Articol scris în octombrie 2021 cu ocazia tranzitului cheilor 28 (Soare) și 27 (Pământ).

Această contemplare este despre modul în care percepem viața, o percepem ca fiind separată de noi ori dacă simțim că noi suntem viața, că suntem parte a unui Întreg unde nu există separare.

CHEIA 28
Siddhi / Esență: Nemurire
Darul: Totalitate
Umbra: Lipsa de scop

CHEIA 27
Siddihi / Esență: Mărinimie
Darul: Altruism
Umbra: Egoism

Cuprinsul articolului de astăzi:

  1. Nemurirea ne așteaptă “Acasă”
  2. Iluzia care ne conduce către Lipsa de scop
  3. Ego-ul folosit ca scut
  4. Meditația cu flacăra lumânării
  5. Transmutarea Lipsei de scop și Egoismului

1. Nemurirea ne așteaptă “Acasă”

Siddhi-ul cheii 28 este Nemurirea și cu adevărat viața este nemuritoare. Moartea percepută la nivel holistic, este doar viața transformându-se într-o altă formă. Totuși, ce ne oprește din a percepe lucrurile astfel este ego-ul nostru construit, mecanismul nostru defensiv care vrea să ne protejeze de suferință și în același timp de moarte.

Uitându-ne la cele două Siddhi-uri, am putea spune că Nemurirea o simțim nu atunci când ne apărăm ci atunci când ne predăm total ego-ul și întrupăm Mărinimia (Siddhi-ul cheii 27). Siddhi-ul Mărinimiei este legat profund de tot ceea ce este viu și fără un Sine prin care să experimenteze. Tu realizezi cât de multă viață există, viață care nu este legată de un Sine, de un mecanism defensiv? Tu realizezi cât de multă susținere simți când accesezi acel câmp?

Acolo am putea spune să este “Acasă”, acolo simțim cum nimeni nu are cum să ne atace vreodată, acolo simțim că nu avem cum să dispărem vreodată. Acolo Nemurirea (Siddhi-ul cheii 28) este cu adevărat reală. Totuși, întrebarea este cum putem să o întrupăm?

Aici, răspunsul cred că poate fi legat de a prinde încredere în viață, în acest sistem care ne susține experiența în acest corp. Când am integrat suficient de mult încrederea în viață, nu mai avem de ce să ne apărăm, pentru că am devenit unul/una cu Întregul și astfel simțim în fiecare celulă Nemurirea (Siddhi-ul cheii 28). Fără această încredere, trăim în separare, considerând că suntem singuri aici, nesusținuți, copleșiți de viață, lipsiți de sens și de scop (Umbra cheii 28).

Este foarte important să nu mimăm stările Siddhice, fără o integrare la nivel celular am putea crede că deja am întrupat Nemurirea, când colo să descoperim ulterior că doar ne forțam să gândim că suntem nemuritori, fugind de o suferință pe care nu doream să o simțim. În această capcană cad unii oameni care aderă la spiritualitate, consideră că este suficient să știi un concept. Fără a integra acel concept, revenirea la suferință este o garanție.

Siddhi-urile Nemuririi și Mărinimiei (Siddhi-urile cheilor 28 și 27) nu ne arată calea cea mai ușoară pentru a fugi de suferință ci ne arată ce se întâmplă cu noi atunci când nu ne mai afectează suferința, când trăim cu adevărat în individualitatea noastră și suntem deschiși să o împărțim cu ceilalți, cu Întregul. Întruparea acestor Siddhi-uri poate duce la ascensiunea rasei umane în întregime. Cum, când și dacă se va întâmpla asta vreodată, cine știe…

2. Iluzia care ne conduce către Lipsa de scop

Oricât de mult ne-am proteja de suferință, nu va fi suficient, dintr-un motiv simplu, aceasta nu vine din exterior către noi ci este în realitate în noi. Nimeni nu are cum să ne facă să suferim, totuși suferim din cauza impactului pe care ceilalți îl au asupra noastră. Acest paradox nu poate fi rezolvat doar cu mintea, doar blocajul în minte ne face să trăim de mai multe ori aceeași poveste.

Ți s-a întâmplat să observi cum în viața ta se rejoacă aceeași poveste și cum ești pus în același rol, rol de care credeai că ai scăpat? Nu-i așa că e demotivant? Când se întâmplă asta, cel mai probabil ai rămas blocat într-o iluzie, într-o speranță și nu ai putut să observi cu claritate realitatea. Cred că ni se întâmplă tuturor asta, doar de mici am fost educați că dacă învățăm și luăm nota 10 o să avem o viață împlinită.

Atunci când iluzia și speranța se năruie, apare umbra cheii 28, Lipsa de scop. Alături de această umbră apare blocatul în ego, umbra cheii 27, Egoismul. Când ne simțim lipsiți de scop, este clar că nu putem observa multitudinea de oportunități, potențialitatea. Astfel, ne blocăm în ceea ce voiam să se întâmple dar nu s-a întâmplat în loc să observăm ceea ce este cu adevărat posibil.

Darul cheii 28, Totalitatea, ne arată cât de mult ne limităm atunci când suntem blocați în propriile noastre așteptări bazate pe o realitate netrăită, pe o iluzie. Totalitatea ne arată că totul este posibil, chiar și miracolele sunt posibile, atât timp cât ieșim din limitările ego-ului, când nu ne mai identificăm cu gândurile, cu ideile noastre.

Altruismul, darul cheii 27, este despre a avea grijă de ceilalți însă această grijă nu este legată de sacrificiu ci de modul în care ne trăim individualitatea. Un individ puternic este capabil să susțină pe altcineva, un individ prins în limitările propriului său ego, chiar dacă vrea să susțină, poate chiar face eforturi în direcția aceasta, nu va reuși.

3. Ego-ul folosit ca scut

Din experiență îți spun că nu este ușor să ieșim din limitările ego-ului dacă nu am avut exemplele potrivite în copilărie și dacă nu am trăit în câmpurile necesare pentru dezvoltarea noastră armonioasă. Dacă nu am simțit constant siguranță, libertate în limite sănătoase, acceptare, apartenență, vulnerabilitate, respect, încredere, ne-am învățat să ne folosim ego-ul ca un scut.

Când ne folosim identitatea, personalitatea ca scut, este clar că am ales să ne închidem față de exterior, față de potențialitate, față de totalitate, limitându-ne la ceea ce considerăm noi că reprezintă siguranță, libertate, acceptare, apartenență, vulnerabilitate, respect, încredere însă în realitate acestea sunt variante contrafăcute. Cum să știm cum se simte vulnerabilitatea dacă nu am simțit-o în mod constant de la cei din jurul nostru?  

Astfel, ne creăm niște repere false în exterior iar când aceste repere nu sunt percepute intrăm în panică. Dacă spre exemplu am asemănat siguranța cu forțarea, cu agresivitatea, dacă cei din jur nu manifestă forțare, dacă nu manifestă agresivitate, vom crede că nu suntem în siguranță. Dacă am realiza că siguranța ține de conținerea stării de nesiguranță, nu de încercarea de a fugi de nesiguranță ori de a o elimina, ne-am simți cu adevărat bine în corpul nostru.

Dacă, însă, ego-ul intervine cu strategii menite să ne readucă în echilibru, acestea doar vor crea și mai mult dezechilibru și orice am face nu va fi suficient. Când trăim suficient de mult în această vrie a ego-ului, ajungem să ne întrebăm dacă ceva în viața asta ne poate ajuta să ne simțim cu adevărat bine. Lipsa de scop, Umbra cheii 28, este simptomul principal pe care ar fi bine să nu îl desconsiderăm ori să ne identificăm cu acesta.

Când ne-am identificat cu Lipsa de scop (Umbra cheii 28), devenim distructivi, pentru că „dacă nimic nu mai contează, ce poate să mai conteze?” Din această stare ajungem într-o stare cronică de nemulțumire, unii îi spun depresie și pot apărea chiar tulburări de personalitate. Având în vedere că personalitatea noastră este un construct menit să ne apere, tulburările acestui mecanism ne arată că îl folosim excesiv, adică ne bazăm prea mult pe ego-ul nostru, pe personalitatea noastră pentru a obține ceea ce credem că avem nevoie.

4. Meditația cu flacăra lumânării

Când ne pierdem în strategiile create de mecanismul nostru defensiv, ajungem să credem că simțirea poate fi înlocuită cu acțiuni ori cu ceva din exterior. Astfel putem înlocui siguranța cu banii, libertatea cu dezinteresul și lipsa de empatie față de semenii noștri, acceptarea cu rebeliunea lipsită de bun simț, deschiderea cu exhibiționismul, vulnerabilitatea cu reguli absolute de tipul “așa trebuie”, încrederea cu superioritatea.

Darul cheii 28, Totalitatea, ne ajută să revenim către simțire. Modalitatea în care o face este asemănătoare cu așa zisa „meditație cu flacăra lumânării”, această formă de meditație ajutându-ne pentru a crea o conexiune cu Întregul prin concentrarea pe flacăra unei lumânări. Când concentrarea este suficientă, mediul înconjurător și eventualele distrageri dispar și astfel rămânem noi și cu flacăra, într-un fel devenim flacăra.

Când alegem să trăim potențialitatea în momentul prezent, când nu mai fugim de ceea ce trăim, descoperim acolo toate răspunsurile de care aveam nevoie. Având în vedere toate distragerile din mediul înconjurător alături de distragerile mecanismului nostru defensiv artificial, nu este ușor să trăim momentul așa cum este și astfel să găsim în acel moment Totalitatea (Darul cheii 28).

De aceea suntem atât de pierduți în această viață, pierduți în distrageri, în dependențe, în fantezii, în iluzii. Când realizăm la nivel celular că tot ceea ce aveam de făcut era doar să luăm o pauză, să stăm noi cu noi, să găsim resursele în interiorul nostru, realitatea noastră se schimbă. Devenim din ce în ce mai puțini motivați să ne găsim răspunsurile în acțiuni disperate ori din obținerea a ceva din exterior și începem să ne bucurăm de experiențe și de transformarea pe care o resimțim de pe urma acelor experiențe.

Este paradoxal cum totalitatea o găsim într-un punct fix. Am putea să credem că totalitatea o găsim peste tot și așa și este în teorie, însă în practică doar ne-am pierde în potențialitate. Când găsim acel punct fix, când ne găsim “flacăra lumânării”, metaforic ori chiar fizic, ne liniștim pentru că înțelegem profund de ce avem nevoie. Așa ajungem la Altruism (Darul cheii 27), prin fixarea într-un punct, astfel descoperind acolo tot ceea ce avem nevoie și astfel, în flux, să putem oferi la rândul nostru ceea ce cei din jurul nostru au nevoie.

5. Transmutarea umbrelor Lipsei de scop și Egoismului

Cele două umbre, Lipsa de Scop și Egoismul (Umbrele cheilor 28 și 27) ne țin separați de nevoile noastre autentice, acelea care ne susțin pe calea noastră. Provocări există și vor exista însă există o diferență între a le gestiona în absența îndeplinirii nevoilor autentice și a le gestiona cu nevoile autentice îndeplinite. Aici este diferența între a ne simți susținuți de viață și a ne simți nesusținuți de viață.

Cheia 28 este o cheie individuală însă cheia 27 este o cheie tribală. Individul care nu este susținut de tribul său, de comunitatea sa, de aliații săi, se chinuie. Cheia 28 este o cheie legată de frica de moarte (umbră) și de bucuria de a trăi (dar) iar cheia 27 este despre îngrijire. Am putea spune că bucuria de a trăi este prezentă acolo unde oamenii au grijă unii de alții. Frica de moarte nu este atât de prezentă atunci când oamenii se îngrijesc reciproc.

Putem observa acest fenomen în triburi, acolo nu există depresie, nu există anxietate, motivul fiind că oamenii se îngrijesc reciproc, acolo există susținere, acolo nevoile autentice sunt îndeplinite. Am putea spune că acei oameni cunosc împlinirea în fiecare zi, chiar dacă nu au confortul pe care cei din societatea occidentală îl au.

Provocarea pe care o avem noi, cei din societatea occidentală, este că ne pierdem în potențialitate, avem mult prea multe opțiuni și nu știm cum să le gestionăm. Am putea spune că ne pierdem în totalitate și astfel ne simțim fără scop, fără sens. Dacă ne-am fi născut într-un trib, într-o comunitate mică, unde fiecare om are rolul său, nu mai aveam această provocare. De aceea, omul modern, dacă nu își manifestă geniul, orice ar face nu se va simți cu adevărat împlinit ci va simți că se chinuie.

Pentru a transmuta umbra cheii 28, Lipsa de scop, recomandarea pe care o am este să practicăm introspecția, contemplarea până în momentul în care ne eliberăm de suficiente condiționări pentru ca geniul nostru să se manifeste în mod natural. În același timp este recomandat să ne folosim geniul pentru a ne conecta cu geniul altora.

Totalitatea presupune simplitate, de aceea este important să ne concentrăm pe ceea ce este cu adevărat important pentru noi, pe ceea ce ne oferă zâmbetul pe buze. Nu le putem face pe toate în această viață, măcar să facem ceea ce iubim și să învățăm într-un mod lin și blând. Când ne pierdem în opțiuni, s-ar putea ca lecțiile să vină mai puțin blând și să ne prindă fără susținere internă și externă.

Pentru a transmuta umbra cheii 27, Egoismul, este important să facem pace cu mecanismul nostru defensiv, să îl cunoaștem, astfel încât să ne dăm seama de modul în care ne comportăm. Astfel putem realiza când ne comportăm în flux, când suntem în aliniere cu Întregul și când ne comportăm pentru a umple goluri, pentru a obține ceea ce cu adevărat nu avem nevoie.

Putem crede că suntem în darul Altruismului (Darul cheii 27) atunci când facem ceva pentru altcineva însă dacă motivul pentru care o facem ține de a umple goluri din interiorul nostru, cel mai probabil ne-am blocat în umbra egoismului. Darul se naște în mod natural atunci când putem gestiona umbra, astfel când ne putem gestiona egoismul, ceea ce iese de acolo este Altruismul. Chiar dacă refuzăm pe cineva, dacă refuzăm pentru că simțim în corp să o facem, atunci suntem în serviciul Întregului și deci și în serviciul persoanei pe care o refuzăm. Modul în care acea persoană alege să perceapă refuzul, este alegerea sa.

Altruismul (Darul cheii 27) este legat de Totalitate (Darul cheii 28), nu se poate altfel, este legat de modul în care percepem Întregul. Totodată altruismul este un aspect tribal, nu unul individual, de aceea dacă tribul ori comunitatea a cultivat acest dar al Altruismului (Darul cheii 27), copiii care se nasc și cresc în acel trib, în acea comunitate, vor deprinde automat acest dar. Pentru aceștia, blocarea în ego, în răni, în suferințe inutile, nu ar avea sens.

Ar fi benefic să observăm că o mulțime dintre provocările noastre în societatea modernă, în alte locuri din lume nu există. Ar fi benefic să învățăm de la cei care au cultivat Darul Totalității (Darul cheii 28) alături de Darul Altruismului (Darul cheii 27), astfel încât să ne putem bucura din ce în ce mai mult de viață și să creăm un mediu în care copiii noștri să se bucure de viață.

Sunt atâția copii care se nasc în lume și care nu au susținerea necesară pentru a se dezvolta armonios, aceștia sunt responsabilitatea noastră, a tuturor. Atât timp cât în cultura în care trăim nu este cultivată bucuria de a trăi, frica ancestrală că nu o să supraviețuim va fi întipărită în comportamentul nostru și în acțiunile noastre. Astfel, distopiile prezentate în cărți ori seriale ori filme S.F. devin realitate curentă, oameni lipsiți de scop (Umbra cheii 28) și blocați în mecanismul lor defensiv, în ego, în personalitate (Umbra cheii 27) ajung majoritari și astfel transformăm experiența aceasta de a fi în viață într-un chin, o tortură pentru noi dar și pentru cei din jur.

Cheia 28 ne invită să ieșim din tiparele noastre, să observăm potențialitatea, să observăm modul în care trăim și să evaluăm dacă există bucuria de a trăi în viața noastră de zi cu zi. Bucuria de a trăi ne îngrijește mai bine ca orice medicament și dacă nu o cultivăm în viața noastră, s-ar putea să avem nevoie de ceva medicamente doar pentru a supraviețui.

Nemurirea (Siddhi-ul cheii 28) poate fi atinsă în momentul în care ducem bucuria de a trăi la nivel de artă și astfel nu mai avem nimic de învățat din această experiență de viață, pentru că deja am atins, în mod metaforic, nivelul maxim. Până atunci ne descoperim geniul, îl manifestăm, ne atragem aliații potriviți și prosperăm, înflorim împreună.

CURAJ ÎN A TE BUCURA DE VIAȚĂ ȘI DE EXPERIENȚA TA ÎN CORP UMAN!

Dacă îți plac articolele / videourile pe care le postez, mă poți susține prin donații lunare cu ajutorul platformei Patreon. Pentru mai multe detalii, apasă butonul de mai jos:

Orlando Daniel Stoicescu

Sunt om. În activitatea de om, practic decondiționarea mentală, emoțională și fizică, cu sau fără unelte ajutătoare. Unealta mea preferată este Cheile Genelor pentru că am observat integrările care se produc cu ajutorul acesteia. Creez și susțin cursuri cu tematici aferente decondiționării MEF și Cheile Genelor. În trecut am susținut cursuri abordând diverse subiecte, fiind facilitator de învățare teoretică și experențială pentru adulți începând cu anul 2008.