Articol scris în iunie 2021 cu ocazia tranzitului cheilor 35 (Soare) și 5 (Pământ).
Această contemplare este despre modul în care percepem realitatea, o percepem printr-o lentilă înnegrită aburită și astfel d-abia așteptăm, cu nerăbdare, să ne încheiem călătoria pe Pământ, ori ne curățăm lentila și astfel observăm miracolele pe care, poate, înainte nu le puteam observa.
CHEIA 35
Siddihi / Esență: Nemărginire
Darul: Aventură
Umbra: Foame / Plictiseală / Nemulțumire
CHEIA 5
Siddhi / Esență: Atemporalitate
Darul: Răbdare
Umbra: Nerăbdare
Cuprinsul articolului de astăzi:
- Nemărginirea în care alegem de multe ori să nu trăim
- Calitatea trăirii
- Foamea cea de toate zilele
- Experiențele (ne)potrivite, ritmul (ne)potrivit
- Transmutarea Foamei și Nerăbdării prin adversitate
1. Nemărginirea în care alegem de multe ori să nu trăim
Siddhi-ul cheii 35 este Nemărginirea și despre nemărginire nu am suficiente cuvinte să scriu. Nemărginirea ne face cunoștință cu infinitul și de aici vine o întrebare pe care ar fi recomandat să ne-o adresăm: “dacă infinitul există, noi ne limităm la cutiuța în care singuri ne-am băgat?”
Mintea noastră ne poate ajută să simțim infinitul doar atunci când trece pe fundal și devine observatorul și analistul ființei noastre. Când mintea este la conducere, nu mai putem simți infinitul pentru că deja ne-am blocat în niște idei, niște dogme pe care le urmăm ca adevăruri absolute. Ai observat atunci când ești în instabilitate, îți este destul de dificil să percepi “luminița de la capătul tunelului”?
Suntem capabili de a simți infinitul și de acolo să alegem experiențe pe care să le trăim. Din păcate, foarte mulți, mult prea mulți oameni consideră că nu își permit asta, blocându-se în niște vieți care nu le plac. Simptomul principal este că acești oameni se grăbesc (Umbra cheii 5 – Nerăbdarea) către final, către moarte pentru că ei cred că nu au de ales.
Atemporalitatea este Siddhi-ul cheii 5, partenerul de programare a cheii 35 și ne arată că infinitul, nemărginirea este acompaniată de măiestria asupra timpului. Pentru omul care este capabil să își deschidă perspectivele, timpul și spațiu își pierd din relevanță, experiența în care este e mai mult decât suficientă și se poate bucura de aceasta ori poate învăța din ea.
Cele două Siddhi-uri ne arată cât de profund ne putem trăi viața, cum un moment bine trăit ne poate îmbogăți existența cât mulți ani trăiți în mod superficial. Cheia 35 este cheia miracolelor, fiind singura cheie din inelul denumit al miracolelor, ceea ce ne arată că accesarea profundă a momentului ne poate duce către a trăi miracole.
2. Calitatea trăirii
Darul cheii 35, Aventura, ne invită să contemplăm calitatea trăirii noastre. Poate părea un termen abstract, cum trăirea noastră să aibă calitate, doar timpul trece de la moment la moment și întotdeauna vine un moment nou celui de dinainte? Aventura ne arată modul în care ne deschidem față de momentul prezent și îl trăim din plin așa cum este acesta.
Cum Aventura este un Dar în spectrul Cheile Genelor, e clar că nu ne iese tot timpul, însă în momentele în care ne iese, avem curaj, suntem în acceptare fără să acceptăm ce nu este pentru noi, înțelegem, iertăm, scoatem maxim din momentul trăit. Mai pe scurt spus, viața noastră prinde sens când accesăm Darul Aventurii.
Aventura nu cere experiențe senzaționale, extraordinare, pentru acestea nu suntem pregătiți vreodată și deci nu le putem gusta cu adevărat ci aventura cere experiențe pe care le-am putea numi „de zi cu zi”, experiențe normale, experiențe noi unde fundația este deja pusă și astfel le putem trăi în siguranță și le putem gusta din plin.
Totodată, apare și Darul cheii 5, Răbdarea. Când trăim momentul cu luciditate, răbdarea este acolo, nimic și nimeni nu ne grăbește. E ca atunci când ne putem bucura de mâncare, de ceea ce bem, de un răsărit ori apus de Soare. În cazul meu, când sunt blocat în umbrele Foamei și Nerăbdării, chiar dacă ceea ce fac îmi place, d-abia aștept să se termine.
Mai ales în orașele mari, ne trăim viața într-un ritm care de cele mai multe ori este mult mai alert decât nevoile corpului nostru. Când am pierdut contactul cu natura, cu ritmurile sale, cu sălbăticia, parcă am ieșit de pe șinele vieții noastre și tot ce încercăm să facem este să prevenim o „bușitură” mai puternică. Ai observat cum viața unui “om modern” este mai mult pompieristică? Ai observat cum “omul modern” mai mult “stinge focuri” decât să se bucure de experiențele vieții.
Pentru „omul modern”, totul a devenit o corvoadă, jobul e o corvoadă, familia e o corvoadă, timpul liber e o corvoadă.
3. Foamea cea de toate zilele
Umbra cheii 35 este Foamea și aceasta ne leagă de realitatea în care ne-am născut, aceea de a fi în corp uman. Foamea o resimțim de mici, e necesară pentru a supraviețui, ulterior, dacă avem tot ceea ce ne trebuie pentru a supraviețui, foamea capătă noi forme.
Când nimic pare că nu ne mulțumește, acolo este umbra cheii 35, Foamea.
O provocare pe care o au mulți oameni este asumarea propriei vieți și propriei experiențe de viață, pe care o cataloghează ca fiind nesatisfăcătoare. Când lentila prin care percepem viața este înnegrită, e normal să nu vedem „luminița de la capătul tunelului”, să nu percepem oportunitățile pe care viața ni le oferă.
Ai observat că sunt oameni care au tot ce vor și au nevoie, din punct de vedere material, însă sunt plictisiți, triști, unii ar spune chiar depresivi? Umbra cheii 35, Foamea, ne arată că oricât de mult am acumula, nu va fi vreodată suficient, pentru că vine ziua de mâine și ni se face foame din nou. Dacă abordăm viața din perspectiva exclusivă a ceea ce avem astăzi, mâine este posibil să nu ne mai fie bine.
Astfel, apare Nerăbdarea (Umbra cheii 5), să vină o dată ce avem nevoie. Câteodată ne întrebăm, dar de ce nu vine? Foamea este în noi, crește și își cere tainul. Dacă nu îi oferim atenția cuvenită, pare că ne înghite pe noi și viața astfel pare a fi fără sens. E ca și cum jobul nostru full time este să hrănim corpul din toate punctele de vedere.
Așa și este, e la fel cu creșterea unui copil ori a unui animal de companie ori a unei flori, este nevoie de atenție, grijă și îngrijire. Corpul nostru are propriul său manual de utilizare, doar că nu este scris și astfel poate fi „citit” doar de către cei care sunt în conexiune cu acesta. Corpul nostru are o busolă încorporată, ne arată care este „hrana potrivită” pentru noi și dacă nu o urmăm oricât de mult am încerca să potolim Foamea, va crește din ce în ce mai mult.
Aici apare sentimentul că viața ne copleșește, că vrea ceva de la noi și noi nu știm ce. Când Foamea este la cote maxime și nu știm cum să o potolim, ne mai apucă și nerăbdarea și astfel avem două variante, ori cedăm Foamei încercând să o potolim prin înlocuitori ori cedăm de tot și “ne băgăm picioarele” ori folosim Foamea ca motivație iar Nerăbdarea ca ghid care ne arată „AȘA NU!” .
4. Experiențele (ne)potrivite, ritmul (ne)potrivit
Când am încercat să ne potolim Foamea într-un anumit mod și observăm că nu funcționează, de ce oare mai încercăm și a doua și a treia oară și a zecea oară? Oare sperăm că ceva se schimbă? O fi egoul nostru care nu acceptă înfrângerea și cumva dorește să forțeze ca lucrurile să se potrivească cumva? “
“Dacă observ că ceea ce fac la job nu îmi place, mai sunt plătit și puțin, poate dacă muncesc mai mult și mai abitir, cineva o să observe și o să mă plătească mai mult, poate o să îmi dea și un job care îmi place”, acesta este stilul de gândire a unor oameni care se chinuie considerând că astfel, la un moment dat, nu se vor mai chinui. Problema este că un om care se obișnuiește cu chinul, chinul îi devine “acasă” și astfel acolo va dori să se reîntoarcă de fiecare dată.
Un alt mod de a percepe lucrurile este modul defetist, fără încredere: “Dacă observ că ceea ce fac la job nu îmi place, mai sunt plătit și puțin, îmi bag picioarele, viața este nedreaptă cu mine, nu îmi oferă ceea ce vreau oricât de mult sau puțin aș munci așa că până la urmă care mai e rostul să fac ceva?”.
Ambele variante ne duc în experiențe nepotrivite, în primul caz, experiențele nepotrivite vor fi din cauză că nu ne putem opri să evaluăm rezultatele acțiunilor noastre, în al doilea caz, experiențele nepotrivite vor fi din cauză că stăm prea mult pe loc, de teamă să nu eșuăm. În ambele situații, foamea crește și nu poate fi potolită iar nerăbdarea ne zdruncină profund.
De aceea este atât de importantă asumarea, doar presupune a fi sinceri cu noi fără a adăuga ceva în plus, care de cele mai multe ori acel ceva vine din rănile deschise și traumele prin care am trecut. Cheia 35 este o cheie experențială care ține de modul în care ne manifestăm emoțiile. Eu interpretez acest fapt, în modul următor, intrăm într-o experiență care ne trezește anumite emoții, modul în care gestionăm acele emoții ne poate ușura calea prin acea experiență ori ne-o poate îngreuna.
Viața presupune experiență, experiența este cea care ne cizelează și ne întărește ori dacă nu o acceptăm, ne doboară și ne distruge lent ori rapid.
Am devenit o societate la extreme, o parte dintre oameni intră inconștienți în prea multe experiențe, considerând că astfel pot fugi de propria nemulțumire (Umbra cheii 35) iar cealaltă parte se ferește de experiențe, pentru a nu le trezi vreo traumă din trecut. Nici primii și nici cei din urmă nu se pot bucura cu adevărat de experiențe și nici nu și le asumă.
Observă cum amatorii de experiențe multiple, “fără număr” creează dezechilibre pe unde trec, fără să realizeze asta. Cele mai multe companii din lume sunt conduse în acest stil, comportându-se ca un “elefant într-un magazin de porțelanuri”, tulburând calitatea vieții celor implicați, câteodată distrugând mediul și creând dezechilbre financiare de dragul profitului. Tot din Foame vine această pornire și amuzant este că oricât de mult profit ar obține tot insuficient va fi.
Mai te invit să observi și cum amatorii de oprit experiențele vieții, defetiștii, creează dezechilibru în viața lor și în viața celorlalți pentru că se păcălesc că astfel se protejează și că sunt în siguranță. Aceștia vor fi mulțumiți cât timp lucrurile nu se schimbă iar la primul semn de schimbare aceștia cedează și „de acolo, potopul” . Cum viața este în continuă schimbare, în aceste caz, dezamăgirea este garantată.
Experiențele potrivite vin atunci când transformăm experiențele nepotrivite și intrăm într-un ritm pe care îl simțim ca fiind benefic. Aș putea spune că intrăm în ritmul nostru atunci când depășim adversitatea și astfel devenim măcar la un nivel minimal prieteni cu aceasta. Ambele categorii prezentate în paragrafele precedente fug de adversitate, fug de provocări, fug de Umbre, caută o viață mai bună fugind de ea.
5. Transmutarea Foamei și Nerăbdării prin adversitate
După cum am mai spus și am mai scris, trăim pe tărâmul umbrelor și nu este nimic în neregulă cu asta. Umbrele nu sunt bune sau rele, ele sunt parte ale acestei experiențe. Că omul modern, incapabil să facă față eșecului și deci adeversității a denumit umbrele ca fiind stări joase de care este necesar să se ferească, fix asta i-a îngreunat viața. „Omul modern” a procedat în acest mod pentru că nu a avut încredere în corpul său, în inteligențele sale, în potențial său și astfel a căutat o cale mai ușoară, a căutat să înlocuiască viața cu o pseudo-viață, un fel de viață dar să fie așa cum îi convine.
Am devenit atât de deconectați de la busola noastră internă încât, din disperare, am încercat să fim mai presus de realitatea în care trăim, să o subordonăm intereselor noastre, să o pacificăm sau să o folosim ca pe o armă împotriva altora.
Cu Foamea și Nerăbdarea e important să învățăm să trăim, nu să încercăm să scăpăm de ele.
Dacă vrei să transmuți Foamea, accept-o profund, las-o să te cuprindă și oferă-i nu cât îți cere ci cât este nevoie. După cum spunea Richard Rudd, autorul Cheile Genelor, este important să nu săturăm ci să gustăm viața în doze rezonabile, de multe ori mici. Astfel, hrănim cu adevărat corpul nostru și îi oferim experiențe din care să învețe, îi oferim Aventura, îi oferim călătoria sa inițiatică în ceea ce înseamnă a fi OM.
Din experiența proprie, având și cheia 35 în matricea genetică, am observat că atunci când sunt în experiența potrivită, Foamea mă conduce în flux, acolo timpul nu mai contează, devin maestrul timpului și spațiului, totul este fix așa cum trebuie să fie. Aceea este Aventura pentru mine, a trăi experiența din plin însă recunosc că reușesc asta doar atunci când mintea nu intervine să mă cicălească cu ce ar trebui să fie sau să nu fie în acea experiență.
Știi vorba aceea, „nemulțumitului i se ia darul”, în cazul meu mi se taie accesul de la flux. Când încerc să controlez fluxul, mă apucă garantat nerăbdarea și orice s-ar întâmpla acolo, nu este ok, nu este suficient. Din ce am mai observat, la mine dar și la alți oameni, oprim fluxul atunci când cineva ne apasă un buton, ne zgândăre o rană ori chiar o traumă. În acel moment, emoția ne copleșește și ni se ia de orice făceam acolo.
A gestiona o rană ori chiar o traumă presupune blândețe, perseverență dar mai ales eșec. Vom eșua lamentabil de multe ori, vom pica, vom fi zdruncinați și dacă putem observa cu luciditate, vom realiza că nu viața are ceva cu noi, nu ceilalți au ceva cu noi, neapărat, ci modul în care percepem realitatea, lentila noastră, filtrul prin care percepem viața ne arată o realitate distorsionată, astfel emoțiile ne sunt stârnite și de acolo apare haosul.
Cheia 35 este despre miracole și hai să fim sinceri cu noi, de fiecare dată când am integrat ceva am observat cum miracolul s-a produs. Ceva ce acum o zi ne dobora, acum ne motivează, dacă acesta nu este miracol, atunci care mai este? Problema este că nu avem răbdare (Umbra cheii 5 – Nerăbdarea) ca miracolul să se întâmple și după ce s-a întâmplat uităm repede. Motivul pentru care uităm este că mintea funcționează pe baza unor automatisme, tipare, condiționări, programe și dacă experiența nouă nu este repetată, nu se formează tiparul.
De aceea avem nevoie de cheia 35, este cheia care manifestă experiențe noi tocmai pentru a ne descoperi. Avem nevoie de experiențe noi, fără ele rămânem blocați în tipare vechi care poate acum 2 ani ne susțineau dar acum nu ne mai sunt necesare. Viața este într-o continuă schimbare, este important să ne acordăm schimbărilor, altfel ne vom simți copleșiți de viață la un moment dat.
Oricât de mult am încerca să ne agățăm de experiențe vechi, să încercăm să le retrăim, vom eșua de fieare dată, pentru că experiența nouă este acolo să fie unică, originală și de nerepetat în același mod. Chiar dacă, spre exemplu, relaționăm cu o persoană, relația se schimbă în fiecare moment, oricât de mult am vrea să retrăim momentele din trecut, acelea au trecut deja.
Totodată observ cum omul se tot agață de momentul prezent și astfel se ferește să îl trăiască. Ai observat cum la concerte, o mare parte din oameni sunt preocupați să filmeze concertul în loc să îl trăiască? Această gândire bazată pe destinație ne doboară pe mulți dintre noi, în loc să trăim momentul, dorim să întemnițăm momentul, să ne fie prizonier și sclav toată viața. Viața ne arată de fiecare dată că asta nu este posibil și apoi ne întrebăm de ce ne dezamăgim atât de ușor…
Dacă te întrebi cum se poate transmuta Nerăbdarea (Umbra cheii 5), aici totul ține de relația ta cu timpul. Darul cheii 5, Răbdarea, este necesar pentru a accesa momentul potrivit, acel moment în care suntem unul/una cu Întregul. Când scriam acest articol, a intrat melodia lui Prince, Purple Rain și am simțit fiorul, am simțit cum ceea ce scriam era în ritm cu melodia, cum cuvintele erau scrise de parcă ieșeau din linia melodică, a fost sublim. La un moment dat, am lăsat articolul și am simțit să pun mâna pe chitară și să „zdrăngăn” cu fundalul. Bine, prost, nu a mai contat, m-am bucurat de moment.
Apoi momentul a trecut și am revenit pe tărâmul Umbrelor. Aici de fapt este durerea celor care nu au fost inițiați sau nu s-au inițiat în această lume, „de ce momentele astea trec și eu rămân cu durerea mea, cu rănile mele. Ce viață de rahat mai am, dacă momentele de împlinire, de “bliss” se succed atât de repede cu cele “normale”, cele în care revin la ale mele…” .
Știi vorba aceea cu “revin cu picioarele pe Pământ”, aici cred că este măiestria provenită din aceste două chei. Dacă preferăm doar momentele de „bliss”, momentele de plutire, în care parcă nu mai aparținem Pământului, când revenim pe Pământ, parcă revenim în propriul nostru infern. Șmecheria este că noi ne-am creat acel infern, este creația noastră inpirată de infernurile celor care ne-au crescut, educat și primit în această lume.
Astfel, cheia 35, cu al ei dar al Aventurii, ne invită să facem Rai din ceea ce avem atunci când revenim cu picioarele pe Pământ. Aventura presupune să facem pace cu Umbrele, cu rănile, cu traumele și să le folosim potențialul, să ne propulseze în experiențele potrivite pentru noi. Fără această pace, războiul interior, care în realitate este un război împotriva vieții care tot schimbă în jurul nostru, face ca revenirea pe Pământ să ne doară rău de tot.
Dacă resimți această durere, leacul pe care îl știu este simplu dar necesită perseverență, dedicare și blândețe. Când simțim că am revenit pe Pământ și că viața ne-a dat-o la ficat, îi spunem acesteia, în modul nostru unic și original : “DA VIAȚĂ, băga-ți-ai schimbările în partea dorsală, te recunosc, ești parte din mine, bine ai revenit”. Aceasta este adaptarea la adversitate astfel încât adversitatea să ne devină prietenă și ghid, arătându-ne calea către experiențe potrivite, unde, paradoxal, adversitatea este minimă către deloc.
Dacă ne tot luăm la trântă cu viața ori cedăm imediat cum simțim că “ne-a dat-o”, calitatea trăirii noastre va fi redusă, Aventura (Darul cheii 35) va fi redusă doar la experiențe care în loc să ne mai ia din Foame (Umbra cheii 5), o sporesc. De aceea este esențial să facem pace cu adversitatea, să ne bucurăm de ea pe cât putem și astfel să așteptăm momentul potrivit (Darul cheii 5 – Răbdarea) pentru a o depăși.
Dacă simți Nemărginirea vieții și modul în care Atemporalitatea ne susține miracolele vieții noastre, poți realiza limitările minții tale. În acel moment, nu te mai crezi ci începi să simți și să descoperi. Cheia 35 ne conduce în experiențe noi pentru a ne lărgi orizonturile pentru că în lărgirea orizonturilor stă cheia vindecării noastre, noi fiind blocați în cutiuța noastră unde credem că suntem în siguranță.
Fix acolo unde nu vrem să mergem, în necunoscut, în adversitate, fix acolo este cheia vindecării noastre. Când facem pași în această direcție, observăm că „ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici” și astfel învățăm, treptat, să trăim cu umbrele noastre și cu ale celorlalți. Astfel nu ne mai protejăm de viață ci ne trăim viața.
CURAJ ÎN A TRĂI AVENTURI LA MOMENTUL POTRIVIT, AVENTURI PE CARE SĂ LE SIMȚI BENEFIC ÎN FIECARE CELULĂ A CORPULUI TĂU!