Articol scris în mai 2021 cu ocazia tranzitului cheilor 20 (Soare) și 34 (Pământ).

Această contemplare este despre curajul necesar pentru a te reasigura că ești bine, că ești susținut/ă, iubit/ă, că ești parte din acest sistem și viața are nevoie de tine, că ai rolul tău. Alternativa este mai comodă, mai ușoară și presupune izolare și o rebeliune împotriva vieții. De ce? Pentru că poți și viața îți permite.

CHEIA 20
Siddihi / Esență: Prezență
Darul: (Re)asigurare de Sine / Siguranța
Umbra: Superficialitate

Cheia 34
Siddhi / Esență: Maiestuozitate
Darul: Putere
Umbra: Forță

Cuprinsul articolului de astăzi:

1. Prezența de pe fundal
2. Suprasolicitarea simțurilor
3. Calea Reasigurării de Sine
4. Conștienți ori inconștienți
5. Transmutarea superficialității și forțării

1. Prezența de pe fundal

Siddhi-ul cheii 20 este Prezența și ca la celelalte Siddhi-uri, ce pot spune despre ceva ce doar poate fi simțit? Mintea noastră încearcă să descurce ițele, să rezolve ecuațiile problemele, însă fără a simți, ne pierdem. Prezența este pe fundal și poate fi simțită doar atunci când ne ridicăm nivelul conștienței suficient cât să trecem peste judecată, peste nevoia de a ști, peste toate problemele pe care noi le considerăm importante.

Prezența ne așteaptă pe toți, este acolo, este reconfortantă, este revigorantă. Într-adevăr, câteodată pare imposibil de accesat, mai ales atunci când am picat în narațiunea poveștii noastre. Ne tot repetăm povestea, crezând că astfel ne reconfirmăm identitatea și considerăm că suntem în siguranță (Darul cheii 20).

Hexagrama 20 este reprezentată în I Ching ca fiind 4 linii deschise dedesubt și 2 linii închise deasupra. Hexagrama arată ca 2 piloni care sprijină un acoperiș, parcă întrebându-ne cât de mare încredere că acoperișul nu se va prăbuși. Primele 4 linii de jos, fiind deschise, ne arată că nu ne putem baza pe o fundație solidă, materială pentru ca acoperișul să rămână în picioare.

Unele chei / hexagrame au nevoie de o bază solidă pentru a fi pătrunse, altele, precum cheia 20 cu al ei Siddhi al Prezenței, pare că nu au. Superficialitatea, Umbra cheii 20, presupune a intra prea mult în materialitate și a nu percepe lucrurile așa cum sunt cu adevărat ci cum am dori să fie. Prezența este pe fundal și este susținută de exprimarea în material a cheii 34, cu al ei Siddhi al Maiestuozității.

Astfel, putem interpreta, într-un mod echilibrat, că Prezența este simțită atunci când avem curajul să ne cufundăm suficient, dar nu prea mult și nici prea puțin în lumea materială, astfel încât să fim suficient de detașați dar nu atât de mult încât să simțim.

2. Suprasolicitarea simțurilor

Apelăm la Umbra cheii 20, la superficialitate atunci când simțurile noastre sunt suprasolicitate și pur și simplu nu mai facem față realității. Astfel, alegem doar o parte a realității, cea care ni se pare mai familiară și ne agățăm de aceasta. Unii oameni se agață de o percepție tristă a realității, alții se agață de o percepție veselă a realității, alții se agață de o percepție spirituală, alții de o percepție materială și toți uită să fie prezenți în moment, pentru a înțelege ceea ce se întâmplă cu adevărat acolo.

În primul moment în care percepția lor este contrazisă de viață, atunci, cei mai mulți pică. Pare că tot ceea ce au făcut, tot ceea ce au experimentat până în acel moment al vieții a fost degeaba. Superficialitatea (Umbra cheii 20) a pus stăpânire pe ei și nu pot observa nimic altceva în afara percepției lor.

Aici intervine și cheia 34, partenerul de programare a cheii 20, cu Umbra Forțării. Ne forțăm să percepem viața doar într-un anumit mod și astfel picăm în mod repetat și nu înțelegem de ce pare că revenim întotdeauna în același punct. Unii ar spune: „care mai e sensul vieții, dacă tot înapoi mă întorc?” .

Pentru acești oameni pare că fundația lor nu poate să mai țină acoperișul, ba chiar pare că acoperișul s-a prăbușit deja și își trăiesc viața în acest mod, fiind într-un tipar mai lent ori mai rapid de autodistrugere. Dacă ți-aș spune de câte ori m-am regăsit într-un astfel de tipar… Și este incredibil de interesant pentru mine, faptul că dacă mă forțez să ies din acest tipar, tot acolo pare că ajung.

Motivul pe care l-am găsit este că nu tiparul este problema ci percepția mea cuprinsă de umbra superficialității.

Când observăm că percepția noastră ne conduce către prăpastie, degeaba căutăm ca cineva să ne vindece de meteahna autodistrugerii, nu are cine și nici nu are cum. Corpul nostru este oricum programat să se autodistrugă la un moment dat, nu este amuzant asta? Și atunci de ce ne mai facem atât de multe griji? Răspunsul îl găsim tot în percepția noastră și dacă aceasta este împuternicită de o suprasolicitare a simțurilor, aici avem rețeta unui dezastru iminent.

Îți recomand să cauți să simți viața în fiecare moment și când simțurile tale sunt suprasolicitate să îți iei timp pentru tine, timp pentru “curățare” și revenire la conștiență. Știu că e greu să rămâi conștient/ă atunci când simțurile sunt suprasolicitate, de aceea ia-ți pauză. Richard Rudd, autorul Cheile Genelor, recomandă pauza ca unealtă pentru a ne reconecta cu Sinele, pentru a fi prezenți, pentru a regăsi în noi Siguranța (Darul cheii 20).

3. Calea Reasigurării de Sine

Pentru mine, mesajul acestei chei este amuzant pentru că oricât de mult am încerca să găsim în exterior răspunsul la dilemele noastre, cel mult ne poate bloca în Umbra superficialității și astfel să avem o percepție limitată asupra realității. Cred că ți s-a întâmplat cel puțin o dată în viață să crezi că ai găsit răspunsul, să te agăți de o tehnică, de un om, de un maestru, de o carte ca apoi să revii în melancolie, în tristețe și să îți spui că nu funcționează.

Umbra superficialității ne conduce către dezamăgire, dezamăgire pe care o putem recunoaște ori pe care o putem nega, forțându-ne (Umbra cheii 34) apoi pentru a ne asigura că suntem bine. Îi știi pe cei care se afundă în muncă pentru a evita să simtă? Cred că fiecare dintre noi avem propriile noastre moduri în care ne cufundăm în acțiune pentru a evita să simțim.

Problema este că de ceea ce fugim, ne prinde la un moment dat. Cred că acesta este motivul pentru care unii oameni ajung să se urască mai des decât se iubesc, pentru că se învinovățesc că acțiunile lor nu le oferă suficient combustibil pentru a se distanța de ceea ce este în interiorul lor.

Calea Reasigurării de Sine (Darul cheii 20) este calea prin care simțim ceea ce este în interiorul nostru și folosim ceea ce simțim ca un combustibil potent pentru viața noastră.

Astfel, lucrurile se simplifică enorm, hrănindu-ne cu ceea ce viața ne oferă și oferindu-ne puterea (Darul cheii 34) de a continua, mult mai motivați ca înainte. Totuși, pentru o minte blocată în propriile percepții, calea aceasta necesită timp și răbdare. Cred că putem ajunge pe cale, un pas important este să nu ne mai forțăm să ne credem percepțiile ci pur și simplu să ne reconectăm la noi, la moment și să fim Prezenți (Siddhi-ul cheii 20) în propria noastră Maiestuozitate (Siddhi-ul cheii 34).

Calea Reasigurării de Sine nu este o cale pe care o putem forța, nu ne putem minți că suntem bine dacă noi nu ne simțim așa, calea Reasigurării de Sine este o cale care vine ca urmare a trecerii conștiente prin provocările vieții.

4. Conștienți ori inconștienți

Când experimentăm viața în mod conștient, ne bucurăm de stările înalte, ne bucurăm de acceptare, de iubire, de înțelegere, de curaj însă când o stare joasă vine, se declanșează apocalipsa interioară. Iată umbra Superficialității, este evidentă, este ceva de genul: „trăiesc doar când îmi convine, în rest îmi vine să crap”. Nu cred că există un om care să nu fi simțit asta, atunci când viața ne-a destrămat iluziile.

Mă amuză când oamenii cred că au găsit adevărul, că au găsit răspunsurile, că au găsit fericirea, când colo s-au cufundat într-o viziune superficială a vieții și se forțează pentru a o păstra și în continuare. Mă amuză cei care sunt într-o relație și care spun că sunt fericiți, însă la prima provocare relațională pică de nici că îi mai prinzi.

Ceea ce acei oameni consideră că este stabilitate, este în realitate o iluzie construită pentru a îi proteja de viață. Iluzia este o proiecție superficială a realității, este un vis frumos, o speranță că se poate. Iluzia este o falsă reasigurare de Sine, pentru că nu presupune folosirea vieții ca materie primă ca acel combustibil potent menționat mai sus ci presupune folosirea ideilor, dogmelor, minții pentru a produce motivația necesară de a continua.

A trăi viața în mod conștient, nu înseamnă că întotdeauna vom avea parte de stări pe care să le percepem ca fiind plăcute. Dictatura minții, ca orice altfel de dictatură, ne promite pe cealaltă parte că totul va fi „miere și lapte”. Oare pe cine votăm? Observi cât de simplu este să picăm în capcana condiționărilor, programelor noastre care au creat dictatura minții?

A fi cu adevărat conștient/ă nu este o cale de fiecare dată ușoară, pentru că ne pune față în față cu tot ceea ce este în interiorul nostru, fie plăcut ori neplăcut. Această cale ne va pune față în față, în mod repetat, cu propriile noastre capcane, capcane în care câteodată vom cădea, alteori nu. Mecanismul defensiv creat din condiționările / programele noastre este extrem de adaptabil și nu de puține ori va părea că ne oferă libertatea, ca apoi să observăm că ne-a condus într-o altă capcană, doar că mult mai subtilă.

Conștiența se dobândește prin practica introspecției, contemplării și simțirii. În timp, mintea care înainte dicta totul, devine un ghid excelent și un aliat al ființei noastre în această viață. Astfel, siguranța (Darul cheii 20) apare în mod natural și devenim cu adevărat rezilienți. Marea majoritate a provocărilor nu ne mai doboară ci ne oferă combustibil pentru a merge mai departe, mai puternici (Darul cheii 20 – Puterea) și mai siguri pe noi.

Cheia 20 este o cheie de manifestare, este o cheie aflată în centrul energetic al gâtului iar ceea ce ne șoptește aceasta este: „Eu sunt acum”. Când avem curajul să fim în moment, autenticitatea iese la suprafață și geniul nativ alchimizează ce este de alchimizat și astfel ne simțim cu adevărat în putere (Darul cheii 34).

5. Transmutarea superficialității și forțării

Citeam un articol în care scria că în România sunt diagnosticate aproximativ 500.000 de persoane cu tulburări mintale, dublu față de anul 2009. Dacă atâți oameni sunt diagnosticați, imaginează-ți câți alți oameni au astfel de tulburări și nu știe nimeni de asta, poate nici ei. Sunt mulți, prea mulți oameni care nu știu să își folosească propria minte pentru că au fost învățați de mici că aceasta deține răspunsurile la toate problemele noastre.

Un om când crede suficent de mult într-o idee, o va apăra cu disperare, doar consideră că acea idee reprezintă identitatea sa și dacă acea idea se va dovedi falsă, ce se va întâmpla cu acesta? O abordare superficială a vieții presupune că ceva ne oferă siguranță, o idee, o relație, o comunitate, planeta, Universul, etc.

Totuși, pe cealaltă parte, o idee, o relație, o comunitate, planeta, Universul ne pot oferi alinare și deci un sentiment de siguranță, atunci când avem nevoie. Observi paradoxul? În acest paradox găsim calea transmutării superficialității, când putem accepta alinarea pentru a găsi siguranța în noi. Superficialitatea nu este bună și nici rea, este un combustibil excelent pentru a ne reconecta cu noi.

A purta o haină scumpă, care nouă ni se pare frumoasă, poate părea dovadă de superficialitate pentru un alt om care se îmbracă doar pentru practicalitatea hainelor. Totuși, acea superficialitate poate să îi ofere primului o alinare temporară de care are nevoie pentru a își reveni. Aș accentua cuvântul “temporar” pentru că este foarte important pentru a „sparge codul” transmutării superficialității. Dacă ne agățăm de propria superficialitate, când temporar se transformă în permanent, acolo ne-am blocat în această umbră a superficialității și de acolo urmează o fugă continuă de simțire și deci de a experimenta viața.

Minții inconștiente îi place să se agațe de chestii (idei, persoane, etc.) și să nu le mai dea drumul, considerând ceva din exterior ca fiind talismanul siguranței. Câteodată mintea se agață de faimă, de recunoaștere, de validare și consideră că aceasta este hrana potrivită pentru ea, doar îi conferă alinare. Însă ca orice dependență, doza inițială va deveni insuficientă și mintea va cere din ce în ce mai mult și aici apare umbra forțării care ne va da peste cap pentru a obține doza necesară.

Totuși, nici umbra forțării nu este bună ori rea. Puțină forțare ne ajută, la fel cum puțină superficialitate poate fi ceea ce avem nevoie într-un moment. Pentru a transmuta umbra forțării, este important să înțelegem cum frica ne conduce sau ne ghidează acțiunile. Când frica este un ghid, este minunat, ne putem da seama în ce doze să aplicăm temporar forțarea, ca apoi să revenim în flux. Când frica ne conduce acțiunile, ne vom tot forța să o eliminăm din viața noastră și niciodată nu vom reuși, ea ne va prinde din urmă de fiecare dată.

Cei care sunt prinși în umbra forțării nu realizează forțările din viața lor și nu fac pași către a își cunoaște fricile și ulterior pentru a se împrieteni cu acestea. Cei care sunt prinși în umbra forțării nu suportă necunoscutul, dorind ca totul să fie ca atunci când, în copilărie, se simțeau în siguranță. Astfel, ne-am creat o cultură în care fiecare încearcă să recreeze condițiile din trecut și oricât de mult efort ar depune, e degeaba, trecutul a trecut de mult.

Cei care parcurg procesul reconectării cu Sinele, cu ajutorul Cheile Genelor ori fără, învață să se deschidă, să găsească siguranță în cât mai multe situații. Mai de mult am scris într-un articol că mi se pare reconfortant cum în filmele Star Wars, cavalerii Jedi se simt în siguranță în orice fel de situație, pentru că simt Forța cum este tot timpul cu ei. Aceștia nu doar că știu ce simt asta și astfel se pot deschide față de situația pe care o au în față.

Prin procesul reconectării cu Sinele, descoperim din ce în ce mai multe moduri prin care să primim câmpul iubirii în viața noastră, astfel încât să nu ne mai limităm. Dacă primim acest câmp doar într-un mod sau doar dacă o persoană se află în preajmă, îți dai seama că nu va fi suficient și astfel dependența apare și suferința și dezamăgirea devin constante.

Aș spune că marea majoritate a oamenilor este alcătuită din persoane care se deschid doar dacă se simt în siguranță. Cheia 20, alături de cheia 34, ne arată că deschiderea este necesară mai ales în momentele în care nu ne simțim în siguranță, că acolo ne găsim puterea și astfel învățăm din experiență, să ne manifestăm Eul conform cu cine suntem în prezent, nu conform unei imagini superficiale, un fel de “sperie ciori” menită să alunge de cele mai multe ori ceea ce ne este cu adevărat benefic.

Când ne deschidem când nu ne simțim în siguranță, putem simți cu adevărat ce se întâmplă acolo, să ne dăm seama dacă rănile noastre sunt cele care ne dictează ori dacă într-adevăr situația aceea nu este potrivită pentru noi.

Când suntem acum, în moment, când suntem în Prezență, nimic nu ne poate atinge. Am simțit această stare, mă simțeam atât de puternic și de vulnerabil în același timp, încât timpul parcă se oprea, corpul funcționa optim, totul era perfect așa cum este. Oricât de mult aș vrea ca mental să reproduc acea stare, doar aș mima-o. Așa că o las să vină atunci când este momentul și până atunci mă reasigur pe cât pot. Câteodată îmi iese, câteodată nu. Prin practică suficientă, iese din ce în ce mai des.

Pentru a puncta finalul acestei contemplări, atât îți mai spun, Puterea (Darul cheii 34) este în abilitatea ta de a te Reasigura că ești bine (Darul cheii 20), în abilitatea ta de a te ridica după ce ai fost doborât/ă de propriile tale percepții. De fiecare dată când ai descoperit o iluzie și te doare, bucură-te, ai descoperit o capcană în care chiar dacă vei mai cădea, vei ieși rapid din ea.

Încă ceva, nu uita că nu ești perfect/ă dar în același timp Perfecțiunea te înconjoară, nu mai bine o folosești, decât să te plângi că iluzia ta nu s-a realizat?

CURAJ ÎN A FII TU, ÎN MOMENT ȘI A-ȚI DESCOPERI PUTEREA, REZILIENȚA CARE TE SUSȚINE SĂ DESCOPERI, ÎNTR-UN MOD BLÂND ȘI LIN, NECUNOSCUTUL!