Articol scris în februarie 2021 cu ocazia tranzitului cheilor 49 (Soare) și 4 (Pământ).
Această contemplare este despre modul în care alegem să ne trăim viața, ori alături de tribul potrivit ori ca lupul singuratic care nu tolerează haita și nu dorește să fie în preajma ei.
CHEIA 49
Siddihi / Esență: Renaștere
Darul: Revoluție (interioară)
Umbra: Reacție (emoțională)
Cheia 4
Siddhi / Esență: Iertare
Darul: Înțelegere
Umbra: Intoleranța
Cuprinsul articolului de astăzi:
- Renașterea, Siddhi-ul care ne poate ajută să înțelegem celelalte Siddhi-uri
- Ne apărăm o identitate care nu ne reprezintă
- Dependența de reacție
- Eșecul căutării libertății în exterior
- Principiile care ne conduc viața
1. Renașterea, Siddhi-ul care ne poate ajută să înțelegem celelalte Siddhi-uri
Unul dintre Siddhi-urile care ne pot ajuta să înțelegem care e treaba cu Siddhi-urile acestea, este Renașterea (Siddhi-ul cheii 49). Siddhi-urile sunt tot timpul alături de noi, sunt parte a acestei realități însă de cele mai multe ori nu le percepem și alegem să ne împotmolim în stările joase, să ne bălăcim acolo, într-un fel de răzbunare la adresa vieții și celor vii și câteodată și la adresa celor care nu mai sunt în viață.
Câteodată, Siddhi-urile sunt pentru noi, oamenii, cum sunt cuvintele pentru câini. Le aud de la umanoizii de lângă însă nu le pot reproduce. Dacă le spui unora despre iubire, se vor uita la tine ca la un naiv care s-a născut ieri, “cum să crezi că iubirea există, doar nu observi ce se întâmplă în jur. Trezește-te!”, ți-ar spune. Cele mai multe stări Siddhice, în momentul în care sunt vorbite își pierd puterea. Motivul este simplu, acestea nu sunt pe tărâmul dual, sunt stări care pot fi întrupate, fiind calea către ieșirea din dualitate.
Când încercăm să aducem în dualitate experiența non-duală, se diluează, își pierde din înțeles.
Exemplul cu iubirea este evident, am încercat să aducem iubirea în limbajul nostru și am transformat-o într-un clișeu. Există, însă, acest Siddhi al Renașterii pe care îl putem apuca de undeva, este mai apropiat de înțelegerea noastră și poate fi explicat chiar logic.
Renașterea este un proces continuu, proces care se întâmplă după “remoarte” (sinonim pe care l-am găsit ad hoc pentru Siddhi-ului Iertării, Siddhi-ul cheii 4) . Renaștem imediat după ce remurim (iertăm) și remurim (iertăm) după ce renaștem. Procesul acesta se întâmplă în fiecare moment al existenței noastre. Renașterea este tot timpul alături de noi, ne sprijină procesul, la fel ca toate celelalte Siddhi-uri, ele sunt acolo însă de multe ori, din cauza percepției noastre, considerăm că nu ne sunt la îndemână.
Când un Siddhi nu ne este la îndemănă, tot ce avem de făcut este să avem răbdare până când percepția noastră redevine clară și îl simțim din nou. Câteodată e nevoie de ore, alteori de zile, alteori de săptămâni, luni sau chiar ani, depinde de cât de blocați suntem în corpul nostru suferință, după cum îi zice Eckhart Tolle, corp suferință care nu vrea să simtă nici Renașterea și nici Iertarea, pentru că înțelege că astfel ar dispărea.
Iertarea este câmpul pe care îl accesăm pentru a putea merge mai departe, pentru a ne debarasa de trecut și a păși încrezători înainte.
2. Ne apărăm o identitate care nu ne reprezintă
Însă dorim să integrăm trecutul și să renaștem, având în vedere că trecutul ne-a marcat identitatea din prezent? Cine am fi noi fără identitatea pe care ne-am construit-o cu atâta migală? Nu prea vrem să aflăm și astfel ne-am luat un gardian de încredere, reacția emoțională (Umbra cheii 49) .
De fiecare dată când reacționăm, simțim că avem ceva de protejat din noi. Într-adevăr, câteodată reacția este necesară, de cele mai multe ori, însă, nu e. De cele mai multe ori folosim reacția emoțională pentru a ne proteja identitatea creată din fuga de suferința ce provine din rănile și traumele noastre.
Lucrând în facilitarea proceselor de învățare pentru adulți de mai bine de 13 ani, în ultimii aproape 6 ani documentând procesul decondiționării mentale, emoționale și fizice, am observat comportamentul celor din jur și pot spune că foarte puțini oameni pe care i-am cunoscut au o identitate care să li se potrivească, cei mai mulți și-au construit o mască (sau mai multe) în care au investit mult timp și energie.
E ca și cum omul și-a construit o fortăreață pe care o apără cu ajutorul arcașilor și a catapultelor din spatele zidurilor. Aceasta este reacția emoțională (Umbra cheii 49), ea vine din lipsa de înțelegere a exteriorului și deci din intoleranța (Umbra cheii 4) față de exterior. Omul crede că are ceva ce trebuie să protejeze în această viață și astfel își pune o mare parte din resurse în acest proces de apărare.
Cum ce se întâmplă la nivel micro este oglindit la nivel macro, putem observa că omenirea folosește o mulțime de resurse pentru a se apăra și astfel rămân din ce în ce mai puține pentru nevoile de bază. Dacă vom evolua în acest ritm și ceva nu se va schimba, vom ajunge să nu mai avem pe cine să apărăm. În cazul unui război nuclear, există șanse imense ca rasa umană să dispară și astfel motivul războiului, acela de a apăra umanitatea de ea însăși, nu prea s-ar realiza…
Oare intoleranța (Umbra cheii 4) față de așa zișii dușmani ne va face să apăsăm butonul de autodistrugere?
Dacă revenim la nivel micro, întrebarea este dacă noi, în viața noastră, din cauza intoleranței, ne autodistrugem fără să ne dăm seama?
3. Dependența de reacție
Omenirea a creat campanii în care avertizează asupra dependenței de alcool sau de tutun însă omenirea nu a mers la cauză: dependența de identitatea construită pentru a se proteja de suferință, de măștile pe care le folosim pentru a ne proteja de ceilalți. Alcoolul, tutunul și alte substanțe de care devenim dependenți, sunt doar niște cârje pe care le folosim pentru a ne menține în picioare identitatea de care suntem atât de atașați.
E amuzant că noi ne protejăm de ceilalți, dar de fapt nu ne protejăm cu adevărat de ei ci de rolul pe care îl joacă aceștia, rol care ne aduce aminte de cineva din trecut care ne-a provocat suferință.
Fără aceste cârje, omul ar suferi și asta nu se poate, conform identității menționate mai sus. Când suferința apare, mecanismul defensiv pe care îl denumim identitate începe să se clatine serios. Pentru a nu ajunge în astfel de “clătinături” ne-am creat programe prin care ne repetăm obsesiv și de cele mai multe ori inconștient că suferința este rea și că cine suferă este un pierzător al vieții. “Dacă vrei să câștigi în viață, trebuie să apari tot timpul cu zâmbetul pe buze, entuziast, plin de viață”, aceasta este propaganda alianței măștilor de pretutindeni, alianță care adună oamenii care au ales această cale.
Câți oameni și-au creat astfel de măști “pozitive” pentru a fi validați de cei din jur? Cât de repede se crapă acele măști când apare o situație pe care „programul” nu l-a putut anticipa și astfel nu știe cum să reacționeze (Umbra cheii 49) ?
A fi pozitiv tot timpul, fără a fi integrat această stare, vine din reacție (umbra cheii 49). Este o reacție la mediul din jur, o trăsătură de caracter provenită din nevoia de a supraviețui în societate, este o reacție care vine din intoleranța (Umbra cheii 4) față de propriile nevoi, propriile simțiri și în același timp a intoleranței față de cei din exterior care nu ne acceptă așa cum suntem.
Se aplică și în cazurile opuse, sunt oameni care sunt pesimiști mai tot timpul, ori sarcastici, caustici, neîncrezători. Toate acestea sunt reacții provenite din intoleranța față de cine suntem și am devenit în această viață. Un om împăcat cu Sine, are curajul să fie, să își manifeste geniul nativ și astfel nu dezvoltă resentimente față de ceilalți, nu are de ce. Acest om poate spune NU atunci când e cazul să spună NU și DA atunci când e cazul să spună DA.
Este amuzant că am ajuns să îi considerăm excentrici pe cei care trăiesc conform cu nevoile lor, care sunt altfel față de cei din jur. Ba mai mult, unii au dezvoltat intoleranță (Umbra cheii 4) față de acești excentrici și d-abia așteaptă momentul să îi judece și să reacționeze (Umbra cheii 49) la adresa lor.
Provocarea pe care o avem, este că suntem dependenți de reacție, așa am fost educați, așa ne trăim viața. Oricine este diferit de noi, devine foarte repede inamicul nostru și de aceea trebuie curățat de diferențe. Mecanismul nostru defensiv, construit pentru a ne proteja de suferință, are deja pregătite reacțiile pentru diferite scenarii în care am putea să simțim suferință.
Încercăm să creăm copii ale noastre în exterior uitând că diferențele între noi sunt cele care ne ajută să colaborăm eficient, nu asemănările. Dacă, spre exemplu, doi doctori vor să construiască un robot care să poata face operații de precizie, este posibil ca doctorii să esueze dacă nu au lângă ei un om, sau mai mulți, care să știe să construiască acel robot. Dacă doctorii sunt intoleranți față de cei care nu sunt doctori ca ei, crezând că nu au cum să îi susțină, nu vor construi foate ușor acel robot, poate niciodată.
4. Eșecul căutării libertății în exterior
Intoleranța pe care o manifestăm față de noi și față de cei din jur, începe să capete forme din ce în ce mai subtile. Spre exemplu, la nivel mondial, dar mai ales în Statele Unite, este o modă să fii intolerant cu oamenii care manifestă intoleranță. Pe sistemul cui pe cui se scoate, încercăm să creăm un mediu în care să ne simțim în siguranță pentru a ne apropia unii de ceilalți, încercând să îi facem pe cei din jur să gândească și să simtă ca noi și să ne mai și accepte. Amuzant, nu? Oare asta nu sună mai mult a dictatura mecanismului defensiv construit pentru a ne proteja de suferință?
În loc să folosim energia care derivă din reacție pentru a ne transforma în interior și ulterior și în exterior, facem exact invers, ne folosim energia pentru a transforma exteriorul pentru a ne simți bine în interior.
Aici ne păcălim, considerând că exteriorul poate fi schimbat în așa mod încât să ne simțim bine acolo. Dacă mentalitatea noastră este că exteriorul este nociv, garantez că se poate schimba fix în modul în care vrem că tot nociv îl vom considera. Degeaba încercăm să schimbăm pe cei din jur cu biciul verbal (ori chiar fizic), fără a face pașii necesari pentru a ne transforma noi. Revoluția interioară (Darul cheii 49) duce la transformare și deci la integrare, iar integrarea se simte de către cei din jur. Revoluția interioară nu este violentă în exterior, ba chiar este blândă cu exteriorul, pentru că omul înțelege (Darul cheii 4) diferențele de percepție și de trai între oameni.
În același timp, omul înțelege cauzalitatea și faptul că suntem rezultatul a ceva ce s-a întâmplat în trecut iar unii dintre noi au realizat asta iar alții nu. Nimeni nu este vinovat în ochii vieții ci doar noi oamenii considerăm asta, crezându-ne mai presus de inteligența vieții. Știi ce face un om care se simte vinovat? Ori se pedepsește ori găsește un vinovat în exterior să îl pedepsească. Oare acționând în acest mod, va construi mai mult decât distruge ori va distruge mai mult decât va construi?
Dacă încercăm să schimbăm exteriorul și să îi forțăm pe cei din jur să ne accepte așa cum suntem, picăm într-o capcană a cărei cauze nu vrem să o știm: nu ne acceptăm pe noi înșine.
Revoluția interioară (Darul cheii 49) împreună cu Înțelegerea (Darul cheii 4) duc omul către a avea claritate în legătură cu nevoile sale dar și cu faptul că ceilalți s-ar putea să nu aibă aceleași nevoi. Astfel, omul se îndreaptă către ceea ce este cu adevărat esențial pentru Sine în acel moment al vieții, trăindu-și viața fără a își cere scuze pentru cine este și pentru nevoile sale, având grijă ca acțiunile sale să nu dăuneze celor din jur.
Revoluția interioară duce omul către a nu mai căuta libertatea în exterior ci a o găsi în interior și astfel să o manifeste prin fiecare por, nu prin reacții emoționale.
Când umanitatea va avea ca majoritate astfel de oameni, nu vom mai avea nevoie de atâtea reguli pentru a conviețui pentru că respectul reciproc ne va conduce către a ne înțelege fără mediator din exterior. Ai observat câți oameni sunt incapabili să se înțeleagă, pentru că fiecare încearcă să își păstreze masca cu care s-a identificat? Ai observat câte cupluri ajung la divorț ca doi necunoscuți, nu ca doi oameni care la un moment dat erau apropiați?
5. Principiile care ne conduc viața
Cheia 49 este cheia principiilor, este o cheie tăioasă care dacă este folosită de către un om care nu își poate gestiona ființa, va duce la agresivitate manifestată în moduri diverse. Când un om nu își poate gestiona (ATENȚIE!!! NU VORBESC DE A REPRIMA) reacția emoțională, va deveni cu siguranță agresiv. Chiar dacă agresivitatea sa este pasivă, tot agresivitate este.
Aici sinceritatea vine și ne ajută, sinceritatea este cea care ne oferă libertatea de a crea revoluția interioară care să ne conducă către a ne putea gestiona ființa. Sinceritatea presupune vulnerabilitate, presupune deschidere, însă câți oameni pot fi vulnerabili și deschiși atunci când fiecare celulă din corp cere RĂZBUNARE?
Dacă nu suntem sinceri cu noi înseamnă că ne credem minciuna pe care ne-o transmite mecanismul nostru defensiv, construit pentru a ne proteja de suferință.
Există două feluri de principii, principiile statice care vin din mecanismul menționat mai sus, din măștile noastre, din identitatea provenită din răni și traume și principiile dinamice care vin din adaptarea continuă la viață și deci la condițiile din exterior.
Principiile statice ajung dogme care nu țin cont de nevoile noastre și pe care le respectăm indiferent de condițiile din exterior. Ai fost vreodată în situația în care să calci peste o nevoie de a ta doar pentru a îți menține un astfel de principiu? Principiile dinamice pot rămâne alături de noi o perioadă de timp, însă ele rămân doar pentru că sunt în acord cu nevoile noastre și a celor lângă care trăim.
Blocarea într-un principiu static este un semn clar al rezistenței la schimbare, a rezistenței omului de a duce în interior reacția, a sta cu suferința, a înțelege-o și apoi a renaște de acolo mult mai înțelegător și puternic. Oare câți dintre semenii noștri își trăiesc viața fiind blocați în propriile lor principii statice și astfel trăind deconectați de la nevoile lor?
Tu știi ce face un om deconectat de la nevoile sale? Cel mai probabil, de cele mai multe ori inconștient, face orice poate pentru a îi deconecta și pe ceilalți de la nevoile lor.
Dacă un om trăiește deconectat de la nevoile sale, este un pericol pentru toți cei care se află în jurul său și mai ales pentru sine. Chiar dacă nu reacționează în exterior, încercând în mod direct să îi schimbe pe ceilalți, “exemplul” său este mai mult decât suficient. Dacă stai pe lângă cineva care este tot timpul pesimist și care își alimentează dependența de pesimism neglijându-și nevoile, cât de ușor îți va fi să îți manifești optimismul acolo? Dacă suntem la vârstă adultă, putem pleca de acolo dar dacă suntem copii, va fi imposibil.
Dependența de identitatea pe care și-a creat-o va fi mai importantă ca orice și până nu realizează asta, va distruge totul în jur fără să vrea. Însă și acel om, mai ales acel om are o șansă la izbăvire. Tot ce are de făcut este să facă pași în afara identității sale, a principiilor care i-au guvernat viața. Ușor de zis, greu de făcut, nu?
Doar cine mai suntem noi fără identitatea pe care ne-am construit-o cu atât de mult efort?
Am învățat ceva foarte important de la viață, tot ceea ce necesită foarte mult efort nu îmi aduce bucurie. Am observat că se aplică și celorlalți, pare a fi o constantă universală. Dacă identitatea noastră este construită în mod natural, în mod organic, efortul există însă este efortul potrivit, este minimal, pentru că cel mai ușor ne este să fim noi, conform construcției noastre native.
Revoluția interioară ne ajută să ne descoperim construcția nativă pe care ne-am neglijat-o atât de mult timp. În cazul meu se simte ca atunci când curăț ceva atât de murdar încât nu mai îmi dădeam seama ce era. Când curățenia este făcută, omul se simte bine în palatul său interior și astfel îl îngrijește și are grijă să aducă în interior doar oameni care vor împărtăși această grijă.
Dacă îți îngrijești palatul tău interior, vei tinde să ai grijă și de palatele interioare ale celorlalți.
Așa dispare treptat războiul între oameni, pentru că reacția este înlocuită cu respect și grijă pentru Sine și pentru ceilalți. Cei mai guralivi dintre oameni, cei care duc scandalul în exteriorul lor, sunt foarte vocali, aceștia nu și-au făcut curățenie în interior, e posibil să își urască interiorul, crezând că este o încăpere întunecată și plină de igrasie, nu un palat care poate străluci și care poate influența regatele apropiate cu strălucirea sa.
Astfel, principiile se reevaluează de fiecare dată când renaștem, adică în fiecare moment al existenței noastre. Principiile devin drumurile care leagă palatele noastre interioare, nu tranșee din interiorul cărora bombardăm palatele celorlalți.
Tu cum alegi să îți trăiești viața, învățând să te apropii de oameni, acceptând suferința pe care o vei simți ca urmare a acestei apropieri sau cheltuind resurse interioare enorme pentru a te proteja de un exterior pe care îl consideri nociv? Da, ai citit bine, apropierea de ceilalți presupune de multe ori suferință, pentru că percepem în ceilalți pe cei care ne-au rănit în trecut.
Nu de puține ori, ne ferim de aliații noștri, de cei care ne pot susține procesul, simțindu-ne astfel singuri și neajutorați. Doar când Renaștem (Siddhi-ul cheii 49) și câmpul Iertării (Siddhi-ul cheii 4) curăță și vindecă rănile sângerânde, atunci apropierea se întâmplă și ne simțim bine alături de oamenii noștri și acceptăm faptul că mai sunt și alții care încă nu sunt pregătiți să ne accepte deschiderea. Pe aceștia îi lăsăm să fie știind că prezența noastră ne protejează de reacțiile lor, la fel cum un câine uriaș știe că statura sa și colții săi sunt suficienți să îl protejeze de agresivitatea unui câine mic și guraliv.
Tu ai curajul să îți crești „colții”? Ai curajul să îți cureți palatul interior și să descoperi uriașul care se ascunde în corpul pe care îl simți câteodată ca fiind mic și ușor de zdruncinat?
CURAJ ÎN A CREA REVOLUȚIILE INTERIOARE CARE SĂ MANIFESTE SCHIMBĂRILE NECESARE ÎN EXTERIOR!
P.S. Cheile Genelor este o unealtă pe care o recomand cu căldură pentru a cultiva revoluția interioară și înțelegerea. Este o unealtă ce te ajută să conștientizezi treptat programele / condiționările și efectul acestora asupra ta și asupra celor din jurul tău. Este o unealtă care nu aduce rezultate instante ci este o unealtă ce necesită să îți acorzi timp pentru a percepe viața cu claritate, nu doar din perspectiva dată de dependența de reacție. Ai nevoie de timp pe care să ți-l acorzi, însă acel timp îți aduce o fundație solidă interioară, care să te servească toată viața.
Dacă ești la început și dorești să descoperi, în timp, potențialul cheilor și să îți sădești stabilitatea internă pe o fundație solidă interioară, îți recomand programul online de 4 luni Secvența de Activare, program pe care îl susțin alături de Ana Maria Chioc. Eu mă ocup de materiale și webinare, ea se ocupă de procesul integrării lor cu ajutorul câtorva sesiuni de grup în care fiecare participant poate învăța din experiența celorlalți și să împărtășească din experiența sa, dacă simte.
Programul începe în 26 februarie 2021 și se termină în 15 iunie 2021 și vom explora împreună fiecare sferă și cale din Secvența de Activare. Vom explora mai ales rolul liniilor și cum putem interpreta secvența noastră de activare dar și a celor dragi.
Secvența de Activare este primul pas și cel mai important dintre toate, pentru că aici discutăm despre mecanismul decizional, despre provocările prin care trecem în această viață și despre ce presupune manifestarea geniului nativ ce ne duce în stabilitate. Ce vei primi:
- 8 materiale noi (diferite de cele din carte) despre fiecare cale și sferă din Secvența de Activare. Este ca și cum ai primi o carte nouă despre Secvența de Activare. Materialele vor fi oferite înaintea fiecărui webinar.
- 8 webinare în care vin cu lămuriri și exemplificări pe profilul vostru, pentru a înțelege mai ușor modul în care puteți interpreta calea sau sfera
- 4 sesiuni de sharing facilitate de Ana Maria Chioc, sesiuni în care sunteți susținuți prin a integra informația din materiale și webinare
- Acces în grupul secret de facebook împreună cu ceilalți participanți
- Răspundem la întrebări și facem tot ceea ce putem pentru a oferi lămuriri despre cum puteți interpreta Secvența voastră de activare dar și a celor dragi.
Costul pentru toate cele 4 luni îl considerăm mai mult decât rezonabil și am decis să îl menținem și pentru această grupă: 1500 lei. Poți plăti și de pe firmă, dacă te ajută. Dacă nu poți plăti întreaga sumă, există posibilitatea de a plăti în 3 rate de 500 lei sau 5 rate lunare de 300 lei.
Pentru a te înscrie, te rugăm să completezi acest formular: https://forms.gle/TozWxqCkK4yuaxdH9 .
Pentru mai multe detalii despre program (inclusiv programarea webinarelor): https://redpill.ro/program-online-secventa-de-activare .
Dacă ai ezitat luni sau chiar ani de zile să începi un astfel de proces, e posibil ca aceasta să fie oportunitatea pentru tine să devii sensibil/ă la nevoile tale și dacă rezonezi cu acest mesaj, să alegi să vii alături de mine și de Ana în această călătorie.