Articol scris în noiembrie 2021 cu ocazia tranzitului cheilor 43 (Soare) și 23 (Pământ).
Această contemplare ne invită să ne deschidem față de viață, de Întreg, față de ceilalți și să ne observăm modul în care ne închidem față de viață cu ajutorul mecanismului defensiv propriu, mecanism mental care construiește „ziduri” pentru a ne proteja.
CHEIA 43
Siddhi / Esență: Epifanie
Darul: Percepție / Perspicacitate / Descoperire
Umbra: Surzenie
CHEIA 23
Siddihi / Esență: Chintesență
Darul: Simplitate
Umbra: Complexitate
Cuprinsul articolului de astăzi:
- Epifania, răspunsul la toate întrebările
- Deschiderea, calea către Descoperire
- Mesagerul nu contează
- Viața ne sparge barierele autoimpuse
- Transmutarea Surzeniei și Complexității
1. Epifania, răspunsul la toate întrebările
Siddhi-ul cheii 43 este Epifania, Siddhi-ul care ne arată ceea ce se ascunde în spatele vălului acestei realități. Toate răspunsurile noastre le regăsim în acest Siddhi, când accesăm Epifania (Siddhi-ul cheii 43), Chintesența (Siddhi-ul cheii 23, partenerul de programare a cheii 43) ni se relevă. Există o singură cale către Epifanie și este atât de simplă încât valorează cât toate informațiile din această lume: Deschiderea.
Această contemplare este dedicată preponderent deschiderii, Epifania fiind efectul deschiderii către Întreg, către viață. Corpul nostru filtrează ceea ce vine din exterior, corpul fiind modalitatea prin care experimentăm viața în mod individualizat. Astfel, Epifania (Siddhi-ul cheii 43) este personală și reprezintă modul în care mintea noastră devine una cu mintea Întregului, folosind corpul ca receptor și emițător în același timp.
Epifania (Siddhi-ul cheii 43) nu poate fi găsită în exterior, precum nici Chintesența (Siddhi-ul cheii 23) nu poate fi găsită în exterior. Mulți oameni au căutat adevărul în cărți, în alți oameni, în natură însă până nu l-au găsit în ei, nu au oprit această căutare. Momentul acela când am realizat profund că exteriorul ne poate inspira însă experiența de viață este doar a noastră, atunci ne putem bucura cu adevărat de ceea ce trăim.
Altfel, o să considerăm că doar în anumite situații Epifania (Siddhi-ul cheii 43) vine și Chintesența (Siddhi-ul cheii 23) apare, punându-ne speranțele că o “amuletă” din exterior, o condiție exterioară va fi determinanță pentru noi. După cum deja știm, condiția din exterior poate fi ideală, dacă cea din interior nu este aliniată, tot degeaba.
Siddhi-urile ne invită întotdeauna în interior, ne invită la a cultiva deschiderea, pentru a le simți și stabilitatea pentru a le putea susține. Procesul de deschidere este unul lent, progresiv la început, accelerându-se pe măsură ce corpul permite. Epifania (Siddhi-ul cheii 43) nu poate fi forțată, pentru că epifania nu este un răspuns ci reprezintă toate răspunsurile pe care ni le puteam dori vreodată. Pentru unele răspunsuri suntem suficient de deschiși și stabili și astfel se vor integra, pentru altele nu.
Pe măsură ce înaintăm în proces, simțim și înțelegem prin simțire ceea ce poate în urmă cu câțiva ani nu puteam. Calea însă rămâne aceeași și este legată de interiorul nostru, pe acesta este important să îl pregătim pentru întruparea Siddhi-urile. A ne proteja excesiv de exterior presupune a nu experimenta și astfel, neavând experiență, nici nu suntem suficient de pregătiți pentru ceea ce exteriorul ne oferă. Nu suntem pregătiți pentru ceea ce percepem ca nefiindu-ne benefic și astfel cădem în capcană dar nu sunt pregătiți nici pentru ceea ce ne este benefic.
Fără deschidere ne forțăm să rămânem pe loc într-o realitate în continuă schimbare.
2. Deschiderea, calea către Descoperire
O minte sănătoasă este ca un copil care a fost crescut cu acceptare, înțelegere, iubire, susținere și limite sănătoase, își va găsi locul ușor în această lume. O minte condusă de dictatura condiționărilor, programelor provenite din răni și traume se va proteja excesiv de viață și de ceilalți oameni. Motivul este pentru că a fost rănit din interacțiunea cu semenii săi și astfel nu se mai poate deschide prea ușor față de aceștia.
O minte sănătoasă se deschide cu ușurință pentru a se inspira, pentru a se adapta, pentru a realiza ce este de făcut în moment. O minte condusă de dictatura condiționărilor menite să ne apere de suferință nu se poate adapta momentului prezent pentru că nu dorește să experimenteze senzații, stări resimțite în trecut. E conform celebrei zicale: “după ce te arzi, sufli și în iaurt”.
Cheia 43 este o cheie individuală care gestionează procesele mentale ce duc către acțiune, către manifestare. Umbra cheii 43 este Surzenia și aceasta nu are legătură cu deficiențele de auz ci cu modul în care alegem să percepem lucrurile conform unor iluzii care nu au legătură cu realitatea. Când ne închidem în propria noastră fortăreață, în zidurile pe care mecanismul nostru defensiv și le construiește, în propria noastră iluzie, nu mai putem percepe ceea ce se întâmplă în exterior. Darul cheii 43 este Descoperirea, acel moment când Percepția noastră se deschide și astfel devenim cu adevărat conectați cu momentul prezent.
Ai observat cum unii oameni vorbesc din spatele propriilor ziduri, fiindu-le teamă să pășească în prezent și să se adapteze? Din păcate, din cauza modului în care am fost educați, a greși înseamnă o sentință incredibil de dură pentru mintea noastră condiționată, astfel preferăm să rămânem ancorați în percepții din trecut ori în percepțiile unor figuri autoritare. A ne reactualiza percepția poate presupune că percepția noastră din trecut nu mai este valabilă și astfel că e nevoie să ne-o schimbăm.
Descoperirea presupune curiozitate, presupune că recunoaștem faptul că fiecare moment este unic și astfel merită a fi perceput ca atare. Când percepem momentul prezent cu mintea deschisă cu percepția deschisă, experiența vieții devine o explorare continuă. Nu avem cum să descoperim fără a ne deschide, descoperirea în absența deschiderii este doar confirmarea a ceea ce știam. Cum dualitatea ne oferă un teren ideal pentru a ne confirma orice fel de percepție, să ne mai mirăm de ce există lumi atât de diferite în mințile oamenilor, chiar dacă ei trăiesc în una singură?
3. Mesagerul nu contează
Poate ai un om pe care nu prea îl suporți, poate fi politician ori profesor ori chiar guru, ai observat că totuși aceștia inspiră pe alții? Eu, unul, îmi explic acest fenomen prin simplul fapt că mesagerul nu contează, atât timp cât mesajul ajunge la destinatar. Unii dintre noi și-au creat iluzia că există oameni mai presus ca ceilalți și că doar de la aceștia te poți inspira. Această iluzie vine tot din mecanismul nostru defensiv, când mintea noastră este deschisă, orice ne poate inspira.
Viața este plină de unelte care să ne ajute, să ne susțină, câteodată aceste unelte reprezintă cărți ori tehnici alteori oameni. Din ceea ce observ, nu unealta contează ci deschiderea celui care folosește unealta. Când un om este dedicat unei tehnici ori unui maestru ori guru, nu tehnica și nici maestrul ori guru-ul duc la descoperirile omului ci deschiderea sa.
Se aplică din plin și în cazul Cheile Genelor. Cine crede că pentru ca acest instrument să aibă rezultate, acesta trebuie să fie dovedit că funcționează, doar se amăgește. Doar deschiderea care vine prin rezonanță, doar aceea duce la Descoperire (Darul cheii 43). Nu toți oamenii sunt deschiși față de Cheile Genelor, ceea ce înseamnă că nu va fi de ajutor celor care sunt închiși față de aceasta.
Oamenii de știință studiază de ceva vreme efectele placebo și nocebo, primul fiind legat de rezultatele benefice care vin exclusiv de pe urma încrederii în ceva iar al doilea este legat de rezultatele mai puțin benefice care vin exclusiv de pe urma lipsei de încredere ori negativității față de altceva. Mintea noastră este atât de puternică încât poate ori să ne susțină procesul de vindecare ori să ne îmbolnăvească.
Totuși, când vine vorba de sănătate majoritatea se bazează preponderent pe rezultate exterioare, pe rezultate științifice, considerându-le ca fiind superioare propriului nostru sistem de vindecare intern. Dorim atât de mult să confirmăm adevărurile exterioare încât suntem surzi (Umbra cheii 43) la mâna de ajutor oferită de propriul corp.
Totuși, dacă ne-am educat mintea să fie dictatorul suprem asupra ființei, e mai greu de declanșat propriul proces de vindecare, pur și simplu nu îl vom lăsa. Mecanismul nostru defensiv ar prefera să moară pe câmpul de luptă decât să facă pace și astfel organismul să se vindece. Considerăm câteodată că este mai sigur să nu ne adaptăm momentului prezent și să ne punem în pericol decât să ne adaptăm momentului și astfel să riscăm să descoperim (Darul cheii 43) că tot ceea ce știam nu se mai aplică.
Oricine poate fi mesager pentru noi, chiar și omul pe care îl considerăm dușman. Dacă putem să ne deschidem față de mesaj avem șanse să ne ușurăm existența, dacă rămânem închiși, așteptând ca mesajul să vină doar în anumite circumstanțe și doar de la anumite persoane, s-ar putea ca la un moment dat să fim dezamăgiți că nu l-am primit. Mesajul era peste tot, viața vorbea cu noi prin ceilalți, doar că eram Surzi (Umbra cheii 43) față de aceștia.
4. Viața ne sparge barierele autoimpuse
În forma sa originală, în limba engleză, darul cheii 43 este „Breakthrough” . Aici putem găsi două cuvinte „break” și “through” care împreună înseamnă “a trece prin ceva / a penetra ceva / a sparge bariera și a înainta„ . De fiecare dată când ne deschidem față de viață, permitem ca ceva să treacă prin noi, să ne penetreze și să ne spargă barierele care nu ne mai ajută și care nu ne mai sunt utile. Crezi că unui om care a fost învățat să se închidă față de exterior, considerând că exteriorul este ostil, îi este ușor să se deschidă?
Când un om pune mai multă valoare pe imaginea pe care și-a construit-o decât pe propria sa autenticitate, va avea tendința să își creeze ziduri imense și groase în care să își ascundă geniul și potențialul. Cu cât un om are o personalitate mai puternică cu atât zidurile sunt mai mari și cu atât mai abitir se ascunde de ceilalți.
Personalitatea care nu este fluidă, care nu este adaptabilă, care nu onorează sinceritatea și autenticitatea, nu este o personalitate care să accepte ușor schimbarea. Cred că ai observat că omul are tendința să îl caute pe Dumnezeu, de obicei după ce trece printr-o experiență dură care i-a sfărâmat măcar o parte din ziduri.
Umbra cheii 23, partenerul de programare a cheii 43, este Complexitatea, această umbră arătându-ne modul în care mecanismul nostru defensiv se protejează, creând structuri rigide și complexe care blochează noutatea și astfel împrospătarea percepției. Complexitatea este pentru minte precum este birocrația pentru sistemul pus la punct de organele statului, sistem menit să păstreze controlul, doar acesta știind cum să facă lumină în complexitate.
Ai observat cum mintea copleșită de dictatura condiționărilor, creează scenarii complexe pe care te împinge să le crezi? Dacă ajungi să crezi acele scenarii ai picat în capcana complexității (Umbra cheii 23) menită să te țină sub control. Viața este cu adevărat simplă (Darul cheii 23 – Simplitatea), nu avem foarte multe nevoi, sunt chiar puține și dacă le urmăm totul are sens.
Dacă ne mutăm percepția către societatea modernă, totul este complicat. Peste tot vezi reclame menite să îți rezolve nevoi pe care nici măcar nu știai că le ai, nevoi care de cele mai multe ori nu au legătură cu cele autentice, cele care te susțin cu adevărat. Copilul ajunge astfel să fie adolescentul pierdut care apoi se transformă în tânărul confuz care nu înțelege care îi este menirea și unde îi este locul ca apoi să se transforme în adultul lipsit de motivație și pe care parcă l-a părăsit spiritul.
Atunci vine viața și ne sparge barierele, ne susține pentru a ne trezi spiritul, pentru a ne regăsi motivația și pentru a urma ce este cu adevărat important pentru noi. Nu toți oamenii înțeleg că ceea ce ei consideră ca fiind o trădare din partea vieții este în realitate o binecuvântare menită să îi susțină. Totodată ei nu înțeleg că fac parte din viață, că sunt viață și astfel, ceea ce li s-a întâmplat nu a fost întâmplător. Suntem cu toții interconectați și astfel din această conexiune se întâmplă să se pună în scenă piesele necesar a fi jucate pentru a sparge barierele autoimpuse.
5. Transmutarea Surzeniei și Complexității
Cele două umbre, Surzenia și Complexitatea ne arată modul în care oamenii se pot bloca în percepții care nu le sunt benefice. Când viața pune în scenă o situație pentru a ne sparge barierele autoimpuse și pentru a ne debloca din ghearele acelor percepții, mecanismul defensiv are tendința de a crea un scenariu nou menit să îl confirme și mai bine pe cel vechi. Astfel ajungem să ne retrăim trauma ca într-un scenariu asemănător cu filmul „Ziua Cârtiței” unde aceeași zi se repeta încontinuu.
Oamenii suferă din aceleași cauze pentru că își confirmă în continuu că suferința și cauzele acesteia sunt valide și în acest moment. Acesta este un scenariu care se tot joacă până ce omul cedează și ori lasă viața să intre și să împrospăteze atmosfera ori se dă bătut izolându-se în propria sa bulă. „Ce rost mai are să am prieteni dacă toți mă vor trăda la un moment dat” pot fi cuvintele unui om care încearcă să se izoleze de viață și de interacțiunile dureroase. Dacă ar înțelege că acele interacțiuni dureroase sunt doar un mesaj care să îl anunțe că este blocat într-o percepție care nu îl mai susține, nu ar mai avea de ce să se izoleze și s-ar deschide să învețe, să Descopere, să își lărgească Percepția (Darul cheii 43).
Dacă dorești să transmuți umbra cheii 43, Surzenia, este important să observi către ce anume te închizi și către ce anume te deschizi. Închiderea nu este rea, precum nu este nici bună, este important să ne închidem doar atunci când este necesar. Se aplică aceeași logică și în cazul deschiderii, nu ne putem deschide, pentru început, către tot, ne deschidem pas cu pas către experiențele vieții pentru Descoperi, pentru a ne Descoperi (Darul cheii 43) .
A ne deschide față de ceva ce nu putem conține este tot o manifestare a umbrei cheii 43, Surzenia. Pur și simplu ne-am închis față de ceea ce poate susține ființa noastră în acel moment și astfel am adus în experiența noastră de viață o provocare nouă care aduce și mai multă complexitate peste cea deja existentă.
Nu degeaba ni se tot spune să ne cunoaștem pe noi, să ne cunoaștem interiorul, potențialul înainte să explorăm exteriorul. Dacă ne-am arunca din avion fără parașută, am avea șanse mici de supraviețuire, nu? Cam asta se întâmplă atunci când ne supraevaluăm potențialul, nu ne ascultăm pe noi și nici nu ascultăm viața care ne arată ceea ce este posibil și ceea ce nu este posibil în acel moment pentru noi. Miracolele se pot întâmpla dar pentru oamenii care nu au deprins măiestria asupra vieții, acestea sunt doar excepții. Pentru maeștrii vieții miracolele sunt doar niște potențialități care pot sau nu a fi accesate.
Dacă dorești să transmuți umbra cheii 23, Complexitatea, îți recomand să te oprești și să observi unde există în acest moment în viața ta. Drumul către Sine presupune a ne dedica procesului nostru și astfel a ne oferi timpul și spațiul, ambele necesare pentru a ajunge către Descoperiri (Darul cheii 43) menite să ne Simplifice (Darul cheii 23) viața.
După cum am scris mai sus, când încercăm să rezolvăm complexitatea, de obicei avem tendința de a complica și mai mult lucrurile. Aceasta este fix mentalitatea unui jucător de noroc ce își pierde toți banii și se împrumută pentru a își recupera pierderile. Când observăm că acțiunea noastră ne-a dus către instabilitate, a crede că putem reveni la stabilitate acționând din instabilitate este o iluzie care ne va costa și mai scump. Jucătorii de noroc îți pot confirma ceea ce am scris aici, chiar dacă își recuperează pierderile, din cauza mentalității lor, vor pierde din nou în viitor, poate chiar mai mult decât au pierdut în trecut.
Astfel, problemele tind să se complice din ce în ce mai mult și astfel omul devine copleșit. Să îți ofer câteva exemple de acțiuni care aduc și mai multă complexitate. Un exemplu ar putea fi un om care a ieșit dintr-o relație toxică și care nu a descoperit în interiorul său motivul pentru care a fost atras de acea relație. Acesta alege să intre imediat într-o altă relație sperând că aceasta va fi mai bună. Care sunt șansele ca acesta să nu fie dezamăgit de noua relație?
Un alt exemplu poate fi o persoană care se tot plânge că angajatorii plătesc prea puțin și care nu descoperă în interior de ce anume alege locuri de muncă prost plătite. Această persoană găsește un alt loc de muncă, tot prost plătit. Care sunt șansele să fie mulțumită de alegerea făcută?
Noi singuri ne complicăm existența atunci când alegem să jucăm în aceleași scenarii pe care mecanismul nostru defensiv le-a creat. Există și alte scenarii, cu siguranță, doar că acestea așteaptă să fie Descoperite (Darul cheii 43). Fără a ne deschide către nou, nu putem descoperi acele scenarii benefice nouă, scenarii care se crează în moment și sunt jucate doar în acel moment.
Viața este un joc continuu de improvizație, ne adaptăm în continuu la nou, trăind situații unice și care nu se vor mai repeta vreodată. Dacă, însă, ne agățăm de un anumit scenariu, vom face tot ceea ce putem pentru a creea condițiile necesare pentru a se repeta. Astfel, ne putem zdruncina relații, proiecte, prietenii din simplul fapt că nu putem renunța la percepția pe care ne-am creat-o în trecut.
Totuși, renunțarea la percepție nu se poate face exclusiv mental, este un proces lent dar sigur care ne duce în acea direcția. Am putea spune că percepția renunță la noi atunci când nu mai avem nevoie de ea. E ca și cum rolul acelei percepții era să ne susțină până creștem suficient de mult pentru a ne descurca și fără ea. Observi cum „mama cosmică” ne îngrijește în continuu?
Română