Articol scris în aprilie 2021 cu ocazia tranzitului cheilor 51 (Soare) și 57 (Pământ).
Această contemplare este despre mecanismul nostru decizional, ce ne motivează să acționăm, cum acționăm și apoi cum ne asumăm, sau nu, rezultatul acțiunilor noastre.
CHEIA 51
Siddihi / Esență: Trezire
Darul: Inițiativă
Umbra: Agitație
Cheia 57
Siddhi / Esență: Claritate
Darul: Intuiție
Umbra: Neliniște
Cuprinsul articolului de astăzi:
- Trezirea care ne aduce Claritatea
- Inițiativă cu și din inimă
- Încăpățânarea omului care trăiește cu și din inimă
- Mecanismul care ne readuce către echilibru
- Ne zdruncinăm ori ne calibrăm?
1. Trezirea care ne aduce Claritatea
Trezirea, Siddhi-ul care ne șochează… Astăzi a venit rândul să vorbim despre inima noastră, dacă aceasta ne trezește și ne duce către Claritate (Siddhi-ul cheii 57). Pe măsură ce înaintez în proces, realizez cu claritate că ceea ce se află în afara dualității cu greu, aș spune chiar imposibil, poate fi gândit, însă cu siguranță poate fi simțit.
Atunci de ce tot încercăm să ne folosim mintea pentru a percepe ce este în spatele vălului?
Răspunsul îl găsim în celebrul citat al lui Maslow: “Dacă singura ta unealtă este un ciocan atunci toate problemele tale ți se vor părea niște cuie”. Mulți dintre noi am primit o educație care ne-a ținut departe de simțire pentru că a pus accent pe dezvoltarea capacităților mentale și mai puțin pe cunoașterea corpului în care ne-am născut și a potențialului său.
Astfel, ne folosim mintea la orice, și de multe ori ne simțim de parcă încercăm să vopsim un perete folosind o mătură. Am putea ajunge la un rezultat însă nu va fi unul satisfăcător și ne vom și chinui pe deasupra.
De aceea vine acest Sidhhi al cheii 51, Trezirea și ne șochează atunci când ne-am folosit prea mult mintea pentru a ne rezolva provocările din viața noastră. E ca atunci când ne planificăm mental relația ideală și apoi încercăm să o obținem. Trezirea vine de fiecare dată ca un duș rece, arătându-ne ce am creat cu adevărat în viața nosatră și cum acea planificare mentală ne-a dus către suferință.
2. Inițiativă cu și din inimă
Aici intervine simțirea, când suntem în simțire realizăm ce se întâmplă cu adevărat în viața noastră, avem Claritate (Siddhi-ul cheii 57). Simțirea acționează ca un detector de minciuni dar și ca o busolă pentru noi, însă câți avem curajul să ne ascultăm această busolă? Nu mai bine urmărim iluzia?
Iluzia acționează ca un drog, simțim potențialul acesteia dar nu ajungem niciodată acolo, astfel ce facem este să mărim doza, poate asta ne va ajuta. După cum ai observat, a plusa nu este niciodată o soluție, ne duce către epuizare și astfel ne va fi aproape imposibil să ne putem bucura de orice am obține. Am un exemplu aici, dacă invităm câțiva prieteni la un prânz pe care noi îl gătim, dacă ne chinuim ore întregi în bucătărie, mai facem și curățenie în ultimul moment, când vine momentul prânzului s-ar putea să fim suficient de obosiți încât să nu ne mai putem bucura de prezența lor.
Astfel, totul se menține la un nivel superficial, de la minte la minte, de la orgoliu la orgoliu, prea rar de la inimă la inimă. Vrem atât de mult ca modul în care gândim și acționăm să fie validat de către ceilalți încât acțiunile noastre nu ne aduc bucurie ci agitație (Umbra cheii 51). Păi cum să mai fim motivați să stăm pe lângă alți oameni, dacă aceștia ne agită?
Inițiativa care ne aduce cu adevărat liniște este cea care vine din consensul întregii noastre ființe.
Consensul nu poate fi forțat, poate fi doar simțit. Atunci când întreaga noastră ființă spune DA, se simte cu adevărat bine. Provocarea pe care o avem este că rareori simțim acest conses, dacă mintea dictează în continuare. Pur și simplu, condiționările care ne-au întemnițat mintea își pun interesele lor înaintea intereselor ființei și rareori acestea coincid.
De aici ajungem în situații în care să fim atrași în situații, în joburi, sau relații care să nu fie potrivite pentru noi, ba chiar să fie toxice. Noi credem că acolo ne este bine însă realitatea este că ne simțim ca excepție bine, ca regulă simțindu-ne nu în largul nostru. Apoi, vine cireașa de pe tort, acțiunile noastre, inițiativel (Darul cheii 51) vin în susținerea toxicității din viața noastră.
Așa ajungem să trăim vieți care nu ni se potrivesc, vieți în care să ne chinuim iar noi să ne apărăm chinul în fața altora.
3. Încăpățânarea omului care trăiește cu și din inimă
Oare cine am fi noi fără chinul nostru? Oare cine am fi noi fără suferința noastră? Oare nu putem trăi fără acel chin, fără acea suferință? Aici intervine Darul cheii 57, darul Intuiției. Acesta este un dar al omului încăpățânat, însă încăpățânat să trăiască în acord cu inima lui și astfel în acord cu inima Întregului. Darul cheii 57 apare în omul care își asumă ființa, își asumă destinul, își asumă nevoile și de acolo nimic nu mai poate fi negociat.
Cheia 57 vorbește limbajul fricii, frica fiind un ghid excelent pentru fiecare dintre noi. Dacă frica devine, însă, motivația principală care ne împinge de la spate să luăm decizii, vor primi ca rezultat Agitația (Umbra cheii 51) și Neliniștea (Umbra cheii 57). Mă amuză dar în același timp mă și întristează modul în care frica este folosită de către cei de la putere, pentru a motiva populația să acționeze într-o direcție dorită. Rezultatul a fost de fiecare dată clar ca lumina zilei, populație agitată și neliniștită din cauza fricii create.
Ai stat vreodată lângă un om care era cu adevărat prezent și stabil în moment? Ai observat cum agitația și neliniștea dispăreau instant și parcă te contopeai cu omul acela? Frica parcă dispărea și tot ce îți doreai era ca momentul acela să continue la nesfârșit. După cum știi, nimeni nu este perfect, așa că probabil mare ți-a fost dezamăgirea când momentul s-a încheiat și frica a revenit în interiorul tău. Eu am trăit astfel de momente și mă bucur de fiecare dată când le reîntâlnesc, fie pentru că eu sunt în stabilitate fie că am un exemplu de stabilitate lângă mine în acel moment.
Orice conducător care folosește frica pentru a controla, nu realizează că fix acea frică se va întoarce împotriva sa. Când semănăm frică, frică primim înapoi, când semănăm stabilitate, stabilitate primim. Acel conducător poate crede că dacă domină se va simți cu adevărat bine însă aceasta este o capcană imensă, pentru că va fi nevoie să își întărească zidurile interioare pentru a fi cât mai invulnerabil cu putință.
Asta înseamnă că acel om și-a îngropat busola și orice ar face nu îi va aduce liniștea pe care și-o dorește. Acesta este motivul pentru care cei care caută putere, nu se vor mulțumi vreodată cu puterea pe care o primesc ci vor dori mai mult, din ce în ce mai mult. La fel și cu cei care caută bogăția, oricât de mult ar avea, tot nu va fi suficient. Ba chiar, cu cât au mai mult, ori putere ori bani, cu atât mai agitați și neliniștiți vor fi că o vor pierde. Observi capcana?
Un om care se încăpățânează să trăiască cu și din inimă nu își va dori exces în viața sa, pentru că acel exces este ca o ancoră pentru destinul său.
Un om care se încăpățânează să trăiască cu și din inimă nu este un om atractiv pentru cei care trăiesc în capcana iluziilor lor, ba chiar îl consideră ciudat și nefrecventabil pe acesta. Însă fix această ciudățenie ar putea fi, pentru cei care trăiesc în capcana condiționărilor, ca aerul proaspăt de munte într-o dimineață de primăvară. Fix ciudățenia aceasta este șocul blând de care avem cu toții nevoie, șoc blând pe care îl refuzăm în detrimentul unor șocuri mai mari, menite să ne zdruncine din temelii.
4. Mecanismul care ne readuce către echilibru
Atunci când nu ascultăm viața, întâmpinăm mecanismul care este menit să readucă echilibrul. Cu cât suntem mai deraiați față de calea noastră benefică, cu cât simțim mai puternic acest mecanism. Fiecare dintre noi are un rol genetic, un rol pe care îl jucăm cu ușurință, cu lejeritate, un rol care ni se potrivește cu adevărat. Când nu ne place cine suntem și dorim să fim altcineva prin purtarea unor măști pe care le considerăm de ajutor, ne îndepărtăm de rolul nostru genetic.
Astfel, ceea ce primim este chinul și suferința, acestea venind ca niște șocuri menite să ne trezească. Cheia 51 este cheia șocurilor, este cheia care ne zdruncină astfel încât să revenim pe calea noastră, jucând rolul nostru potrivit.
Lucrând cu Cheile Genelor și observând în jurul meu pe cei dragi și pe cei cu care am lucrat și/sau lucrez, am descoperit că oricât de mult ne-am dori să fim cu toții la fel, să depindă doar de noi rolul pe care îl jucăm, nu prea reușim. Motivul este pentru că avem o predestinare genetică, aceasta vine din informația pe care am moștenit-o de la părinți dar în același timp primim și informație nouă în ADN, informație care determină rolul nostru genetic din această viață.
În cazul propriu, am observat cum profilul hologenetic a început să iasă la suprafață prin deciziile și acțiunile mele, nu prin impunerea sa mentală. Este interesant că fix de asta se tem unii oameni când aud de unelte precum profilul hologenetic asociat Cheile Genelor, se tem că “li se va spăla creierul” și că li se va impune un nou mod prin care să își trăiască viața. Pot spune acum că această temere este nefondată, de fiecare dată când mi-am impus să trăiesc într-un anumit mod, nu a funcționat, a venit cu siguranță viața și m-a zdruncinat bine. Doar atunci când am lăsat viața din mine să mă ghideze, când mi-am ascultat inima, am început să observ Darurile mele cum ies la suprafață, fără să fie nevoie să mă forțez.
Prea mulți oameni care se forțează să își trăiască viața într-un anumit mod, în loc să obțină liniștea pe care și-o doreau, s-au trezit cu și mai multă agitație și neliniște. Spre exemplu, un om care s-a obișnuit să alerge în fiecare zi 5 km, pentru că așa și-a impus, dacă într-una dintre zile nu mai are timp să alerge oare se va simți liniștit ori va fi neliniștit și agitat din cauza aceasta?
Aici este “secretul” unei vieți bune, să ne lăsăm trăiți de viață și să luăm alegeri conștiente în acord cu aceasta.
Dacă ne forțăm în continuu să trăim într-un anumit fel, chiar dacă viața ne îndeamnă în altă direcție, vom fi tot timpul prinși în agitație (Umbra cheii 51) și astfel sistemul nostru nervos va răspunde des prin mecanismul „luptă, fugi, îngheață”. Viața va deveni ori un câmp de luptă ori o fugă continuă de ceva ori ne vom simți blocați și lipisiți de libertate.
5. Ne zdruncinăm ori ne calibrăm?
Când nu știm cum să ne trăim viața, pentru că nu ne accesăm Intuiția (Darul cheii 57), iar acțiunile noastre ne duc preponderent către chin și suferință, vom tinde să credem că acesta este singurul mod prin care ne putem trăi viața. Oare de ce atât de mulți oameni sunt triști și diagnosticați cu depresie, în societatea modernă? Sunt triști pentru că sunt în acord cu viața ori sunt triști pentru că se simt singuri, copleșiți și nesusținuți?
Când un om este copleșit în mod repetat de către rezultatele acțiunilor sale, va tinde să se izoleze, nerealizând că în acea izolare va primi în continuare zdruncinături. Atât timp cât acel om mai interacționează cu altcineva, orice chestie minoră poate declanșa răni vechi. Orice discuție poate avea potențial de șoc și astfel, în timp, se va teme să mai discute cu ceilalți. Omul își închide inima, creând fortărețe mari în jurul ei.
Cheia 51 ne arată, însă, că fortăreața va fi doborâtă la un moment dat de către viață, ceva oricum se va întâmpla. Darul Inițiativei (Darul cheii 51) ne arată că viața are întotdeauna inițiativă, e întotdeauna cu o mutare înaintea noastră, dacă alegem să fugim de ea. Dacă alegem să fim unul/una cu viața, ne calibrăm cu Întregul și astfel rolul nostru genetic iese la suprafață chiar dacă nu îl știm.
Nu e nevoie de profilul hologenetic pentru a ne trăi rolul genetic, însă ne poate confirma ceea ce simțeam din copilărie. Rolul genetic nu poate fi scos la suprafață cu forța, acesta iese când condițiile care îi sunt necesare sunt îndeplinite. Astfel omul liber devine un șoc pentru cei care au ales să trăiască în capcana condiționărilor lor. Inițiativele sale sunt inspirație pentru cei care merg pe calea către Sine ori sunt considerate extrem de periculoase de condiționările mentale ale unora.
Ai fost vreodată martor/ă la un om care a luat o decizie prin care să țină cont de nevoile sale autentice? Ai observat cumva efectul pe care l-a avut acea decizie pentru tine? Ai simțit puterea? Ai simțit stabilitatea cum te curtau și pe tine?
Dacă oamenii ar ține cont de ei înșiși, am trăi mult mai aproape de echilibru. Când oamenii își urmăresc iluziile și acțiunile lor sunt în această direcție ajung să se zdruncine reciproc. Pentru că rezonează unii cu ceilalți, prinși în capcana iluziilor lor, acționează ca niște buldozere menite să îl demoleze pe celălalt.
Ai observat cum inițiativele multor oameni sunt direcționate către a dărâma inițiativele altora? Ai observat cum mare parte din afaceri sunt folosite pentru a distruge competiția? Ai observat cum în multe relații este o competiție acerbă pentru dominarea și distrugerea celuilalt?
Inițiativa benefică nouă nu poate să nu fie benefică și celorlalți.
Inițiativa benefică nouă s-ar putea, însă, să fie un șoc puternic pentru cei care sunt blocați pe tărâmul iluziilor. Spre exemplu, dacă un om pune limite sănătoase în relația în care este, s-ar putea ca partenerul/a să resimtă această decizie ca fiind un afront la adresa sa.
Ce este important de menționat este faptul că dacă inițiativele (Darul cheii 51) noastre sunt îndreptate în direcția Sinelui nostru și să ne elibereze de ceea ce nu este benefic, vom avea lângă noi doar oamenii care ne acceptă conform cu cine suntem și ce emanăm. Pentru aceștia, devenim un diapazon care îi susține să își manifeste geniul nativ și să aibă grijă de nevoile lor.
O comunitate de oameni care își ascultă Intuiția (Darul cheii 57), manifestă preponderent Inițiative (Darul cheii 51) care susțin viața, susțin colaboarea, susțin creativitatea. O comunitate de oameni care își neagă Intuiția în detrimentul unor iluzii mentale, manifestă preponderent inițiative care nu susțin viața, care distrug mai mult decât creează. Tu din ce fel de comunitate dorești să faci parte?
CURAJ ÎN A ACCESA TREZIREA CARE ÎȚI ADUCE CLARITATE ȘI INIȚIATIVE BAZATE PE INTUIȚIE!
Română