Articol scris în 2020 cu ocazia tranzitului cheilor 59 (Soare) și 55 (Pământ).

Este o contemplare a modului în care ne raportăm la sinceritate și în același timp la frica de a fi în intimitate cu alți oameni. Cele scrise mai jos le recomand oricui, indiferent dacă știu ori nu știu despre Cheile Genelor, pentru că sunt teme pe care le regăsim constant în viața noastră.

CHEIA 59
Siddihi / Esență: Transparență
Darul: Intimitate
Umbra: Necinste

Cheia 55
Siddhi / Esență: Libertate
Darul: Libertate
Umbra: Libertate

Este momentul să vorbim despre sinceritate și despre transparență (Siddhi-ul cheii 59). Cât de greu este să fim sinceri tot timpul? Aș spune că aproape imposibil, motivul este simplu, sinceritatea nu este statică, este dinamică. Ai observat cum acum poți simți ceva iar peste 2 ore poți simți fix opusul? Ne putem păcăli foarte ușor dacă ne blocăm în sinceritatea de acum 2 ore și considerăm că ar trebui să fim conform acesteia.

Încercăm să fim consistenți uitând că suntem într-o evoluție continuă. Ce fac de câțiva ani este să observ, cu din ce în ce mai mare claritate, momentele în care fac salturi, înapoi sau înainte, pe nivelurile conștienței. Țin minte că într-o noapte, pe la 1 dimineața, eram într-o stare înaltă, simțind profund câmpul iubirii, stare în care nu aveam nicio durere fizică, niciun disconfort, și să observ cum treptat ies din acea stare și cum disconfortul reapare, durerile fizice reapărând. Ce am făcut atunci, față de alte momente când doream cu disperare să mențin acea stare înaltă, a fost să îi urez binevenit celei mai joase.

Am observat cum intrăm și ieșim în diverse stări pe parcursul unei zile. Acum putem să fim în acceptare, în 10 minute să fim în furie, în o oră să fim în iubire, în 3 ore să fim în rușine și tot așa. Pentru omul care nu este obișnuit cu introspecția și deci care nu își exersează și își reînoiește sinceritatea în fiecare moment, „montagne russe-ul” unei zile poate părea o tortură. Și cam așa și este atunci când omul ține cu disperare de o stare, mai ceva ca Smeagol de inelul din Lord of the Rings.

Aici intervine diferența între a ne menține sinceritatea și a ne reînoi sinceritatea în fiecare moment în care redevenim conștienți de Sine. Prima variantă este mimă, a doua este “munca spirituală” pe care o facem în această viață.

A cere cuiva să își mențină opinia sau starea, doar pentru că ne ajută pe noi să ne-o menținem pe a noastră este doar rezultatul copleșirii noastre. Suntem copleșiți atunci când nu ne adaptăm, când uităm să ne reînoim sinceritatea. Intimitatea (Darul cheii 59) presupune a redeveni sinceri. Richard Rudd, autorul Cheile Genelor, spune că darurile sunt rodul creativității noastre, aici se observă ceea ce construim în această viață. Intimitatea, ca orice alt dar, presupune efort, presupune construcție, presupune luciditate, presupune conștiență.

Intimitatea nu este doar a fi lângă cineva, ci intimitatea presupune a fi în sinceritate atunci când ești lângă cineva, a îți asuma ființa și ceea ce tranzitează ființa ta în acele momente. 1 minut de intimitate autentică nu poate fi comparat cu ani întregi petrecuți, poate chiar vieți, în necinste și în victimizare, alături de altcineva. Intimitatea (față de noi și/sau față de altcineva) deschide și vindecă, lipsa ei echivalează cu o gaură neagră prin care dispar vitalitatea și bucuria noastră de a trăi.

Cheia 59 este cheia penetrării (cheia 6 fiind cheia care primește, este receptorul). Menționez din start că această cheie 59 poate fi prezentă și la femei dar și la bărbați, una fiind penetrarea fizică, alta fiind penetrarea subtilă (am putea să îi spunem energetică pentru a simplifica lucrurile). Morala pe care o percep de aici este că dacă tot penetrăm subtil pe cei din jurul nostru, măcar să o facem din asumare conștientă, din conștiență, înțelegând la nivel celular, cât putem, impactul nostru.

Suntem atât de diferiți în fiecare zi și impactul nostru este în consecință cu cine suntem în moment. În același timp, este normal să simțim ură pentru o persoană și apoi să simțim iubire pentru aceeași persoană. Sinceritatea ne ajută să descoperim asta, pe când blocarea într-o stare, într-o opinie, presupune a considera că ceea ce am simțit la un moment dat este adevărul absolut, imuabil și peren. Din umbra cheii 59, necinstea, ajungem să ne mințim că ceva ce s-a întâmplat în trecut este permanent. Nu degeaba umbra cheii 55, partenerul de programare a cheii 59, este victimizarea.

Când ne mințim pe noi și direct ori indirect pe ceilalți, ajungem negreșit să ne victimizăm. Putem fi victime, cu siguranță, doar ni se poate întâmpla ceva într-un anumit moment și deci să fim victimă a acelei întâmplări însă a ne păstra rolul de victimă pe mai departe, aceea este doar o alegere. Viața este foarte simplă, noi o complicăm. Motivul este simplu, mulți dintre noi au fost crescuți într-un mediu în care mentalitatea de victimă era prezentă constant, ca un fel de invitat permanent la mic dejun, prânz și cină.

Mulți părinți, au considerat din neștiință, că ei trebuie să își crească copiii lor pentru a fi niște copii fidele. Mulți părinți au considerat că omul care iese din om este doar o copie Xerox, când colo, de cele mai multe ori, copiii veneau cu alte predispoziții, erau construiți într-un alt mod. Profilul hologenetic din Cheile Genelor ne arată cu o precizie, care și astăzi mă uimește, diferențele dintre noi.

Darul cheii 55, partenerul de programare a cheii 59, este Libertatea. Suntem cu adevărat liberi atunci când nu mai încercăm să fim conform a cine eram în trecut și nu mai încercăm să fim o proiecție a noastră dintr-un viitor probabil ori improbabil. Libertatea înseamnă să fim cum suntem în moment. Poate suna a clișeu însă este cel mai natural lucru cu putință. Tot ce avem de făcut este să recunoaștem asta.

Tu realizezi câte relații sunt bazate pe minciuni și păcăleli, unele voite, altele nevoite? Orice jurământ, dacă nu ține cont de evoluția inerentă a fiecărui om implicat în acel jurământ, este o forțare care va fi plătită cu vârf și îndesat. O relație care nu este bazată pe contactul autentic și deci schimbător al celor implicați, este bazată pe forțare și pe minciună, minciună pe care de cele mai multe ori ne-o spunem nouă și câteodată o repetăm și celorlalți, ca să ne-o validăm.

Suntem necinstiți (Umbra cheii 59) și cu ceilalți atunci când nu realizăm că nu suntem în stagnare ci într-o mișcare continuă prin viață. În acest mod ne ținem reciproc în victimizare și în triunghiul faimos al lui Karpman (victimă – persecutor – salvator).

De penetrat, penetrăm în mod subtil orice persoană cu care intrăm în contact. Dacă noi nu suntem conștienți ce aducem în acea interacțiune, putem lăsa reziduuri care pot îngreuna misiunea celuilalt. Cam asta se întâmplă și s-a întâmplat cu părinții care și-au educat copiii lor oferindu-le moștenire frustrările, limitările și mentalitatea lor nerealizând că există și altceva în afara ființei lor, alte moduri de a percepe lumea și de a trăi. Nu este vina părinților, doar și ei au primit moștenire de la cei de dinaintea lor toate cele de mai sus.

Ideea e că oricum lăsăm reziduuri, doar nu suntem perfecți, ideea este să reducem la minimum aceste reziduuri. Este important ca atunci când realizăm că am lăsat din limitările noastre, să comunicăm pe cât posibil. În acest mod devenim conștienți și îi ajutăm și pe ceilalți să devină conștienți de Sine. Altfel, devenim victimele propriilor noastre condiționări, condiționări pe care le vom lăsa ca moștenire celor din jur.

Conștiența este simplă, pentru că este acolo tot timpul, ideea este să realizăm ce facem sau cel puțin ce am făcut. Astfel, putem repara ce e de reparat din trecut și de trăit prezentul în prezent. Astfel inimitatea se creează de la sine, fără forțări.

Intimitatea poate veni ca rezultat al recunoașterii stărilor joase din moment. Cred că ți s-a întâmplat cel puțin o dată în viață, să recunoști față de altcineva că ai o stare joasă în acel moment și exact asta să vă apropie. Oamenii se apropie datorită umanității lor, care presupune și stările joase, nu datorită “robotismelor”. Uitați-vă la cei mai mulți politicieni cum încearcă să pară perfecți, să aibă o imagine imaculată, astfel încât să dea bine. Ipocrizia colcăie în aceștia, nu e de mirare disprețul care îl primesc de la populație, indiferent de partidul din care fac parte. Aceștia sunt necinstiți cu ei și cu noi și motivul pentru care îi acceptăm este pentru că necinstea lor rezonează cu a noastră.

Oare câți oameni ar dori să aibă conducători de calitate, să nu fie corupți, să fie un fel de sfinți pogorâți din ceruri care să îi salveze? Aceștia sunt fix cei aflați în triunghiul menționat mai sus, căutând un salvator pentru că nu au curajul să recunoască faptul că sunt într-o continuă schimbare și astfel tot timpul sunt în necunoaștere. Cât timp căutăm salvatorul care ȘTIE, nu realizăm că nu ne putem adapta la ceea ce NU ȘTIM.

Cel care crede că ȘTIE se persecută pe sine, este propria sa victimă și când necunoscutul îl lovește, devine victimă sigură…

Viitorul este al transparenței (Siddhi-ul cheii 59), va fi nevoie să întrupăm această stare în procesul nostru evoluționar. Nu să o mimăm ci să o întrupăm. Asta înseamnă să recunoaștem tot ceea ce este în noi și ne tranzitează, să putem percepe cu claritate stările emoționale și să nu ne mai lăsăm manipulați de acestea. Transparența vine, ca umanitate o vom mima în continuare însă la un moment dat vom realiza ce facem și astfel ne vom da seama că nu avem cum să ne ascundem unii de ceilalți.

În era GDPR-ului, a protecției informației, suntem super vulnerabili din acest punct de vedere. Paradoxal, nu? Și vom fi din ce în ce mai vulnerabili până când vom învăța să percepem realitatea cu claritate și astfel să realizăm că fiecare om este un detector precis de minciuni și de necinste. De aceea, când un om se simte trădat de altul, nu este atât de supărat pe acel om cât este supărat pe sine pentru că nu și-a dat seama ce se va întâmpla, lăsându-se manipulat de emoțiile sale (nu ale celuilalt).

Când suntem sinceri cu noi realizăm că nu avem cum să percepem realitatea din perspectiva altora ci doar din a noastră, așa că suntem responsabili pentru tot ceea ce simțim. Când nu suntem sinceri cu noi, credem că suntem victime ale celorlalți și cu toții avem astfel de momente. De aceea este esențial să facem pace cu tot ceea ce suntem, cu tot ceea ce simțim. Dacă suntem furioși să recunoaștem asta și să nu mai încercăm să ascundem, la fel dacă suferim sau dacă ne este rușine. Asumându-ne și fiind conștienți de starea noastră învățăm să o transformăm.

În cazul propriu, am observat cum pot trece de la o stare de respingere la o stare de acceptare și iubire față de cineva în curs de câteva ore. Cum fac? Foarte simplu, îmi asum ceea ce simt și las inteligențele mele să își facă treaba, nu mă mai bag peste mine, mă dau din calea mea. Dacă simt ceva, SIMT, fac tot ceea ce pot să nu mai resping. Câteodată nu îmi este însă am observat, că având această practică de câțiva ani, îmi iese de cele mai multe ori. Și atunci când nu îmi iese, accept și îmi văd de ale mele.

Când înțelegem natura schimbătoare a omului și când înțelegem natura schimbătoare a noastră, începem să simțim transparența noastră (Siddhi-ul cheii 59) și a celorlalți și astfel devenim liberi (Siddhi-ul cheii 55). Cum așa? Păi observăm că suntem goi de conținut și tot timpul ne umplem cu ajutorul experiențelor prin care trecem și a interacțiunilor cu ceilalți și cu mediul.

Când înțelegem la nivel celular (nu doar mental) că suntem NIMIC și NIMICUL este TOTUL ajungem probabil la iluminare. Când umanitatea va ajunge conștientă la iluminare, ca regulă, probabil, treptat, corpul nostru va deveni din ce în ce mai translucid până când nu vom mai avea nevoie de acesta și astfel ne vom întoarce în NIMIC și astfel vom fi din nou TOTUL. Mă joc cu cuvintele, știu asta însă când e vorba de Siddhi-uri logica nu mai poate explica foarte bine situația.

Oricum vom descoperi cu toții măcar o frântură din potențialul nostru, cu ajutorul procesului de decondiționare. Altfel ne vom victimiza din cauza orgoliului care ne ține necinstiți față de noi și față de ceilalți până ori noi ne vom sătura de viață ori viața de noi.

CURAJ, SINCERITATE ȘI LIBERTATE ÎȚI DORESC!