Articol scris în iulie 2021 cu ocazia tranzitului cheilor 53 (Soare) și 54 (Pământ).

Această contemplare ne invită să ne evaluăm dacă alergăm după iluzii ori pășim pe o cale pe care chiar dacă nu o știm, o simțim ca fiind calea potrivită?

CHEIA 53
Siddihi / Esență: Supraabundența
Darul: Expansiune
Umbra: Imaturitate

CHEIA 54
Siddhi / Esență: Înălțare
Darul: Năzuință / Aspirație
Umbra: Lăcomie

Cuprinsul articolului de astăzi:

  1. Supraabundența, Înălțarea către Sărbătorirea vieții
  2. Nu ești singur/ă
  3. Imaturitatea, calea către Expansiune
  4. Rănile care ne blochează accesul către Întreg
  5. Transmutarea Imaturității și Lăcomiei

1. Supraabundența, Înălțarea către Sărbătorirea vieții

Siddhi-ul cheii 53 este Supraabundența și ne vorbește despre tot ceea ce există și ceea ce nu există încă, vorbește despre creație și dispariție, vorbește despre faptul nu există vreo diferență între creație și dispariție, totul este deja, indiferent dacă realizăm asta sau nu. “Prosperitatea spirituală” există, necesită doar să fie simțită, este acolo.

Acest siddhi ne arată că nimic nu prea contează cu adevărat și că în același timp totul contează. Paradoxul acesta este menit pentru a ne arăta calea, a ne lumina poteca prin această viață, a ne face viața mai ușoară. Siddhi-ul cheii 54, partenerul de programare a cheii 53, este Înălțarea, când simțim Supraabundența, Înălțarea este acolo.

Nu avem nevoie cu adevărat de o practică pentru a ne înălța conștiința însă în același timp avem. Totul este și nu este, pentru mintea care încearcă să înțeleagă toate acestea, “dă cu virgulă. De aceea, când nu ne mai chinuim să înțelegem, atunci înțelegem cu adevărat. Paradoxal, pentru a nu ne mai chinui să înțelegem, cel mai probabil ne vom chinui să înțelegem.

Cheia 53 este o cheie legată de experiență, alături de cheia 42 declanșează procesul experențial. Supraabundența și Sărbătorirea, acestea sunt cele două Siddhi-uri ale celor două chei, 53 și 42 și ne arată gluma cosmică în care ne-am născut și pe care o trăim. Mulți oameni se nasc în sărăcie și în familii traumatizate profund, familii care le transmit acele traume acelor oameni.

Cum să simți supraabundența și cum să sărbătorești viața atunci când îți vine să iei dinamită și să explodezi întreg Universul. E nevoie de foarte multă dinamită, într-adevăr, de aceea ne simțim de multe ori neajutorați și singuri, spunându-ne “dacă tot m-am născut în această lume și sufăr, care este rostul la toate acestea?”

2. Nu ești singur/ă


Omul rănit, omul traumatizat care nu merge pe calea integrării rănii, este deconectat de la ceilalți, se simte separat. Rana creează o prăpastie între noi și Întreg iar rostul omului devine de a construi un pod. Niciun alt rost nu îi va oferi împlinirea pe care o caută, oricâte ar obține pe plan material, oricâte proiecte de afaceri ajung să fie reușite ori oricâte validări prin like și inimioare ar primi pe Facebook ori Instagram.

Imaturitatea (Umbra cheii 53) este legată de percepția omului că este singur și că de unul singur trebuie să răzbată. E ceva de genul: “eu împotriva vieții, îi arăt eu cine sunt”. Toți copiii răniți / traumatizați în copilărie au acest război personal cu viața, unii reprimându-l, nerecunoscându-l și astfel simțind cum zi de zi lumina lor interioară devenind din ce în ce mai plăpândă. Acești oameni simt că vor pierde orice ar face și astfel mentalitatea lor este: “capul plecat nici sabia nu-l taie”.

Ceilalți, duc războiul în exterior, încercând cu disperare să obțină rezultate, să cucerească viața bucată cu bucată. Dacă ne uităm la Univers, e puțin cam mare de cucerit, nu crezi? Ca gluma cosmică să fie completă, nu numai că Universul este imens însă este și în continuă expansiune. A încerca să cucerim Universul bucată cu bucată îmi pare a fi ca misiunea măgarului de a mânca proverbialul morcov prins cu un băț de corpul acestuia.

Cheia 53 NU este o cheie individuală. O să repet, cheia 53 NU ESTE O CHEIE INDIVIDUALĂ. Cheia 53 este o cheie colectivă ce ține de procesul experențial, ea vorbește despre întreaga umanitate, vorbește despre ceea ce am primit de la primul om și în același timp despre ceea ce experimentăm în zilele noastre. Expansiunea (Darul cheii 53), creșterea nu este doar despre tine, ea se face prin tine experimentând alături de ceilalți. Fiecare dintre noi suntem ca niște alergători la proba de ștafetă, primind “ștafeta karmică” de la cei de dinaintea noastră.

Fiecare dintre noi este responsabil pentru a aduce acea karmă în față, a o integra și astfel a încheia povești care poate au început acum zeci de mii de ani. Această viață nu este doar despre tine, nu ești singur/ă, suntem cu toții împreună în acest joc, în această glumă cosmică, de aceea putem avea o experiență benefică ori una mai puțin benefică. Ceea ce face diferența între benefic și mai puțin benefic este acel pod despre care scriam mai sus, pod care face legătura dintre noi și Întreg.

Atunci nu ne mai simțim singuri ci înțelegem la nivel celular rostul nostru, sensul, gluma cosmică devenind o experiență integrată a vieții trăită într-un punct fix.

3. Imaturitatea, calea către Expansiune

E amuzant cum oamenii fug de acest cuvânt imaturitate, ar face orice să nu fie considerați imaturi. Motivul, este cel mai probabil, legat de educația noastră, am fost educați să știm, am fost educați să facem orice dar să nu eșuăm. A reușit cineva în această viață să știe tot sau să nu eșueze vreodată? Nici măcar Iisus nu le-a știut pe toate și este considerat fiul lui Dumnezeu.

Suntem cu toții imaturi, uitați-vă în jur. Cei care vor cu disperare să nu pară imaturi, vopsind proverbialul gard al casei cu leopard cu costume scumpe, comportamente serioase, cu averea lor, cu cunoștințele pe care aceștia le consideră adevărul absolut, fix acești oameni sunt blocați în umbra Imaturității. Alt paradox, nu?

Dacă ne uităm la documentare din triburi izolate, acolo oamenii nu au astfel de comportamente, ba chiar manifestă curiozitate și deschidere, manifestă un grad de naivitate pe care cei din societatea modernă l-ar putea considera ca fiind prea ridicat. Însă fără această deschidere, fără această vulnerabilitate, fără această curiozitate, ne simțim cu adevărat singuri. Singurătatea aceasta vine din închisoarea pe care ne-am construit-o, închisoarea propriilor adevăruri, credințe, așteptări.

Singurătatea aceasta este calea garantată către suferință. Sunt oameni care pot fi singuri fizic însă să se simtă conectați la tot și la toate. Am mai scris despre fascinația pe care o am pentru conceptul lansat în Star Wars a cavalerilor Jedi, aceștia fiind acasă oriunde s-ar duce, pentru că Forța este întotdeauna cu ei. Indiferent de planeta pe care se aflau, aceștia aveau o comunicare subtilă cu tot ceea ce era în jurul lor, podul cu Întregul era realizat și în același timp funcțional.

Pentru aceștia, moartea nu conta atât de mult, doar ei rămâneau în Întreg ca ghizi ai celor care se deschideau față de aceștia. În filme, aceștia au ajuns să fie măcelăriți de forțele întunericului și unii ar spune că naivitatea lor i-a dus către pieire. Da, naivitatea lor i-a dus către pieire dar și către o viață trăită cu sens, în conexiune cu Întregul și apoi o moarte care de fapt nu a existat ci a fost mai mult o Înălțare (Siddhi-ul cheii 54) menită să ghideze pe cei care aveau nevoie.

Imaturitatea, am putea spune această naivitate aferentă traiului în acest corp este fix calea către creștere, către expansiune, către sens. Fără această imaturitate, suntem prinși în capcana lăcomiei (Umbra cheii 54), considerând că trebuie să existe vreun om sau vreun obiect sau vreo sumă de bani în cont care să ne ajute să ne simțim întregi, să ne ofere sens, să ne ajute să ne simțim împliniți. Orice am deține, pe oricine am avea în jurul nostru, dacă acel pod nu este în construcție ori deja construit, tot degeaba va fi, tot vom suferi.

4. Rănile care ne blochează accesul către Întreg

Cel mai probabil te-ai simțit cel puțin o dată singur/ă în această viață, indiferent de relațiile în care erai sau nu erai implicat/ă. Această singurătate vine ca rezultat normal al căutării în locul nepotrivit. Asta nu însemna că ești în relațiile nepotrivite ci că tu căutai ceva ce nu aveai cum să găsești vreodată acolo. Alții caută în afaceri, în proiecte, în validări sociale, în căsătorii cu acte, în copii.

Ceea ce căutai este, cel mai probabil, legătura cu Întregul, să simți că aparții, să simți că ești susținut/ă. Fără podul de care am menționat mai sus, orice ai face vei percepe ca un eșec. Chiar dacă vei avea o familie minunată, avere incomensurabilă, oameni în jur, tot incompletă îți vei simți experiența.

De aceea există Darul cheii 54, partenerul de programare a cheii 53, Năzuința / Aspirația. Când aspirația noastră este legată de construcția acelui pod între noi și Întreg, lucrurile tind să devină din ce în ce mai ușoare. Prețul pe care îl plătim pentru ca lucrurile să devină din ce în ce mai ușoare, este de cele mai multe ori suferința emoțională și în anumite situații chiar și cea fizică.

Suferința vine de cele mai multe ori ca un efect al unei răni, a unei traume din trecut. Neacceptarea acelei răni face ca noi să ne ferim de experiențele care să ne provoace suferința. Totuși, dacă acea rană / traumă ne împiedică să creăm acel pod cu Întregul, dacă acea rană ne face să ne simțim singuri, nesusținuți, va fi nevoie să stăm față în față cu ea și treptat să o integrăm.

Dacă te întrebi cum, este recomandat să ne îndreptăm atenția către cheia 53 și mai ales către Darul Expansiunii. După cum scriam mai sus, cheia 53 este cheia de unde începe procesul experențial, proces care se desfășoară în cicluri. Astfel, când ne-am dat seama de ce avem de făcut, ar fi bine să ne creăm condițiile propice pentru a face călătoria.

Vom avea nevoie de resurse și de oameni. E ca în filmele cu spargeri, de tipul “Ocean’s eleven”, unde unul dintre personaje începe să își adune echipa și resursele pentru a reuși să dea lovitura mult dorită. Dacă analogia nu este potrivită pentru tine, atunci o să revenim la clasica călătorie a eroului evidențiată de Joseph Campbell în cartea „Eroul cu o mie de fețe”.

Când pornim la drum de cele mai multe ori vom fi singuri însă treptat începem să adunăm aliați, să adunăm resursele necesare și apoi să trecem prin provocările pe care înainte le consideram imposibil de trecut. Oamenii care sunt foarte încăpățânați, oamenii cu un mecanism defensiv pronunțat, aceștia vor avea mari probleme în a își părăsi propria singurătate, pentru că nu pot avea încă încredere în ceilalți, în exterior, lipsă de încredere care vine de pe urma unei răni/traume din trecutul lor.

Fix acea rană ar fi bine să îi conducă către a se deschide din ce în ce mai mult, a își permite să eșueze, să sufere, să treacă prin provocări alături de ceilalți și astfel să descopere că provocările pot fi depășite mult mai ușor decât credeau. Astfel realizează cât de frică le era și cum fix acea frică era o iluzie, o creație care să îi sperie pentru a nu ieși din zona de pseudoconfort. Când pseudoconfortul este părăsit, apara zona de confort, apare conexiune cu Întregul, apar sincronicitățile, apare sprijinul și astfel omul descoperă că acestea erau tot timpul acolo, doar nu le putea percepe.

Expansiunea oricum se întâmplă însă se poate întâmplă cu chinuri, greutăți, sughițuri sau se poate face în grup, în „haită”, alături de camarazi, de oameni în care să ai încredere. Nu degeaba cei din grupările de crimă organizată aleg să fie acolo, măcar acele grupări le oferă apartenență și sentimentul că nu mai sunt singuri. Putem să ne adunăm și noi cei care nu facem parte din acele grupări și nici nu vrem să avem de-a face cu ele. Provocarea însă este dacă avem curajul să stăm față în față cu ce ne doare și să descoperim că durerea noastră este iluzorie.

5. Transmutarea Imaturității și Lăcomiei

Este interesant cum aceste două chei fac parte din același inel de codoni, Inelul Căutării (alături de cheile 15, 39, 52 și 58). Inelul Căutării ne vorbește despre drumul către Împlinire și din ce am interpretat, drumul către Împlinire vine din bucuria de a împărtăși viața alături de tot ceea ce există. Astfel, omul se poate bucura de imaturitate (Umbra cheii 53), de lăcomie (Umbra cheii 54), de apatie (Umbra cheii 15), de provocare (Umbra cheii 39), de stres (Umbra cheii 52), de insatisfacție (Umbra cheii 58), toate acestea fiind parte a căii către Sine.

Un om care înțelege la nivel celular că este parte a Întregului, mai poate pica în capcana Lăcomiei? Când înțelege că orice ar obține material, nu va dura, doar totul este într-o continuă transformare, mai are de ce să se agațe de iluzii? Aceleași iluzii le poate găsi în fuga de material în lăcomia spirituală, să crească mai mult ca ceilalți, să fie regele / regina Universului. Lăcomia spirituală nu are cum să funcționeze, doar totul este într-o continuă transformare și aici, nu este un concurs și nu există vreun alt premiu în afara apartenenței la Sursă. Orice separare va fi la un moment dat alipită Întregului, e ca în Star Trek unde rasa Borgilor asimila alte rase pentru a le adăga conștiinței colective create. Aceștia aveau o vorbă: „rezistența este inutilă”.

Rezistența vine din războiul nostru cu viața, altfel rezistența nu ar avea motiv. Cei din triburile izolate, acei oameni considerați naivi și înapoiați au o rezistență mult mai scăzută față de omul modern și astfel podul cu Întregul este construit din copilărie. Acei oameni trăiesc cu adevărat momentul prezent cu curiozitate și deschidere. Ar fi bine să învățăm din naivitatea lor și să ne-o cultivăm pe a noastră.

Astfel, putem alchimiza Imaturitatea (Umbra cheii 53) acceptând-o și dându-i sens. Imaturitatea ne oferă bucuria de a trăi, ne oferă împlinire atunci când ne deschidem față de viață. Dacă rămânem închiși, imaturitatea ne va crea suferințe repetate care ne vor adânci și mai mult în imaturitate. Expansiunea (Darul cheii 53) vine în mod natural atunci când avem curajul să experimentăm viața, să o trăim. Fuga de imaturitate echivalează cu a ne grăbi să prindem momentul morții, doar am aflat tot ceea ce era de aflat și am experimentat tot ceea ce era de experimentat. Asta consideră omul blocat în propria imaturitate și care consideră că nu mai are nevoie de altceva în viața sa.

Asta se întâmplă în cele mai multe relații, doar acestea sunt folosite ca mijloc de izolare, un fel de azil pentru cei care își așteaptă rândul să treacă în „lumea cealaltă”. Atât timp cât omul se blochează în propriile răni / traume și nu face pași în direcția alchimizării lor, viața este o suferință continuă pe care doar moartea o poate vindeca. Să ne mai întrebăm de ce numărul sinuciderilor crește la nivel mondial?

Dacă aceasta era soluția, probabil o făceam cu toții și rasa umană dispărea însă aceasta este soluția pe care mintea acelor oameni au perceput-o ca fiind singura care să le ofere alinare. Din prea multă singurătate provenită din izolarea de Întreg, mintea poate găsi niște soluții extreme, susținute de emoții pe care omul nu știe cum să le gestioneze pentru că nimeni nu i-a spus că acele emoții sunt normale și fac parte din experiența umană.

Umbra Imaturității este prezentă în orice soluție extremă, aceasta nefiind soluția. Am cunoscut persoane cu tendințe suicidale care și-au început drumul și apoi și-au descoperit sensul, astfel că există luminița de la capătul tunelului, contează dacă alegem să parcurgem drumul până acolo. De aceea avem nevoie de ajutor, de aceea avem nevoie de suport.

Umbra Lăcomiei (Umbra cheii 54) vine către noi atunci când nu știm să cerem ajutorul sau ne este teamă că o să fim respinși. Astfel, considerăm că soluția nu este alături de ceilalți ci pe cont propriu, într-o luptă prin care, cumva, să îi învingem pe ceilalți, să ne învingem competiția, poate astfel nu vom mai suferi. După cum au observat cei are au ajuns în vârf, acolo suferința nu numai că există însă poate să fie mult amplificată de dezamăgirea provenită din faptul că așteptarea nu s-a realizat.

Lăcomia ne poate păcăli dacă nu îi înțelegem natura. Alchimizarea lăcomiei presupune a cădea pradă lăcomiei pentru a o înțelege. Asta nu înseamnă să acționăm din lăcomie în exterior ci acceptarea totală a ființei noastre, a cine suntem în acel moment cu toate lăcomiile noastre. Asta înseamnă a ne iubi lăcomia atât de mult încât să îi dăm sens. Când omul își acceptă natura și iese de pe calea singurătății, lăcomia devine aspirație, devine căutarea care ne ajută să încheiem căutarea.

Cheia 54 nu este nici ea o cheie individuală, deci lăcomia nu are cum să fie doar a individului, ar fi prea mult pentru un om să ducă. Asta se întâmplă cu oamenii care identifică lăcomia ca fiind a lor. Lăcomia este aspect tribal, este menit să ne împingă către Expansiune ÎMPREUNĂ!

Când podul cu Întregul este în construcție ori deja construit, lăcomia începe să devină o energie dinamică ce face calea să fie mai ușoară, nu o greutate, nu ceva ce poate fi obținut și apoi protejat. Este nevoie de eșecuri pentru ca acel pod să fie realizat, nu se poate altfel. În realitate podul nu există pentru că nu există separare între noi și Întreg însă mintea noastră condusă de mecanismul defensiv creat din cauza rănilor și traumelor asta crede. De aceea am folosit această metaforă cu podul însă în realitate NOI SUNTEM PODUL!

Când înțelegem asta, energia devine disponibilă, geniul este prezent și se manifestă, totul devine mai ușor. Noi suntem podul, corpul nostru este podul către Întreg. Noi suntem parte a Întregului, nu separați și când înțelegem asta descoperim inutilitatea construcției podului. Totuși, paradoxul este și aici prezent, este greu pentru mintea traumatizată să realizeze apartenența la Întreg, doar mintea traumatizată s-a separat de Întreg, învinovățindu-l pentru suferința sa. Astfel, ne apucăm de treabă și construim acel pod.

Dacă am învățat să cerem ajutorul, construcția se face mult mai repede. Totuși, drumul presupune eșecuri, dezamăgiri pentru ca reușita să apară. Acestea sunt efecte normale ale vieții, nu toate lucrurile se întâmplă cum vrem, doar asta ar fi o dictatură. Nu suntem dictatorii Întregului, nu? Expansiunea, creșterea noastră bazată pe aspirația de a fi pod către Întreg ne oferă o călătorie cu sens în această viață. Orice altceva este o iluzie care ne duce către singurătate, separare și izolare față de Întreg.

Indiferent de vârsta pe care o ai, trecutul pe care îl ai, conexiunea cu Întregul este posibilă pentru tine, doar nu ești separat/ă de acesta. Ce îți recomand este să ceri ajutorul, să îl primești și să îl oferi și tu celor care au nevoie. Astfel, împreună ne susținem și ajungem la destinație, descoperind că destinația nu era în exteriorul nostru ci în noi.

Dacă tot Universul nostru este doar un punct care creează impresia că este vast, în realitate fiind infinetizmal? E de contemplat…

CURAJ ÎN A CREȘTE ALĂTURI DE CAMARAZI, DE OAMENI PE CARE TE POȚI BAZA ȘI CARE TE POT SUSȚINE PENTRU A CONSTRUI PODUL CU ÎNTREGUL!

P.S. Joi pe 22 iulie 2021, de la ora 20:00 organizez un eveniment online pe subiectul: “De ce relațiile sunt atât de provocatoare?”, eveniment pe care îl recomand oricui dorește să își integreze provocările relaționale. Am câteva lucruri pe care d-abia aștept să vi le împărtășesc și care vă pot susține în viața voastră.

Pentru detalii și formular de înscriere: https://orlandostoicescu.ro/de-ce-relatiile-sunt-atat-de-provocatoare-22-iulie-2021/ .

Dacă îți plac articolele / videourile pe care le postez, mă poți susține prin donații lunare cu ajutorul platformei Patreon. Pentru mai multe detalii, apasă butonul de mai jos:

Orlando Daniel Stoicescu

Sunt om. În activitatea de om, practic decondiționarea mentală, emoțională și fizică, cu sau fără unelte ajutătoare. Unealta mea preferată este Cheile Genelor pentru că am observat integrările care se produc cu ajutorul acesteia. Creez și susțin cursuri cu tematici aferente decondiționării MEF și Cheile Genelor. În trecut am susținut cursuri abordând diverse subiecte, fiind facilitator de învățare teoretică și experențială pentru adulți începând cu anul 2008.