doar ai fost prezent lângă acesta, fără să spui prea multe ci doar ai fost acolo, ai observat cum omul acela s-a simțit susținut cu adevărat?
Suntem diferiți cu misiuni diferite și ne putem ajuta reciproc, asta dacă reușim să alchimizăm Judecata (umbra cheii 18) și dacă nu ne mai agățăm de propriile Opinii (Umbra cheii 17) pe care le considerăm adevăruri absolute.
4. Comunicarea, calea către împlinire ori către distrugere
Când eram în școala generală, am fost evaluat cu note de la 1 la 10, profesorii testându-mi astfel obediența și eu asanându-mi geniul. Cum să îmi cultiv geniul, când parcă nimeni nu mi-l dorea. Am fost judecat (Umbra cheii 18) de prea multe ori ca fiind „brânză bună în burduf de câine”, profesorii spunându-le părinților mei că eu nu vreau să învăț, că pot mult mai mult.
Așa este puteam mult mai mult, acum observ asta, dar puteam nu în direcția în care aceștia mă îndreptau. Când îmi manifest geniul din Integritatea (Darul cheii 18) ființei, timpul parcă se oprește în loc și în același timp curge rapid, mintea se liniștește, corpul se activează și în acel moment SUNT. Asta cu toate rănile și traumele pe care le-am adunat în această viață, geniul meu funcționează.
Putea să funcționeze și în școală însă cei care m-au ghidat nu au știut să îmi ofere ceea ce aveam nevoie, uneltele necesare. Motivul este simplu, pentru că nu m-au întrebat, nu m-au băgat în seamă cu adevărat. Ce contau erau propriile lor Opinii (Umbra cheii 17) și Judecăți (Umbra cheii 18) despre cine puteam eu să ajung. Proiectau asupra mea neajunsurile lor, sperând că voi fi cel care le va duce mai departe către integrare, că voi deveni cine ei nu au putut să devină.
Am scris aceste rânduri pentru că prin aceste două umbre, Judecata (Umbra cheii 18) și Opinia (Umbra cheii 17) ne rănim și ne traumatizăm în continuare, transmițând din inconștiență toate greutățile noastre pe cei din jur. Când un om te judecă, nu te judecă pentru că ești tu defect ci pentru că în acel moment se simte neputincios în fața ta, nu știe cum să comunice cu tine astfel încât să i se ia greutatea pe care o simte.
Dacă folosim comunicarea pentru a ne transmite greutățile, din închidere, din absența vulnerabilității, tot ce facem este să le mutăm de la unul la altul ca pe un cartof fierbinte. Putem folosi comunicarea pentru a transmite din Integritate (Darul cheii 18), din Împlinire, însă asta se întâmplă când putem percepe viața din mai multe perspective (Darul cheii 17 – Clarviziunea), nu doar dintr-una în care ne-am blocat. Aceasta este comunicarea din vulnerabilitate, aici chiar dacă spunem ceea ce avem pe suflet, o spunem într-un mod în care să creeze conexiune, o spunem nu pentru a convinge că noi suferim ci pentru a ne deschide față de celălalt, pentru a împărtăși suferința cu acordul său.
Ne putem distruge reciproc printr-o comunicare unde abundă atașamentul de Judecăți și Opinii (Umbrele cheilor 18 și 17) ori ne putem susține către împlinire printr-o comunicare din Integritate și Clarviziune (Darurile cheilor 18 și 17). Când ne închidem perspectivele atunci când comunicăm, nu ne deschidem față de celălalt și astfel comunicarea devine o impunere a opiniei (Umbra cheii 17) noastre. De aceea, atunci când nu ne putem deschide perspectivele ar fi recomandat să simțim dacă acela este cu adevărat un moment potrivit pentru a comunica.
5. Transmutarea Judecății și Opiniei
Cele două umbre Judecata (Umbra cheii 18) și Opinia (Umbra cheii 17) sunt umbrele unor chei colective, dacă le folosim ca și cum ar fi individuale, ne pierdem garantat în ele. Judecata nu este despre persoana noastră, Judecata (Umbra cheii 18) este legată de modul în care ne organizăm, dacă funcționăm în acord cu Întregul ori dacă ne-am separat. Dacă suntem în separare, judecata ne poate duce către Integritate (Darul cheii 18).
Cele două umbre sunt unele dintre cele mai accesate în aceste vremuri, cei mai mulți oameni judecându-și semenii și având opinii puternice pe care nu doresc să le adapteze situațiilor. Lumea este plină de oameni blocați, separați, izolați, oameni desprinși de sursa lor de hrănire: a fi în serviciul umanității.
Dacă omul realizează că sursa separării nu este în exterior ci în propriile sale Judecăți și Opinii (Umbrele cheilor 18 și 17), alege să se deschidă treptat, să trăiască ceea ce are de trăit, să integreze ceea ce are de integrat și astfel să reintre în flux, să simtă Întregul. Din ceea ce am observat, închiderea pe care o resimt în perioada în care scriu aceste cuvinte vine din rănile și traumele mele și câteodată observ cu claritate închiderea fără să pot face ceva în acel moment. E ca și cum rănile și traumele mele m-au închis în propriul corp.
Când am momente de vulnerabilitate, de deschidere, nu mai am nevoie de prea multe, parcă deja am Totul. Atunci corpul se liniștește, mintea se liniștește, simt Perfecțiunea (Siddhi-ul cheii 18). Acele momente vin atunci când Judecățile și Opiniile (Umbrele cheilor 18 și 17) nu mai au putere asupra mea și simt Integritatea și Clarviziunea (Darurile cheilor 18 și 17).
Pentru a transmuta umbra cheii 18, Judecata, tot ce avem de făcut este să nu o credem, să o acceptăm că face parte din noi, să o onorăm dar să nu ne identificăm cu ea. Din ceea ce am observat, dacă procedăm astfel cu judecățile noastre de valoare, în timp, acestea devin din ce în ce mai utile pentru noi și astfel putem alege judecățile care ne duc către Integritate (Darul cheii 18).
Pentru mine, Integritatea (Darul cheii 18) presupune a simți conexiunea dintre minte, trup și Întreg, a ne simți întregi. Asta se întâmplă atunci când nu mai există blocaje care să ne separe mintea de trup și trupul de Întreg. Din cauza bagajului karmic pe care îl tot cărăm, momentele noastre de Integritate sunt de multe ori excepționale, de regulă fiind blocați în povești care nu sunt ale noastre și nici nu ne duc către o cale benefică.
Pentru că ce nu putem integra, de obicei mimăm, am ajuns să credem că integritatea înseamnă imaculare iar omul cu integritate este omul care nu a deviat de la ceea ce societatea i-a cerut. În această lume, o astfel de integritate duce aproape garantat la corupție interioară, pentru că omul în loc să își trăiască viața și experiențele din care să învețe, se limitează la a păși pe o cale care de cele mai multe ori nu este a sa.
La integritate se ajunge atunci când dăm bagajul jos, nu prin a respecta niște reguli, este important să menționez asta. În această societate noi credem că dacă respectăm regulile totul va fi bine, însă fără Integritate (Darul cheii 18), regulile mai mult ne blochează decât să ne susțină. Omul ajuns în Integritate nu mai are nevoie de reguli, pentru că acesta are bun simț și bunul simț al său este suficient. Ai observat cum mulți oameni care comit infracțiuni au tendința de a se da imaculați în fața celorlalți? Dacă aceștia ar fi susținuți și încurajați să simtă efectul acțiunilor lor, bunul simț ar apărea și astfel ar ajunge în Integritate.
Sunt multe povești de viață cu oameni care au comis infracțiuni pe care le considerăm grave și care au ajuns treptat la Integritate. Acești oameni te pot susține cu adevărat, pentru că ei simt nu doar gândesc. Față de cei care mimează integritatea, care mimează bunul simț, care funcționează conform zicalei: „afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul”, cei care au realizat efectele acțiunilor lor vor transmite mai departe un bagaj mult mai mic. Avem nevoie de astfel de oameni în societate, avem nevoie de oameni care au ajuns la Integritate, din păcate societatea e plină de cei care o mimează, de cei care pun o imagine frumoasă la vedere, fără sinceritate, fără vulnerabilitate.
Îi regăsim peste tot, sunt directori sau președinți de companii, politicieni, primari, specialiști de marketing, producători de produse ori servicii. Dacă observăm cum funcționează aceștia, judecata noastră are valoare și astfel putem să realizăm că aceea nu este cu adevărat calea. Pentru a putea observa corupția din jurul nostru, Clarviziunea (Darul cheii 17) devine o unealtă esențială.
Pentru a transmuta umbra cheii 17, Opinia, pentru a ajunge la Clarviziune, pasul cel mai important este să nu mai ne atașăm de opiniile noastre, să nu ne mai identificăm cu ele, să ne permitem să le avem însă a nu le considera adevărul absolut. Darul Clarviziunii presupune a avea de ales perspectiva potrivită din care să percepem o situație iar perspectiva potrivită ne va duce către eficiență.
Clarviziunea (Darul cheii 17) presupune a observa opiniile noastre și opiniile celorlalți și a le accepta fix așa cum sunt. Dacă le considerăm ori adevărul absolut ori motiv de război, am picat în capcana acestei umbre. Fiecare om, în funcție de bagajul pe care îl cară, informația primită în familie și la școală, de experiența sa de viață, are niște opinii și are dreptul la ele. Că acel om se atașează de acestea ori ba este responsabilitatea sa. A convinge pe cineva că nu are dreptate, presupune a considera că dreptatea este doar la noi și de aici comunicarea va duce ori la a avea un adept al adevărului nostru ori un inamic care este în opoziție cu adevărul nostru.
Niciuna dintre variante nu este benefică, adepții vor deveni dezamăgiți de tine destul de rapid iar inamicii îți vor seca energia prin opoziția lor. Momentul când vom reuși să comunicăm între noi fără a ne atașa de opinii, atunci vom putea funcționa eficient împreună. Ai fost vreodată în vreo situație, poate la locul de muncă, când ai comunicat ceva ce putea să eficientizeze o situație și nimeni nu te-a ascultat, pentru că acei oameni erau blocați în opiniile și judecățile lor? Cam așa funcționează societatea noastră, oameni care își pot aduce aportul pentru ca umanitatea să funcționeze eficient nu sunt băgați în seamă de cei aflați în poziție de putere.
Există suficiente proiecte viabile pentru a transforma societatea noastră într-o societate autosustenabilă, însă acestea nu sunt dorite, pentru că oamenii nu sunt încă pregătiți pentru a plăti prețul corect pentru o viață mai bună. Ei aleg pentru a plăti costuri nerezonabile pentru iluzii care îi mențin blocați în judecăți și opinii, cărându-și bagajul în continuare, neînțelegând interconectarea care există între noi toți.
Este atât de ieftină vindecarea și ajungerea la Integritate, ba chiar nu presupune vreun cost. E nevoie ca omul care are dorește vindecarea să permită în viața sa să aibă oameni care să fie în Integritate, atât. Un om blocat în judecăți și opinii pe care le consideră ale sale, de cele mai multe ori va respinge vehement pe cei aflați în Integritate pentru că fortăreața în care s-au refugiat, fortăreață construită din propriile lor credințe, va fi atacată. Doar atunci când se întâmplă ceva excepțional, de obicei atunci când apare o suferință puternică, omul blocat este suficient de vulnerabil pentru a primi Integritatea să fie parte din viața sa.
De aceea, de cele mai multe ori încăpățânarea omului de a rămâne închis, este întâmpinată de viață cu șocuri. Oricât de mult am încerca să ne izolăm de viață, de ceilalți, să ne refugiem în propria fortăreață, nu vom reuși. Viața este peste tot, viața este în noi. De aceea rezistența nu ne ajută, pentru că rezistăm să fim, nimic mai mult, nimic mai puțin. Când permiți vieții să fie alături de tine, când permiți celor care te pot susține să te susțină, simți sensul vieții, simți Întregul ca fiind parte din experiența sa. Nu te mai simți aruncat în această lume pentru a supraviețui ci simți că tot ceea ce în jur îți este aliat. Așa ajungi ca treptat să întrupezi Perfecțiunea (Siddhi-ul cheii 18) și Omnisciența (Siddhi-ul cheii 17)
Română