Articol scris în septembrie 2021 cu ocazia tranzitului cheilor 46 (Soare) și 25 (Pământ).
Această contemplare ne invită să ne întrebăm cât de în serios ne luăm, dacă percepem viața cu desfătare, bucurându-ne de mecanismele ei ori dacă ne chinuim încercând să fim mai presus ca ea?
CHEIA 46
Siddhi / Esență: Extaz
Darul: Desfătare
Umbra: Seriozitate
CHEIA 25
Siddihi / Esență: Iubire universală
Darul: Acceptare
Umbra: Constricție / Contractare
Cuprinsul articolului de astăzi:
- Extazul, dansul dintre Totul și Nimic
- Deschiderea către Noroc
- Frica, elementul care ne blochează în condiționări care nu ne sunt benefice
- Desfătarea prin Acceptare
- Transmutarea Seriozității și Constricției / Contractării
1. Extazul, dansul dintre Totul și Nimic
Siddhi-ul cheii 46 este Extazul și ne-am putea întreba ce ne-am face fără acest câmp, ce ne-am face fără Extaz? Unii oameni consideră că extazul este o stare de entuziasm exagerat, gălăgios însă din ce simt, Extazul este, la fel ca orice Siddhi, așezat, echilibrat. Modul în care omul traduce Extazul, aici fiecare se comportă în funcție de cum simte, ce doresc să transmit este că Extazul este o stare naturală, este încă o moștenire pe care am primit-o, moștenire pe care o putem accesa ori refuza.
Pentru a completa tabloul, Siddhi-ul cheii 25, partenerul de programare a cheii 46, este Iubirea Universală. Când simțim atingerea acestui câmp, totul în noi se liniștește, se așează, câmpul Extazului declanșând un proces de unificare, devenim unul/una cu Întregul și astfel preluând din proprietățile sale. Pentru a atinge aceste două câmpuri, identitatea, personalitatea, orgoliul, ego-ul nu își mai au locul, acestea se dizolvă temporar și astfel ființa noastră devenind deschisă total, lăsându-se atinsă de ceea ce numim divinitate.
Divinitatea, precum o simt, nu este legată de ființele de vibrație înaltă ci de câmpuri, de ceea ce am putea să denumim Nimicul, Vidul. Divinitatea pentru om o simt precum este antimateria pentru materie, este câmpul care ne completează, este piesa lipsă din puzzle-ul nostru. Când conexiunea cu divinitatea se realizează, acolo nu sunt cuvinte ci doar Nimic și Totul în același timp.
Când Nimicul se conectează cu Totul, ceva magic se întâmplă, atunci Universul este complet. În acest caz, noi suntem reprezentații Totului iar divinitatea este Nimicul. Poate părea paradoxal, doar ni s-a spus că avem un moment de Iluminare, percepem totul, însă părerea pe care o am este că noi în acel moment ne putem percepe potențialul, pentru că percepția este a noastră. Universul percepe prin noi, acesta este potențialul ființei umane, atunci când ne deschidem corpul suficient pentru a permite Extazului (Siddhi-ul cheii 46) să fie parte a experienței noastre.
Totuși, în societatea așa zis modernă, ne-am construit viața mai mult pentru a ne închide decât a ne deschide, avem nevoie de pastile speciale pentru a atinge ceea ce este o stare naturală pentru om. Dacă nu observăm faptul că închiderea ne face să ne simțim incompleți, putem căuta mult și bine în această lume materială că tot incompleți ne vom simți. Când ego-ul se dizolvă suficient, corpul devine echilibrat, ființa devine echilibrată, Extazul dizolvă ceea ce corpul a acumulat iar Iubirea Universală îmbrățișează corpul pentru ca sistemul nervos să se liniștească. În acest mod devenim cu adevărat eficienți, ființa noastră funcționând optim și atingându-ne potențialul.
2. Deschiderea către Noroc
Cheia 46 este despre corpul uman, este despre atingere, este despre conexiune, despre deschidere și în același timp despre noroc. Fiecare dintre noi suntem atinși de viață, aici contează dacă asociem atingerea vieții cu atingerea unor persoane din trecut. Dacă acele persoane din trecut ne-au atins într-un mod care nu ne-a fost benefic, s-ar putea să considerăm că atingerea este ceva neplăcut și astfel să ne închidem.
Sunt unii oameni care nu suportă să fie atinși, aceștia, din păcate, asociind atingerea cu acea rană ori traumă din trecut. Atingerea are legătură cu impactul, dacă impactul a venit la pachet cu Desfătarea (Darul cheii 46), atunci vom avea tendința să ne deschidem mai mult decât ne închidem. Dacă atingerea a venit la pachet cu închiderea celuilalt, închidere provenită din modul Serios (Umbra cheii 46) și fix în care percepea viața, atunci vom avea tendința să ne închidem mai mult decât să ne deschidem.
Umbra cheii 46, Seriozitatea, are legătură cu frica. Ai observat cum atunci când iei viața prea în serios ai tendința să te Contracți (Umbra cheii 25), să te încordezi? Aceea este închiderea corpului, închidere care nu permite accesul Divinității, nu permite întregirea ființei. Omul închis nu permite să fie atins, nu permite să fie inspirat de viață și astfel parcă își pierde norocul, chinuindu-se din acea stare de Seriozitate (Umbra cheii 46) și de Contractare să își atingă obiectivele, de parcă acestea îl vor ajuta să se simtă complet.
Observi capcana în care omul modern s-a băgat? Doar atunci când suntem deschiși putem permite vieții să ne atingă și astfel primim în sfârșit mesajele, revelațiile de care avem nevoie pentru a ne da seama încotro pășim. Acesta este norocul, în acest mod ne lăsăm suprinși de viață descoperind întâmplător ceva important pentru noi. Din experiența proprie am observat că toate revelațiile importante și toate integrările s-au produs întâmplător, când m-am încordat să le obțin acestea m-au eludat.
Acel întâmplător nu este în realitate atât de întâmplător. Viața are grijă, prin matematica ei, să ne așeze fix acolo unde este locul nostru, indiferent dacă ne place asta sau nu. Câteodată ne duce în relații toxice pentru a ne da seama că ne încăpățânăm să nu ascultăm și să observăm semnele vieții, alteori ne duce în relații înfloritoare, pentru că ne-am deschis și ne-am lăsat orientați.
Când realizăm că viața este în realitate în noi și nu ceva din exteriorul nostru, acela este momentul când putem înțelege că noi singuri alegem, conștient ori inconștient, să trăim ceea ce trăim. Noi ne băgăm în relații toxice ori înfloritoare, noi alegem să ne atașăm de rolul de victimă, noi alegem să trăim echilibrat ori dezechilibrat.
3. Frica, elementul care ne blochează în condiționări care nu ne sunt benefice
Totuși, în funcție de rănile și traumele pe care le purtăm, nu ne va fi ușor să ne deschidem. Cum să te deschizi atunci când simți și observi cum corpul tău se închide? Din câte am observat, rănile și traumele ne pot duce în situația în care să fim în război cu viața, să ne închidem față de aceasta, asociind viața cu oamenii din trecutul nostru, oameni care ne-au pus în situații pe care le-am perceput ca fiind cel puțin neplăcute.
Când suntem în război cu viața, nimeni nu câștigă, pentru că acel război este cu noi înșine. Ne atacăm noi pe noi și astfel ne autodistrugem învinovățind exteriorul pentru ceea ce ni se întâmplă.
Ai observat cum oamenii se iau prea în Serios (Umbra cheii 46), își iau prea în serios identitatea culturală, poziția socială, poate chiar titulatura pe care au primit-o? Cine ar fi omul fără identitatea sa, fără poziția sa, fără titulatura sa?
“Alții cum pot trăi fără acestea?” ar fi întrebarea acelor oameni? Ideea este că ne-am obișnuit cu armura pe care ne-am croit-o în această viață, toate cele menționate mai sus au potențialul de a fi folosite ca niște ziduri care să creeze o fortăreață în care să ne refugiem de viață. Acesta este unul dintre simptomele războiului cu viața, când este nevoie să ne apărăm excesiv și nu ne lăsăm purtați de întâmplare, de magia sincronicității.
Seriozitatea (Umbra cheii 46) cu care tratăm propriile noastre ziduri vine din frică, ne simțim copleșiți de exterior, poate am venit în această viață și nu ne-am simțit bine primiți, poate nu am primit susținerea necesară pentru a deveni independenți ori poate am devenit mult prea singuratici din acest motiv. Frica este cea care ne duce în Contractarea (Umbra cheii 46) ființei și ne blochează în a ne Accepta (Darul cheii 25) așa cum suntem și astfel a ne Desfăta (Darul cheii 46) cu ajutorul geniului nostru.
Umbra cheii 25, partenerul de programare a cheii 46, este Constricția, când ne luăm prea în Serios fortăreața pe care ne-am creat-o (Umbra cheii 46), ne sugrumăm ființa, o obligăm să încape acolo. De multe ori, fortăreața este mult prea mică pentru ca noi să încăpem între zidurile pe care le-am ridicat și astfel experiența vieții devine una grea, simțind cum suntem constrânși să fim într-un anumit mod, simțind că nu suntem liberi, fără să realizăm că noi ne-am ridicat zidurile și noi ne „storcim” ființa.
Desfătarea (Darul cheii 46) conține toată această frică însă alegerea este de a ține cont de ea dar a da jos zidurile. Când zidurile sunt date jos, Soarele ne poate atinge, astfel putem crește, putem deveni conform potențialului nostru. Paradoxal, descoperim că fără ziduri ne simțim mult mai în siguranță ca atunci când aveam zidurile puse, descoperim că frica este normală, face parte din viață, însă totodată descoperim că nu ne putem ascunde de viață pentru că nu ne putem ascunde de noi.
4. Desfătarea prin Acceptare
Pentru ca Desfătarea (Darul cheii 46) să fie parte a vieții noastre, pentru ca norocul să fie un camarad de nădejde pe calea noastră, este esențial să cultivăm Acceptarea (Darul cheii 25). Fără Acceptare, orice am face, facem pentru a ne schimba, pentru a schimba exteriorul nostru. Ai observat cum mulți dintre politicienii care vor să schimbe lucrurile au o „mutră” serioasă ? Ai observat că și mulți dintre antreprenori au aceeași „mutră” serioasă?
Cine vrea să schimbe lumea, nu o poate accepta așa cum este. Păcăleala este că oricum ar schimba-o tot nu va fi vreodată bine și motivul este că lipsa de acceptare, dacă nu este transmutată, rămâne tot lipsă de acceptare. Astfel, un politician ori antreprenor poate schimba lumea în modul dorit și să descopere că tot nu o poate accepta.
Acceptarea vine întotdeauna din interior, când reușim să ne acceptăm destinul, corpul în care ne-am născut, cultura în care ne-am născut, putem “face Rai din ceea ce avem”. Altfel, fără Acceptare, suntem în continuu în acel război menționat în paragrafele trecute. Când suntem în Acceptare nu avem nevoie de război, pentru că Acceptarea face ca ființa să funcționeze optim, existând colaborare internă, nu competiție internă.
Acceptarea aduce norocul în viața oricărui om pentru că acceptarea îl ajută să își pună atenția doar pentru ceea ce este cu adevărat important, pe nevoile sale autentice, nevoi care sunt în acord cu nevoile Întregului. Când înțelegem că nevoile noastre autentice nu sunt egoiste ci sunt conectate cu nevoile tuturor celorlalți, atunci ne acordăm libertatea să trăim și astfel, metaforic, să transformăm în aur tot ceea ce atingem.
Un om care este în acord cu nevoile sale este pus de viață fix acolo unde este nevoie de acesta. Va fi la locul potrivit, în serviciul potrivit, având titulatura potrivită, toate acestea fără a fi nevoie de ziduri și de războaie. În ADN avem scris rolul pe care îl jucăm în această viață, rol care în mod paradoxal nu este fix ci ne oferă îndeplinirea tuturor nevoilor noastre autentice. Rolul nu este ca un job cu o fișă a postului strictă, orice este strict ne sugrumă creativitatea, rolul presupune folosirea geniului nostru, geniu care este rebel prin definiție.
Când omul este conștient și și-a cultivat bun simțul, rebeliunea sa va aduce coeziune și unitate, va construi mult mai mult decât distruge, Desfătarea (Darul cheii 46) îi va susține Acceptarea (Darul cheii 25) a ceea ce este în interior și ceea ce este în exterior și astfel nu va mai avea nevoie de dogme, de reguli stricte. Geniul său este și va fi suficient pentru că onorează și respectă geniul celorlalți, rebeliunea nefiind una a răzvrătirii ci a manifesterii creativității.
Astfel, geniul unuia nu va călca peste geniul celuilalt, nu va încerca să i-l asaneze, cum se întâmplă în zilele noastre, ci îl va susține și îl va ridica. Aceasta este viața care este posibilă pentru cei care cultivă Desfătarea și Acceptarea, viața le oferă fix oamenii potriviți care să îi susțină și să îi ridice.
5. Transmutarea Seriozității și Constricției / Contractării
Cele două umbre ne arată cum ne putem închide în propriul nostru corp, cum ne putem crea o temniță din această viață pe care o trăim în corp, cum frica ne poate împinge să luăm decizii pentru a nu pierde ceva, astfel ajungând să pierdem Totul, nerecunoscând Nimicul din noi.
Pentru a transmuta umbra Seriozității (Umbra cheii 46), este important să observăm cu ce ne-am identificat în această viață, de ce ne-am atașat atât de mult încât nu ne permitem să mergem mai departe, să creștem. Unii oameni s-au atașat atât de mult de propria suferință încât nu îi mai dau drumul. Conștientizarea inutilității acestui atașament poate duce în timp la eliberarea treptată față de suferință. Pas cu pas, omul mai dărâmă o parte a fortăreței și astfel se poate bucura de viață.
Viața reprezintă interconectarea a tot ceea ce există, în noi este viață, în ceilalți este viață, în natură este viață, peste tot este viață. A crede că viața noastră este mai importantă sau mai puțin importantă ca a altora doar ne mărește zidurile și astfel ne blochează în propria noastră temniță, fără să realizăm asta. Tu ești conectat cu tot ceea ce există, când zidurile sunt date jos, ai observat că viața din exterior te mișcă, te încălzește, îți provoacă o emoție, un sentiment.
Pentru a transmuta umbra Constricției / Contractării (Umbra cheii 25), este important să simți acele emoții, să simți acele sentimente, să le accepți, să le onorezi, să le lași să te cuprindă. Din cauza rănilor și traumelor prin care am trecut, nu vom putea să ne deschidem total față de acestea, nici nu este recomandat ci doar să mai lăsăm puțin poarta deschisă pentru a simți. Azi puțin, mâine puțin, până realizăm că emoțiile noastre ne îmbogățesc viața, ne ajută să simțim, ne ajută să ne conectăm, să devenim vulnerabili.
Spune-i asta unui om blocat în propria-i Seriozitate (umbra cheii 46), se va uita cinic la tine și îți va spune că ești credul. Problema acelui om este că nu poate simți și astfel consideră că și ceilalți sunt ca acesta. Orice simțire devine, astfel, în afara legii sale și deci devine un inamic care trebuie distrus. Observi modul în care omenirea se îndreaptă? Vorbim mult, vrem mult dar simțim puțin, din ce în ce mai puțin.
Fără simțire nu avem conexiune, nu avem vulnerabilitate și astfel creăm o societate a nesimțirii, a oamenilor incapabili să simtă iar omul incapabil să simtă nu va simți când va apăsa pe butonu de autodistrugere. Se va distruge pe sine și indirect va distruge umanitatea. Avem nevoie de Desfătare (Darul cheii 46), avem nevoie de noroc care să vină prin cultivarea Acceptării și ascultării de Sine. Când omul vrea să aibă noroc și își folosește mintea pentru a crea strategii de a îl avea, îl pierde.
Norocul care vine exclusiv prin strategie aduce mai mult dezechilibru decât echilibru, distruge mai mult decât creează. Motivul este că aduce în viața omului ceva pentru care nu este încă pregătit și astfel, acel ceva îl va copleși (poate să fie bani, poate să fie un job, poate să fie o relație nouă, etc.) .
Deschiderea este calea celor două Daruri, Acceptarea vine prin deschidere, Desfătarea vine prin deschidere. Dacă nu poți accepta ceva în viața ta, nu te-ai deschis suficient față de acel ceva. Că nu este timpul, poate, însă cel mai probabil este important să acceptăm și faptul că nu ne putem deschide încă. Nu este o competiție, nu e nevoie de grabă. Când ne putem accepta ceea ce înainte consideram la noi ca fiind neajunsuri, atunci ne liniștim cu adevărat, atunci ne aliniem cu adevărat către ceea ce este cu adevărat posibil pentru potențialul nostru.
Bucură-te de viață, bucură-te de corpul tău, asta ne șoptește Darul Desfătării. Atât timp cât ne-am cultivat bunul simț, această bucurie nu ne va dezechilibra ci ne va îmbogăți experiența. Cheia 46 este o cheie experențială, este cea care ne ajută să integrăm experiența. În același timp, nu este o cheie individuală ci una colectivă, Desfătarea este menită nu pentru individ ci pentru colectiv.
Desfătarea este un stil de viață, stil care încă nu este permis în multe locuri ale lumii. Observă cum în relații oamenii nu se acceptă încă așa cum sunt ci își impun reguli stricte pentru a nu suferi. Acolo desfătarea nu poate fi prezentă, acceptarea nici atât. O astfel de relație, chiar dacă durează, este o relație care cultivă moartea nu viața, acolo oamenii nu sunt vii, nu sunt vibranți ci sunt copleșiți de măștile pe care le poartă pentru a fi validați de ceilalți.
Desfătarea are legătură cu suferința, doar cheile experențiale vorbesc despre transmutarea suferinței. Pentru a te bucura de viață, vei gusta și din suferință dar și din iubire, vei gusta și din umbră dar și din Siddhi. Darul este cel care se află la mijloc și vine în mod natural atunci când nu te mai temi de umbră și tinzi către Siddhi.
Extazul (Siddhi-ul cheii 46) cere suferință, cere durere la fel cum cere iubire și pace. Extazul nu face deosebire între stări, le include pe toate și astfel Extazul devine deschiderea supremă, devine dizolvarea supremă. Atunci când nu te mai identifici și accepți să fii parte a Nimicului, acolo Extazul este prezent. Atunci când nu te mai identifici și accepți să fii parte a Totului, acolo Extazul este prezent. Extazul (Siddhi-ul cheii 46) este peste tot, alături de Iubire (Siddhi-ul cheii 25).
CURAJ ÎN A TE BUCURA DE VIAȚĂ CONFORM ROLULUI ȘI POTENȚIALULUI TĂU!