Articol scris în 2020 cu ocazia tranzitului cheilor cheilor 32 (Soare) și 42 (Pământ).

Această contemplare este despre ce anume decidem să păstrăm în viața noastră și dacă ne bucurăm cu adevărat de ce avem acum, în acest moment, în viața noastră. Acest articol îl recomand cu căldură indiferent dacă știi ceva sau nu despre Cheile Genelor, este un articol despre eșecuri și succese și despre modul în care percepem realitatea.

CHEIA 32
Siddihi / Esență: Venerație
Darul: Conservarea / Prezervarea
Umbra: Eșec

Cheia 42
Siddhi / Esență: Sărăbătorire
Darul: Detașare
Umbra: Așteptare

A venit momentul să explorăm siddhi-ul cheii 32, Venerația. Greu Siddhi de contemplat pentru că atunci când ne gândim la venerație, de obicei avem tendința să ne gândim la ceva pozitiv. Însă Siddhi-ul conține nu numai partea înaltă, Darul ci și Umbra iar umbra cheii 32 este eșecul. Cum să venerăm eșecul când tot ceea ce ni se cere este succesul?

Cum să venerăm ceea ce considerăm a fi negativ?

Aici este secretul acestei chei, ține de percepția pe care o avem față de viață. Când mintea încearcă să controleze întreaga ființă, va crea separare și atunci va pune etichete de genul: “bun” sau “rău”. Când introduc pentru prima oară Cheile Genelor către cineva, nu de puține ori, acea persoană va avea tendința să considere că umbra este partea negativă iar darul partea pozitivă.

Acest tip de gândire este cel care ne bagă în tristețe, pentru că atunci când apreciem ceva ca fiind negativ și altceva ca fiind pozitiv, vom tinde să fugim tot timpul după ceea ce considerăm a fi pozitiv. Astfel, avem așteptarea (Umbra cheii 42) de la viață, ca tot timpul să fie cum vrem noi. Când suntem aliniați în această viață, lucrurile se întâmplă cum vrem, însă este rezultatul natural al faptului că modul nostru de a gândi este aliniat cu realitatea. Mai pe scurt, gândim la unison cu viața.

Eșecul (Umbra cheii 32) este dat de acel moment în care așteptările (Umbra cheii 42) noastre nu s-au realizat. Pentru mine, când ajung într-un astfel de moment, este mai mult o dezamăgire a faptului că nu am fost aliniat cu viața. Către această aliniere tindem cu toții și din ce am observat, pentru a o atinge, este important să ne eliberăm de gândirea în extreme și astfel să ne permitem să experimentăm viața din simțire, nu din dictatura minții.

Cheia 42, partenerul de programare a cheii 32, alături de cheia 53, gestionează intrarea într-un ciclu experențial. Spre exemplu, intrăm într-o relație cu cineva și peste câteva luni apare o provocare în acea relație, să zicem că descoperim că acea persoană ne minte. Întrebarea este cum percepem acea situație și mai ales relația, o considerăm un eșec (Umbra cheii 32)?

E foarte ușor să clasăm ceea ce ni se întâmplă ca fiind eșecuri ori succese, asta ne salvează mult timp însă ne privează de conștiență.

A fi conștient presupune, printre altele, a avea abilitatea de a explora o situație din mai multe perspective fără a te bloca într-una dintre ele. Poți considera o perspectiva ca fiind potrivită unei situații însă celelalte perspective sunt acolo, sunt disponibile fără a le nega și fără a le considera a fi nepotrivite. Bucuria de a trăi este conectată direct la această libertate în gândire, libertate legată de partea noastră logică, secvențială.

Darul cheii 32, conservarea, vine doar când putem explora lumea fără a eticheta experiențele prin care trecem, astfel realizând ceea ce este CORECT pentru noi în această realitate. Cheia 32, fiind o cheie tribală, socială, am putea spune că ceea ce este corect sau incorect pentru noi vine întotdeauna prin ceilalți.

Cum discernem calea potrivită?

Este simplu, atunci când lucrurile merg de la sine, când nu ne chinuim. Cheia 32 este una dintre cheile legate de bucuria de a trăi (alături de cheile 18, 28, 48, 57 și 44) ori de frica venită din percepția că nu o să supraviețuim. Cheia 32 ne arată că o viață trăită percepând exteriorul ca fiind tot timpul periculos, este o viață pe care o să o percepm ca fiind eșuată. Câți dintre noi nu am picat în această capcană, întrebându-ne ce rost are viața asta dacă e atât de rahat?

Când avem o astfel de percepție, de obicei vine din unul dintre două motive, ori am ales să intrăm în experiențe nepotrivite pentru noi ori nu ne-am permis să intrăm în experiențele potrivite, ascultând și crezând percepțiile altora (în extreme).

Unii ar putea spune că de la un nivel de percepție încolo nu există experiențe corecte ori incorecte și într-adevăr, sunt de acord cu această părere. Dacă însă nu ne-am stabilizat la acel nivel de percepție și folosim această idee precum o dogmă, tot ce facem este să ne blocăm în ea. Sunt niveluri și niveluri și important este să le trăim pe rând, pentru a le integra pe rând.

Dacă noi trăim la un nivel însă ne-am dori să trăim la unul superior și ajungem să îl mimăm, pe cel superior, asta nu înseamnă că ne bucurăm de viață, că ne bucurăm de experiență ci că facem și noi tot ce putem pentru a supraviețui. A ne bucura de experiență presupune a fi 100% în acea experiență, însă e greu să facem asta dacă ne este frică ori dacă ne este rușine. Dacă stăm tot timpul sub norul pe care scrie „eșec”, viața devine insipidă, fără gust.

Trăind experiența, 100%, vom descoperi ceea ce merită să păstrăm pentru viitor (Darul cheii 32, conservarea) și astfel mai descoperim ceva, că fiecare experiență are, concomitent, succesul și eșecul ei. Dacă noi căutăm doar succesul, negăm eșecul. Dacă vom căuta doar eșecul, negăm succesul. Experiența este totală, are ambele extreme prezente în același timp în ea.

Atunci de ce ne tot blocăm în așa zisele eșecuri?

Pentru că am fost dresați de mici să ne folosim preponderent mintea pentru a discerne lucrurile ca fiind albe ori negre. Am fost educați de mici să “eșuăm” în a ne bucura de viață. Ni s-a spus de la început ce înseamnă să ne bucurăm de viață și ce înseamnă să nu ne bucurăm de viață, am fost programați într-un mod care nu ne servește.

Astfel, am ajuns să căutăm în exterior, de la o autoritate, să ne spună ceea ce este corect și ceea ce nu este corect pentru noi. Am devenit fricoși în a experimenta viața, am devenit niște telenoveliști care trăiesc prin personajele pe care le văd pe ecran.

Viața poate fi trăită doar în moment, total, experimentând-o. Este simplu, nu avem nevoie de doctorat în asta. Este însă nevoie să avem tăria de caracter să le transmitem celorlalți, într-un mod cât se poate de blând și totodată ferm, că le mulțumim pentru părerea lor bazată pe o extremă însă noi vom decide cum vom acționa. Bine, prost, este irelevant, atât timp cât suntem conștienți.

Conștiența ne face să simțim 100% experiența, astfel încât să putem discerne ceea ce este pentru noi de păstrat de acolo (Darul cheii 32 – conservarea). Cine crede că știe ce e mai bine pentru noi, nu ține cont de faptul că poate încă nu am ajuns la acel nivel de percepție a realității și că nu vom ajunge vreodată acolo fără a experimenta fix ceea ce ni se spune că nu ar trebui să experimentăm.

ATENȚIE! Ceea ce am scris în paragraful precedent poate fi tradus eronat de către o persoană care nu are practica conștienței implementată ci în continuare funcționează preponderent din programele induse. O astfel de persoană, poate lua ceea ce am scris și să creeze o rebeliune din care s-ar putea să sufere. E ca și cum aș crea o rebeliune față de faptul că mi s-a spus, când eram mic, să nu bag degetele în priză. Astfel, pentru a mă răzbuna și a le arăta că eu știu mai bine, aleg să bag degetele în priză. Nasol moment, nu?

În lucrul cu profilul hologenetic și cu Cheile Genelor, primul lucru pe care îl facem este să implementăm în viața noastră introspecția. Fără această introspecție, orice am face, o să simțim că o dăm în bară și o să ajungem cu degetele băgate în priză. Introspecția ne ajută să nu mai reacționăm la provocări, la stimulii care ne apasă „butoane” și astfel să alegem conștient experiențele în care intrăm.

În acest mod, ajungem să sărbătorim (Siddhi-ul / Esența cheii 42) viața, venerând (Siddhi-ul / Esența cheii 32) experiențele prin care trecem. Fără introspecție, doar ne blocăm într-o idee pe care ajungem să o rulăm fără întrerupere. Din acea stare, avem așteptări (Umbra cheii 42) ca lucrurile să se schimbe și observând că nu se schimbă, simțim eșecul (Umbra cheii 32) vieții.

Hai că sunt simple cele două chei și mai ales cele două umbre, așteptările tale te fac să percepi experiențele ca niște eșecuri ori ca pe niște succese, creându-ți și mai multe așteptări care ulterior te vor duce la eșec. E ca la cazino, e statistică. Cu cât mai multe așteptări ai, cu atât mai mari șanse de a eșua ai.

Mai vreau să menționez că nu e nimic în neregulă să ai așteptări, e normal să ai așteptări. E nasol atunci când te blochezi în așteptările tale, la fel cum un dependent de jocuri de noroc se blochează în așteptarea că la un moment dat o să câștige. Statistica nu e de partea sa și la un moment dat va pica și financiar dar și uman.

Tu ai observat câți oameni au o mentalitate de gen jucător de noroc în relațiile lor personale ori profesionale. Ai observat câți oameni speră, având așteptarea că lucrurile se vor schimba la un moment dat însă ei nu intră în vreo experiență care să declanșeze acea schimbare? E ca în acea vorbă a lui Einstein: “Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat.” Tu ai observat câți oameni intră în această “definiție de caz”?

Viața poate fi trăită indiferent de vârsta pe care o ai și experiența pe care o ai. Începe cu decizia de a trăi în moment și ai nevoie de timp pentru a învăța cum să faci asta. Procesul decondiționării mentale, emoționale și fizice face fix asta. Astfel, chiar dacă ai peste 70 de ani și experiențe nepotrivite în trecut, prin acest proces, ajungi să le integrezi și astfel să le folosești pentru a îți îmbunătăți viața de ACUM. Altfel, aștepți viața următoare. Și nu numai seniorii fac asta, sunt tineri de 20, 30 ani care deja așteaptă viața următoare pentru că nimeni nu i-a învățat să perceapă viața așa cum este, fără a se agăța de vreo extremă. Sunt mulți, mult prea mulți însă doar alegerea lor va schimba ceva în viața lor.

Nu este o cale ușoară, calea decondiționării însă este calea prin care, în timp, în ani, bucuria de a trăi devine constantă și astfel experiențele sunt întâmpinat cu respect și venerație, nu hulite și respinse.

Tu cum alegi să îți trăiești viața?

CURAJ ÎN A ÎȚI TRĂI VIAȚA ÎN SĂRBĂTOARE, CU BUCURIE ȘI CU VENERAȚIE!