Articol scris în aprilie 2021 cu ocazia tranzitului cheilor 3 (Soare) și 50 (Pământ).
Această contemplare este despre începuturile de drum care vin ca urmare a schimbărilor din viața noastră. Le întâmpinăm cu condiționările noastre care ne deraiază de pe calea noastră ori le întâmpinăm prin lentila inocenței?
CHEIA 3
Siddihi / Esență: Inocență
Darul: Inovare
Umbra: Haos
Cheia 50
Siddhi / Esență: Armonie
Darul: Echilibru
Umbra: Corupția
Cuprinsul articolului de astăzi:
- Inocența este tot timpul alături de noi
- Curățenia de primăvară
- Începutul de drum
- Lipsa de susținere
- Haosul ca motor al creativității
1. Inocența este tot timpul alături de noi
Inocența este Siddhi-ul care definește necunoscutul, noul, este ceea ce experimentăm de fiecare dată când pășim în necunoscut. Alegerea este întotdeauna a noastră dacă putem observa potențialul pentru inovare, care vine la pachet cu noul ori dacă ne blocăm în percepția prin care haosul trebuie readus rapid către ordine.
Indiferent de percepția pe care o avem, Inocența (Siddhi-ul cheii 3) este tot timpul acolo.
Inocența, la fel ca orice alt Siddhi, cu greu poate fi pus în cuvinte. Una e să simți inocența, alta e să încerci să explici ceea ce ai simțit. Inocența este întâlnită oriunde mintea nu dictează și ființa este aliniată. Totuși, inocența, ca orice alt Siddhi a fost și este mimat de unii oameni.
Când inocența este folosită pentru ca omul să nu își asume acțiunile, când inocența este folosită sub formă de armă, acolo este de fapt umbra haosului (Umbra cheii 3). Siddhi-ul cheii 50, partenerul de programare a cheii 3, este Armonia. Oriunde Armonia este prezentă, este și Inocența acolo.
Unul dintre lucrurile cele mai grele pentru cei crescuți în societatea occidentală este să fie parte a armoniei, să se lase purtați de inocența geniului lor nativ și să fie parte a creației. Încercăm mult prea mult să controlăm armonia, să îi dăm un sens și eșuăm lamentabil de fiecare dată. De aceea revenirea către simțire este calea, doar atunci mintea se liniștește și devine parte a echipei, nu un dictator disperat să dețină controlul.
2. Curățenia de primăvară
Umbra cheii 3 este haosul și este o umbră pe care o resimțim des atunci când nu ne simțim împământați, atunci când simțim că ne fuge pământul de sub picioare. Fiecare dintre noi a trecut printr-o astfel de stare, nu este deloc plăcută, ba chiar ne poate băga direct în melancolie pentru că nu înțelegem de ce suntem în situația în care suntem.
Cheia 3 nu este o cheie mentală, ba mai mult este o cheie legată de cel mai jos centru energetic de care dispunem. Când încercăm să înțelegem mental momentele noastre de melancolie, tot ce face este să ne adâncim în această stare și să aducem haosul în percepția noastră.
Totuși, fără Haos nu putem Inova (Darul cheii 3), doar haosul ne arată că ceva s-a schimbat. Schimbarea face parte din experiența noastră de viață, fie că ne convine fie că nu. Cred că ești om ca mine și ai momente când schimbarea te scoate din sărite, însă fie că ne enervăm, fie că nu, schimbarea face parte din regulile „jocului”.
Inovarea (Darul cheii 3) apare când ne-am obișnuit cu haosul și ne apucăm de curățenie. Inovarea vine ca urmare a (re)ordonării, vine ca urmare a faptului că am creat un nou Echilibru (Darul cheii 50). Dacă te întrebi ce nu ne lasă să facem această curățenie și să rămânem blocați în haos, este simplu, umbra cheii 50, Corupția.
Când mintea noastră este coruptă de condiționări, de programe care ne fac să credem că suntem mai presus de armonia vieții, atunci tot ce facem este să menținem haosul în viața noastră și să punem umărul în a menține haosul și în viața altora. Asta nu înseamnă că ceilalți sunt victimele noastre, fiecare om este responsabil de curățenia sa de primăvară.
3. Începutul de drum
În articolul precedent am scris despre cheia 42 care este despre începutul ciclurilor de experimentare. Nu este întâmplător că prima cheie după cheia 42, este cheia 3. Cheia 3 este cheia începuturilor de drumuri și aici avem de ales, le începem cu deschidere, cu mintea începătorului ori le începem de pe poziția că nu mai avem nimic de învățat pentru că deja le știm pe toate.
Nu degeaba, hexagrama 3 a fost denumită de către chinezi: „Dificultăți la începutul drumului”. Dacă un ciclu experențial nu a fost pregătit de dinainte prin curățenii repetate (de primăvară :)), începutul acestuia va fi dificil. Viața ne va lua prin surprindere și astfel vom intra fix în umbra haosului. Dacă simți această umbră, e foarte probabil ca ceva din viața ta să se fi schimbat și ai intrat într-o experiență care îți este nouă.
Omul condiționat de programe care nu îi sunt benefice, nu va dori ca lucrurile să se schimbe și se va agăța cu putere de trecut, încercându-l să îl retrăiască. Nu este amuzant că dacă ne gândim la filme precum Ziua Cârtiței, filme în care personajul principal retrăiește în continuu aceeași zi, s-ar putea să considerăm că aceasta este o formă de tortură?
Oare cei care se agață de trecut, încercând să îl retrăiască, se torturează? E o întrebare de contemplat…
Modul în care începem drumul poate fi din dictatura condiționărilor (Umbra cheii 50 – Corupția) ori dintr-o stare de Echilibru (Darul cheii 50) intern care presupune funcționarea optimă a ființei. Starea de echilibru intern duce către încredererea de a păși în necunoscut și a aduce de acolo fix ce este necesar omului în acel moment.
4. Lipsa de susținere
Provocarea pe care mulți oameni o întâmpină la începuturile de drum, este faptul că se simt copleșiți de noutate. Acești oameni se simt nesusținuți și normal că vor încerca să mențină lucrurile măcar cum sunt, pentru că dacă “s-ar dărâma șandramaua”, n-ar putea să o repare de unii singuri. Aici intervin prietenii noștri, aliații noștri în această viață.
Chiar dacă cheia 3 este o cheie individuală, deci începutul de drum este menit exclusiv nouă, cheia 50 este o cheie tribală și vine să ne susțină pe calea noastră. Ca să intru și mai în profunzime, pentru a argumenta ceea ce am scris mai sus, cheia 50, partenerul de programare a cheii 3, face parte din inelul de codoni al iluminaților alături de cheia 44. Cheia 44, tot o cheie tribală, are darul muncii în echipă (teamwork în engleză), astfel echilibrul vine mult mai ușor când ai cu cine să lucrezi în echipă.
Dacă ești în tribul potrivit, ai susținerea necesară, ai timpul necesar, ai energia disponibilă, ai motivația necesară pentru a te juca cu haosul, cu necunoscutul. Când știi că nu este nevoie să le rezolvi tu pe toate, singur/ă, parcă ești mult mai motivat/ă să ai începuturi de drum, nu? E ca și cum ai avea de ales, ori să pleci într-o expediție singur/ă ori alături de oameni dragi ție, pe care te poți baza și care te pot susține în acea expediție. Oare cum va fi mai ușor?
Dacă ne afundăm prea mult în propria individualitate și uităm că mai facem parte și din comunități și mai există și aspectul colectiv de care e important să ținem cont, s-ar putea să ne simțim singuri, izolați, copleșiți. Când ne folosim individualitatea pentru a fi în comunitățile potrivite, astfel servind întregul, parcă viața începe să aibă sens iar începuturile de drum să fie mai ușoare. Asta nu înseamnă că nu vom întâmpina greutăți ci doar că ne va fi mai ușor să le gestionăm, dacă alegem să o facem alături de alți oameni.
Din păcate, oamenii se simt nesusținuți, pe bună dreptate, în acestă societate pe care ne-am creat-o. Motivele sunt simple, goana după putere, după imagine, după resurse, după imagini, după iluzii. Când competiția presupune distrugerea opoziției, oamenii nu au cum să inoveze împreună pentru că sunt prea ocupați să “își sape unul altuia groapa”.
Când vom înțelege că împreună este mai ușor? Răspunsul pe care îl am acum este că vom înțelege asta în momentele acelea în care viața ne provoacă și ne trezim singuri și dezechilibrați, chiar dacă am acumulat resurse materiale, bani, imagine, ș.a. .
5. Haosul ca motor al creativității
Creativitatea presupune a intra în haos și a ieși de acolo cu ceva, cu orice. Fiecare om care a avut curajul să plonjeze în haos îți poate spune că poate la început este greu, însă pe măsură ce te obișnuiești, devine din ce în ce mai ușor. E ca mersul pe bicicletă ori a învăța să cânți la un instrument muzical. Până la urmă, fiecare dintre noi a făcut ceva pentru prima oară și ulterior a devenit din ce în ce mai bun/ă.
Dar sunt atât de multe variante când intrăm în haos, cum ne dăm seama ce să aducem înapoi de acolo?
Dacă încercăm să răspundem exclusiv mental la această întrebare, ne vom rătăci în haos. Aici este de fapt provocarea omului, să își lase mintea pe fundal și să pășească în necunoscut. Nu este deloc ușor, ba chiar este terifiant pe alocuri, știu asta. Nu degeaba chinezii au denumit hexagrama 3, dificultate la început…
Oricui îi recomand să încerce măcar pentru un an improvizația teatrală. Această artă presupune plonjarea în haos alături de alți oameni ca tine și împreună să ieșiți înapoi de acolo cu ceva nou (Darul cheii 3 – Inovarea) și frumos . Îți spun din experiență, începutul în improvizație nu este tocmai ușor pentru foarte mulți, nu am fost obișnuiți să facem asta, astfel încercăm să ne protejăm și să folosim doar ceea ce cunoaștem.
Dacă în improvizație folosești doar ceea ce cunoști, vei descoperi rapid că nu mai ții cont de echipă, nu te mai bazezi pe ceilalți, nu mai plonjezi alături de ei ci rămâi de unul singur blocat în mintea ta, încercând să scoți ceva ce parcă nu vrea să iasă și chiar dacă iese, de cele mai multe ori nu este potrivit contextului.
Creativitatea este menită să fie împărtășită, îți spun din experiență, dacă n-aș avea cui să împărtășesc ceea ce creez, nu aș mai fi motivat să o fac. Noi, oamenii, suntem construiți să facem click împreună, suntem ca piesele de puzzle, fiecare dintre noi susținând piesa celorlalți. Cheia 3 este melancolică din fabrică, îți dai seama dacă este menită să își trăiască melancolia în singurătate?
Ni se tot arată modele individuale ale spiritualității și acesta este motivul pentru care aceste modele nu funcționează optim pentru noi, în viețile noastre. Pentru mine, spiritualitatea autentică presupune a trăi în această lume, nu a ne izola de ea. Pentru mine, un om este mai acordat la Sine dacă trăiește într-o comunitate vibrantă și mănâncă mici și bea bere decât un alt om care s-a izolat de lume, meditează singur și mănâncă numai vegan.
Dacă îmi spui că am fost subiectiv în ultima frază, așa este, creativitatea este însă subiectivă. Nu există corect și greșit, există creație și atât. Ce creăm, aici este provocarea. Ne putem crea o viață lejeră cu susținere, unde învățăm treptat să ne dizolvăm ego-ul pentru că ne servim apropiații și astfel indirect semenii noștri (umanitatea) ori ne putem crea o viață în care ne chinuim să atingem ținte care oricum la finalul zilei nu ne oferă susținerea și căldură de care avem cu adevărat nevoie.
De aceea ne întoarcem tot timpul la inocență, la puritatea copilului, la curajul de a trăi în libertate ideologică, nu blocați de dogme pe care nu le simțim. Un bebeluș nu respectă dogmele sociale și religioase însă este în conexiune cu Inocența (Siddhi-ul cheii 3). Oare ne este atât de greu să revenim din când în când acolo?
CURAJ ÎN A ÎȚI TRĂI VIAȚA, FĂCÂNDU-ȚI CURĂȚENIE TOT TIMPUL ȘI ASTFEL CREÂNDU-ȚI MEDIUL POTRIVIT PENTRU A INOVA DIN ECHILIBRU! INOCENȚA ȘI CU ARMONIA TE SUSȚIN!