Articol scris în iunie 2021 cu ocazia tranzitului cheilor 52 (Soare) și 58 (Pământ).

Această contemplare ne invită să ne evaluăm modul în care ne gestionăm ființa, ne simțim întregi și deci ne simțim puternici ori ne simțim slabi și credem că ne găsim puterea și fericirea exclusiv în exterior?

CHEIA 52
Siddihi / Esență: Nemișcare
Darul: Autocontrol
Umbra: Stres

CHEIA 58
Siddhi / Esență: Bliss / Fericire
Darul: Vitalitate
Umbra: Insatisfacție

Cuprinsul articolului de astăzi:

  1. Nemișcarea, calea către Fericire
  2. Ești în război cu viața?
  3. Stresul, presiunea de a reuși
  4. Arta pierdută a bucuriei de a trăi
  5. Transmutarea Stresului și Insatisfacției

1. Nemișcarea, calea către Fericire

Siddhi-ul cheii 52 este Nemișcarea și ne arată puterea inerentă ce rezidă din a fi în viață și a experimenta viața într-o formă capabilă de conștiență. Nemișcarea ne arată ceea ce înțelepții ne spun de mii de ani, nu avem nimic de făcut, totul se face prin noi, puterea noastră este în interior, nu prin ceea ce obținem în exterior.

Ca oricare altă stare Siddhică, aceasta ne cere să ne pierdem complet pentru a ne regăsi complet. Stările Siddhice sunt paradoxale, ele nu pot fi înțelese mental prin plasarea într-o extremă. Spre exemplu, în cazul Siddhi-ului cheii 52, Nemișcarea ar putea fi simțită ca o stare în care ești mort și viu în același timp, fiind o conduită pentru conștiință și astfel devenind unul/una cu conștiința.

Siddhi-ul cheii 58, partenerul de programare a cheii 52, este “Bliss”, tradus în limba română ca Fericire. Totuși, eu rezonez mai profund cu vibrația cuvântului Bliss decât cu Fericirea, probabil din cauza modului în care acest concept fericire a fost terfelit de dogmele sociale ori religioase sau de societatea bazată exclusiv pe consum.

Dacă ne uităm la reclame, Fericirea o regăsim ca efect secundar al produselor ori serviciilor vândute. Dacă te uiți la reclamele băncilor care promovează creditele, o să crezi că dacă îți iei credit să îți iei o casă, mașină ori altceva, te năpădește fericirea… Acest fapt îmi aduc aminte de versurile formației Țapinarii: „Fericirea e un lucru mărunt / E o aripă care vibrează”, oare cât de des ne pierdem în căutarea Fericirii uitând că aceasta se află în Nemișcare.

Când omul atinge starea Siddhică a Nemișcării, devine unul cu sursa, trăind toate viețile ale tuturor în același timp , fiind nimic și totul în același timp. Aici nu mai există morală, nu mai există judecată, există doar trăire, există Fericirea lui Dumnezeu de a se manifesta prin toate formele Sale.

Cultivarea Nemișcării se face exclusiv prin dinamică, prin mișcare. Știu, încă un paradox, însă dacă vrem să cultivăm stările Siddhice, paradoxurile sunt calea. Trăim într-o lume în mișcare, schimbarea este constanta pe care o trăim și în această mișcare, orice mișcare ar fi, acolo ne putem găsi liniștea interioară creatoare pe care o putem denumi Nemișcare.

2. Ești în război cu viața?


Fiecare acțiune pe care o aducem în sistem creează un efect, câteodată unul dorit, alteori nedorit. Nu toți oamenii înțeleg profund acest aspect, ba chiar aș putea spune că sunt puțini, mult prea puțini oameni care înțeleg în profunzime cauzalitatea. Motivul este simplu și ține de modul în care am fost învățați în copilărie.

Mulți copii au fost crescuți într-o deconectare totală față de mediul înconjurător, au fost crescuți în separare față de viață. E ca și cum părinții au adus acel copil în viață pentru a îl feri de viață. Mai există și cealaltă extremă, părinții care nu și-au pregătit deloc copilul pentru viață, “aruncându-l în apă”, sperând că așa “o să învețe să înoate”. De aici până a dezvolta resentimente față de viață, e cale scurtă.

Când nu știm să trăim în acord cu viața, intrăm în război cu viața.

Mulți dintre noi nu au fost învățați să trăiască în acord cu ceilalți și cu Întregul și astfel ne este foarte greu să înțelegem modul în care acțiunile noastre îi afectează pe ceilalți. Am pus atât de multă energie și atenție pe competiție, pe progres tehnologic încât am uitat de ceea ce susține evoluția noastră, sistemul în care trăim. E ca și cum am juca șah fără a avea pătrățelele necesare jocului, inventând noi regulile, crezând că știm mai bine.

Darul Autocontrolului (Darul cheii 52) este absolut necesar pentru fiecare dintre noi pentru că acest dar ne ajută să înțelegem efectele produse de posibile acțiuni ale noastre. Nu este un Dar ușor de dus pentru adulții care sunt în război cu viața, război cauzat de modul în care au fost crescuți de părinți. Aceștia se războiesc cu Sinele pentru faptul că sunt în viață, că sunt în acest corp, nerealizând că nevoia lor este ca cineva să le arate ce înseamnă să fii în viață, cum să te bucuri de viață.

Când suntem în război cu Sinele și acționăm în consecință, fără a ne asuma efectele, viața are tendința să devină din ce în ce mai provocatoare. De fiecare dată când suferim din cauza acestui război ne reconfirmăm că viața este de rahat, totul este de rahat și nimic nu are cum să fie vreodată bun. Din acest război nu avem cum să ieșim vreodată câștigători ba dimpotrivă, pierdem totul treptat, pierdem susținere, pierdem relații, putem pierde chiar și resurse financiare ori materiale.

În sinea noastră vrem să pierdem, vrem să ne dovedim ceea ce atunci când eram mici am observat, că viața este nasoală. Motivul este pentru că am asemănat viața cu manifestările adulților care ne-au crescut ori / și educat. Gândește-te ce simte un copil care este evaluat de mic pentru modul în care gândește, mod care poate fi extrem de diferit față de al adultului care îl evaluează. Este pedepsit și repedepsit pentru că nu este ca acel adult și asta e trist.

În România este recunoscut profesorul Florin Colgeag pentru modul în care lua elevi considerați slabi și îi transforma în olimpici, doar pentru că schimba modul de raportare la aceștia și modul în care îi învăța. Sunt și alții care au observat asta și au acționat în consecință. Din punctul meu de vedere, pentru ca un copil să iasă sănătos și stabil psihic din școala standardizată, e nevoie de un miracol. Cei mai mulți ies traumatizați și își pornesc propriile războaie cu viața, unii se războiesc cu viața din ei, alții se războiesc cu viața din exterior, lovind cu sau fără știință în cei din jurul lor.

Pentru a face pace cu viața, de cele mai multe ori este important să intensificăm războiul cu viața. Paradoxal, nu? Doar când ne predăm acestui război, când nu îl mai ocolim, descoperim răspunsul în noi, descoperim inutilitatea acestui război și de acolo ne reîmprietenim cu viața. Totuși acest proces necesită conștiență și responsabilitate, astfel intensificarea războiului necreând pagube colaterale ori să ne distrugă viața. Noi decidem care este câmpul de luptă și acolo ne dăm pumni cu viața până ne împrietenim cu ea, cam cum fac bărbații la bar, se iau la trântă ca apoi să bea o bere împreună.

Are americanul o vorbă: “to blow some steam off” (să dăm aburul afară), ca o locomotivă pe aburi. Dacă acel abur nu este eliberat, distruge locomotiva. Dacă tot avem “abur” care trebuie dat afară prin a ne lua la bătaie cu Infinitul, măcar să o facem cum trebuie, nu?

3. Stresul, presiunea de a reuși

În societatea în care trăim, stresul este onorat ba chiar este dorit. Unde vezi oameni care se chinuie ori chinuie, acolo este interesul popular. Ne uităm la oameni care s-au chinuit și au reușit și îi admirăm, ba chiar vrem să fim ca ei. Considerăm chinul ca fiind calea noastră către reușită, că dacă ne vom chinui acum, la un moment dat ne vom putea bucura de reușita noastră.

Ce mentalitate tristă mai e și aceasta, în loc să trăim viața din plin, să ne bucurăm de ea cât mai des cu putință, o amânăm pentru a avea avere, o casă mai mare, o mașină mai specială ori alte cele menite să ne ofere fericirea. Viața nu poate fi amânată, crede-mă pe cuvânt, sunt expert în amânare. Există însă Darul Autocontrolului (Darul cheii 52) care ne ajută să descoperim ce merită cu adevărat amânat și ce nu merită amânat.

Umbra cheii 52, Stresul, ne conduce ori către a acționa în continuu, ca niște roboței, pentru a ne atinge țintele ori către a nu acționa mai deloc și astfel să ruminăm la nesfârșit ce am putea face în viața asta. Stresul este presiunea necesară pentru a reuși însă întrebarea este care este reușita? Ce obținem ca urmare a succesului nostru?

Există oameni care conduc populația într-un mod extrem de manipulator. Aceștia au realizat că este consum mult prea mare de energie să impui populației ce să facă, astfel au ales o altă variantă. Au „creat statui” celor care acționau conform intereselor lor, ale conducătorilor și astfel au creat exemple de AȘA DA. Populația a înghițit momeala și astfel s-a creat cultura în care trăim.

Atunci când exemplu de reușită este cel care se chinuie zi și noapte să reușească să își facă îndatoririle la locul de muncă ori să își pune afacerea pe picioare sau cel care are cele mai multe like-uri și share-uri pe Instagram ori Facebook, deja se creează o iluzie de tip Fata Morgana, un fel de morcov legat cu bățul de capul măgarului. Astfel omul ajunge atât de aproape de iluzie și niciodată nu reușește să o prindă, cam ceea ce Sisif experimenta cu faimosul său bolovan. Stresant, nu?

Darul Autocontrolului invită la a observa cum punem presiune pe noi și cum punem presiune pe ceilalți. Presiunea este esențială în viață însă contează dacă este presiunea potrivită ori nepotrivită. Dacă pui pe un copil presiune nepotrivită, îl înveți cu stresul și apoi acesta s-ar putea să devină dependent de stres. Dacă însă ții cont de nevoile copilului, înțelegând care este presiunea potrivită pentru acesta, îl înveți să se bucure de viață.

4. Arta pierdută a bucuriei de a trăi

Autocontrolul (Darul cheii 52) este menit să ne ajute să ne bucurăm de viață, doar Darul cheii 58, partenerul de programare a cheii 52, este Vitalitatea. Omul vital este omul care se bucură de experiența de viață, care își trăiește viața conform nevoilor sale și fiind în acord cu nevoile Întregului. După cum scriam și în paragraful precedent, totul pornește în copilărie, acolo unde am fost învățați ori să ne bucurăm de viață ori să urâm, mai mult sau mai puțin, viața.

Dacă conștient ori inconștient urăști viața, să știi că acela este un program, o condiționare, nimic mai mult, nimic mai puțin. Că acea condiționare s-ar putea să-ți fi dereglat chimia internă și modul în care îți funcționează creierul și întregul corp, asta da. De aceea procesul de decondiționare mentală, emoțională și fizică are și componenta recondiționării, reeducării minții și corpului astfel încât să revină cât mai aproape cu putință de parametrii optimi.

Bucuria de a trăi este o artă pierdută în societatea noastră, suntem atât de dereglați încât multora dintre noi ne este imposibil să percepem viața altfel. Rămânem blocați în condiționarea că viața este o corvoadă și că așa va rămâne tot timpul, că viața este suferință fără sens și astfel nici prezența noastră în această lume nu are sens.

Oricât de mult i-ai explica unui om care crede că viața este nasoală, că percepția sa are un rol foarte important în modul în care gândește și apoi simte viața. Dacă cineva își crede propriile răni, spre exemplu dacă cineva cu rana abandonului își crede mintea atunci când îi spune: “uite cum te-a abandonat și omul acesta, așa sunt toți, toți te vor abandona”, își condiționează corpul să reacționeze în consecință și astfel va resimți profund stresul (Umbra cheii 52) și Insatisfacția (Umbra cheii 58). Dacă își crede de câteva ori propriile gânduri provenite din traumă, trauma va tinde să devină parte a identității și deci omul va trăi în stres continuu, astfel încât să nu mai retrăiască vreodată trauma.

De aceea un om cu traumă nealchimizată poate avea o zi excelentă și apoi ceva să se întâmple care îi reactiveze trauma și apoi să simtă cum cerul se prăbușește. Îți dai seama în ce stres trăiește acel om, știind că la un moment dat va simți de ceea ce se ferește să simtă? Îți dai seama ce dezamăgire față de viață și față de ceilalți simte acel om în acele momente? Cum se mai poate bucura de viață în condițiile astea?

Oamenii traumatizați, care în timp au dezvoltat și dezechilibre chimice în corp, sunt printre cei mai încăpățânați oameni de pe planetă. Încăpățânarea lor este legată de a își retrăi trauma, chiar dacă în mintea lor ei fac orice pentru a nu se întâmpla asta. Acțiunile lor, însă, nu mint, prin fuga de traumă ori reprimarea ei, ajung să o retrăiască în continuu, la nesfârșit. Astfel, Vitalitatea (Darul cheii 58) nu este resimțită, lăsând locul Insatisfacției (Umbra cheii 58) iar Stresul (Umbra cheii 58) invadează sistemul, omul nefiind în contact cu abilitatea lui nativă descrisă de Darul Autocontrolului (Darul cheii 58).

Menționez că Autocontrolul nu înseamnă a ne controla pe noi, aceea este reprimarea ori fuga de rană ori traumă despre care am scris mai sus, Autocontrolul se realizează în mod natural, organic, fără efort suplimentar. Pentru a îți descrie procesul, imaginează-ți un corp unde echilibrul chimic este optim, acolo omul poate susține viața, nu îi mai este teamă de ea, pentru că înțelege că are un corp care îl ajută să treacă cu bine peste provocări. Acum imaginează-ți un corp unde există un dezechilibru chimic care produce, spre exemplu, anxietate. Acel om va fi năpădit de frică în situații în care înainte se descurca de minune și dintr-o dată simte că nu mai poate avea încredere în propriul corp.

Autocontrolul reprezintă echilibrul și stabilitatea noastră internă care vin din funcționarea optimă a corpului nostru. În cartea Cheile Genelor, partea fiziologică gestionată de cheia 52 este perineul. Cei care fac exerciții de respirație profunde își duc respirația până în zona perineului, astfel stabilindu-se echilibrul interior. Oamenii copleșiți de stres și insatisfacție respiră superficial și asta arată că există, cel mai probabil, un dezechilibru chimic interior.

Dacă vrei o rețetă pentru a te bucura de viață, este simplu, fă ceea ce te bucură cu adevărat, ceea ce te mișcă, ceea ce te pasionează, ceea ce faci cu lejeritate, fă ceea ce iubești. Cultivă bucuria și astfel cultivi echilibrul interior.

5. Transmutarea Stresului și Insatisfacției

După cum scriam mai sus, bucuria de a trăi vine dintr-un echilibru chimic interior care susține transcenderea realității prin alchimie internă. Când corpul nostru funcționează optim, mănâncă umbre și scoate daruri, cultivând treptat coborârea Siddhi-urilor în ființă. Pentru a ajunge la acel echilibru chimic este necesar a înțelege și a face pace cu umbrele Stresului (Umbra cheii 52) și Insatisfacției (Umbra cheii 58).

Nu putem fugi de aceste umbre, ele ne vor urmări peste tot și astfel exact atunci când credeam că am reușit să scăpăm de ele, când parcă viața ne-a oferit un moment de bucurie, ZDRANG, ne trezim cu ele stricându-ne ziua. Nu e de glumă cu aceste umbre însă paradoxal este recomandat să le luăm cu lejeritate, dacă le-am luat prea în serios, ZDRANG, “ne-am luat-o”. Adevărul este că ne luăm prea în serios rănile și traumele noastre. Hai să luăm rănile și ca exemplificare o să le folosesc pe cele promovate de Lise Bourbeau.

Ce este în neregulă cu abandonul? Ce se întâmplă dacă cineva te abandonează? Dispari instant de pe fața Pământului? Se oprește ziua? Dispare planeta? Ceea ce resimți în interiorul tău este doar un dezechilibru chimic, atât, nimic mai mult, nimic mai puțin și din ce am observat, el poate fi reglat în timp. Îți acorzi timpul necesar să alchimizezi această rană? Dacă da, primul pas este să nu o mai iei atât de în serios, simte ce ai de simțit, îngrijește-te, nu fugi de ea. Nu o poți lua în derâdere de parcă nu ar exista, ea există însă nu uita că este doar un dezechilibru chimic care îți creează stres interior și în același timp te face să resimți insatisfacție, nimic mai mult, nimic mai puțin. Învață să trăiești cu această rană, observă cum treptat stările acelea copleșitoare se diminuează în timp, dacă nu mai crezi vocea abandonului.

Ce este în neregulă cu trădarea? Ce se întâmplă dacă cineva te trădează? Dispari instant de pe fața Pământului? Se oprește ziua? Dispare planeta? Ceea ce resimți în interiorul tău este doar un dezechilibru chimic, atât, nimic mai mult, nimic mai puțin și din ce am observat, el poate fi reglat în timp. Îți acorzi timpul necesar să alchimizezi această rană? Dacă da, primul pas este să nu o mai iei atât de în serios, simte ce ai de simțit, îngrijește-te, nu fugi de ea. Nu o poți lua în derâdere de parcă nu ar exista, ea există însă nu uita că este doar un dezechilibru chimic care îți creează stres interior și în același timp te face să resimți insatisfacție, nimic mai mult, nimic mai puțin. Învață să trăiești cu această rană, observă cum treptat stările acelea copleșitoare se diminuează în timp, dacă nu mai crezi vocea trădării.

Ce este în neregulă cu umilirea? Ce se întâmplă dacă cineva te umilește? Dispari instant de pe fața Pământului? Se oprește ziua? Dispare planeta? Ceea ce resimți în interiorul tău este doar un dezechilibru chimic, atât, nimic mai mult, nimic mai puțin și din ce am observat, el poate fi reglat în timp. Îți acorzi timpul necesar să alchimizezi această rană? Dacă da, primul pas este să nu o mai iei atât de în serios, simte ce ai de simțit, îngrijește-te, nu fugi de ea. Nu o poți lua în derâdere de parcă nu ar exista, ea există însă nu uita că este doar un dezechilibru chimic care îți creează stres interior și în același timp te face să resimți insatisfacție, nimic mai mult, nimic mai puțin. Învață să trăiești cu această rană, observă cum treptat stările acelea copleșitoare se diminuează în timp, dacă nu mai crezi vocea umilirii.

Ce este în neregulă cu respingerea? Ce se întâmplă dacă cineva te respinge? Dispari instant de pe fața Pământului? Se oprește ziua? Dispare planeta? Ceea ce resimți în interiorul tău este doar un dezechilibru chimic, atât, nimic mai mult, nimic mai puțin și din ce am observat, el poate fi reglat în timp. Îți acorzi timpul necesar să alchimizezi această rană? Dacă da, primul pas este să nu o mai iei atât de în serios, simte ce ai de simțit, îngrijește-te, nu fugi de ea. Nu o poți lua în derâdere de parcă nu ar exista, ea există însă nu uita că este doar un dezechilibru chimic care îți creează stres interior și în același timp te face să resimți insatisfacție, nimic mai mult, nimic mai puțin. Învață să trăiești cu această rană, observă cum treptat stările acelea copleșitoare se diminuează în timp, dacă nu mai crezi vocea respingerii.

Ce este în neregulă cu nedreptatea? Ce se întâmplă dacă cineva ți-a făcut o nedreptate? Dispari instant de pe fața Pământului? Se oprește ziua? Dispare planeta? Ceea ce resimți în interiorul tău este doar un dezechilibru chimic, atât, nimic mai mult, nimic mai puțin și din ce am observat, el poate fi reglat în timp. Îți acorzi timpul necesar să alchimizezi această rană? Dacă da, primul pas este să nu o mai iei atât de în serios, simte ce ai de simțit, îngrijește-te, nu fugi de ea. Nu o poți lua în derâdere de parcă nu ar exista, ea există însă nu uita că este doar un dezechilibru chimic care îți creează stres interior și în același timp te face să resimți insatisfacție, nimic mai mult, nimic mai puțin. Învață să trăiești cu această rană, observă cum treptat stările acelea copleșitoare se diminuează în timp, dacă nu mai crezi vocea nedreptății.

Tot ceea ce am scris mai sus ne ajută să alchimizăm stresul resimțit și să facem pace cu insatisfacția care vine la pachet cu stresul. Alchimizarea stresului se întâmplă prin recunoașterea stresului și astfel a învăța cum să îl gestionăm, cum și unde să îl redirecționăm. Când simțim stresul și ne oprim pentru a îl îmbrățișa și a îl contempla, apare Darul Autocontrolului. Dacă atunci când apare stresul ne zbatem și mai mult, tot ce facem este să îl păstrăm în corp și să ne zdruncinăm în continuare corpul, menținând dezechilibrul chimic. Asta fac cei care sunt în război cu viața și nu au făcut încă pace cu aceasta.

Pentru că am menționat rănile mai sus, Autocontrolul manifestat asupra unei răni, să zicem rana trădării, ne ajută să fim lucizi în momentul în care ne simțim trădați ori după acel moment și astfel să revenim întotdeauna către noi, către nevoile noastre și să decidem în consecință.

Alchimizarea Insatisfacției presupune a face pace cu insatisfacția. Goana după satisfacție duce garantat către insatisfacție. Dacă învățăm să trăim cu insatisfacția, alchimizând-o, de aici se naște Darul Vitalității. Omul care accesează Darul Vitalității își canalizează Insatisfacția în direcția nevoilor sale coroborate cu nevoile Întregului. Darul Vitalității este despre a fi în serviciul Întregului, a te simți parte a Întregului și astfel a îngriji Întregul. Asta presupune a acționa întotdeauna conform nevoilor autentice, ale tale și ale celor din jurul tău. Când credem că știm de ce are nevoie cineva, ajungem de cele mai multe ori în Insatisfacție, e ca și cum i-ai face cadou unui copil caramele și acelui copil să nu-i placă caramelele.

Hai că viața este simplă, noi o complicăm romanțând-o excesiv și neobservând logica din spatele acesteia. Cele două chei 52 și 58 sunt chei colective și logice, vorbindu-ne despre modul în care ne organizăm în viață, dormind conform modului în care ne așternem patul. Hexagrama 52 în I Ching este alcătuită din plasamentul trigramei Muntelui peste o altă trigramă a Muntelui. Am putea interpreta că pentru a trăi cu adevărat bine, este esențial să învățăm să fim ca muntele, să nu fim mișcați de orice adiere a vântului.

Un om dezechilibrat care își crede gândurile provenite din traiul cu acest dezechilibru, va fi foarte ușor de doborât, orice fel de fâs îi va crea durere și suferință de parcă simte că se rupe în două ori că se sparge în bucățele. În propriul meu proces cu rana abandonului, am resimțit la un moment dat, când am perceput conștient abandonul, l-am perceput ca o spargere a egoului în mii de bucățele. Acum întrebarea mea revine, ce e rău în asta?

Acel ego era doar ego-ul meu construit din poveștile pe care mi le-am tot repetat, povești care s-au născut din modul în care am perceput viața în copilărie. Pentru ca geniul meu să se manifeste, acel ego trebuia să se spargă în bucățele, pentru că ceea ce a rămas a fost cu adevărat EU. Fără acea experiență nu mă apropiam și mai mult de nevoile mele autentice.

Dacă ne-am apropia unii de ceilalți, dacă nu ne-am mai considera în competiție, deci dacă ne-am alchimiza rănile și traumele, ce rămâne de acolo este disponibilitatea noastră de a fi în serviciu. Nu de puține ori distrugerea ego-ului construit (mecanismul nostru defensiv care ne protejează de suferința provocată de retrăirea traumei) ne pune în serviciul celor pe care înainte îi consideram dușmani ori că ne-au distrus viața. Exemplul cel mai copleșitor, pentru mine, este cel al mamelor care nu numai că au iertat pe cei care le-au omorât copilul, ba mai mult s-au oferit să îi îngrijească în închisoare și când ieșeau de acolo.

Spiritul uman nu poate fi constrâns de răni și traume, acestea sunt adieri de vânt care se lovesc puternic de munte. Spiritul uman este ca un munte. Când oamenii colaborează, ceea ce se creează acolo cu greu poate fi doborât, aș putea spune că este chiar o misiune imposibilă. Împreună trăim mult mai bine, singuri ne pierdem în capcanele propriului dezechilibru chimic interior.

CURAJ ÎN A TE BUCURA DE VIAȚĂ FIIND MUNTELE CARE NU SE SPERIE DE ADIERILE DE VÂNT!

P.S. E momentul să anunț un ReTreat Cheile Genelor alături de Hajnal Ibolya Beres și Ana Maria Chioc. În perioada 4 – 9 august, într-o locație de vis, în mijlocul naturii, te invităm să contemplăm împreună Calea Individuării, calea pe care Richard Rudd a definit-o ca fiind sabia care reprezintă puterea noastră individuală în această realitate.

Calea Individuării conține toate cele trei secvențe și în același timp le conectează. Dacă dorești să ne cunoști mai bine și să te cunoști mai bine din perspectiva Căii Individuării, te așteptăm. Va fi o experiență unde ne dorim să cultivăm energia muntelui pentru a simți cât de puternici suntem cu adevărat.

Dorești să vii? Dacă da, aici ai mai multe detalii și formularul de înscriere: https://www.facebook.com/events/330448362057211 . Înscrierile se vor încheia în curând (probabil în jur de 10 iulie), fiind necesar să anunțăm locurile cu exactitate către gazdele noastre. Dacă ai întrebări, te rog să mi le adresezi în privat sau pe email (orlando@redpill.ro).

Dacă îți plac articolele / videourile pe care le postez, mă poți susține prin donații lunare cu ajutorul platformei Patreon. Pentru mai multe detalii, apasă butonul de mai jos:

Orlando Daniel Stoicescu

Sunt om. În activitatea de om, practic decondiționarea mentală, emoțională și fizică, cu sau fără unelte ajutătoare. Unealta mea preferată este Cheile Genelor pentru că am observat integrările care se produc cu ajutorul acesteia. Creez și susțin cursuri cu tematici aferente decondiționării MEF și Cheile Genelor. În trecut am susținut cursuri abordând diverse subiecte, fiind facilitator de învățare teoretică și experențială pentru adulți începând cu anul 2008.