Articol scris în august 2021 cu ocazia tranzitului cheilor 7 (Soare) și 13 (Pământ).
Această contemplare este despre cum ne folosim individualitatea în colectiv, o folosim pentru a ne separa de ceilalți ori o folosim pentru a ne conecta cu ceilalți?
CHEIA 7
Siddihi / Esență: Virtute
Darul: Călăuzire
Umbra: Separare
CHEIA 13
Siddhi / Esență: Empatie
Darul: Discernământ
Umbra: Discordie / Disonanță
Cuprinsul articolului de astăzi:
- Virtutea, Siddhi-ul care “autodistruge” suferința
- Arta disciplinei
- Ne așteptăm să nu existe separare și astfel o găsim pretutindeni
- Separarea, o unealtă a vieții folosită impropriu de umanitate
- Transmutarea Separării și Discordiei
1. Virtutea, Siddhi-ul care “autodistruge” suferința
Siddhi-ul cheii 7 este Virtutea și ne îndreaptă atenția către modul în care ne raportăm la Întreg. Virtutea nu este despre individ, cheia 7 nefiind o cheie individuală ci una colectivă, astfel Virtutea strălucește în mod organic în mediul potrivit. A considera că Virtutea este un aspect individual și a încerca să fim virtuoși duce la împuternicirea mecanismului nostru defensiv, ego-ului nostru construit pentru a ne proteja de suferință.
Multora dintre noi ni s-a spus în copilărie că dacă suntem cuminți, suntem recompensați de ceilalți, ni s-a mai spus că dacă luăm 10 la școală vom avea o viață bună. Observi modul în care încercăm să urmăm niște programe prestabilite considerând că astfel ne orientăm mai ușor prin viață? Nimic mai fals, în societatea modernă cei mai mulți oameni sunt incapabili să supraviețuiească în lipsa confortului modern. Am dezvoltat atât de multe pseudo-virtuți încât am uitat să trăim în această realitate și să fim în contact cu virtutea principală, a faptului că avem posibilitatea să experimentăm viața individual, într-un mod unic și original.
În realitatea noastră nu există comportament virtuos ori nevirtuos, Virtutea este însă prezentă în toate acțiunile. Totul depinde de context, de aceea partenerul de programare a cheii 7 este cheia 13, cheia care ne invită să “ascultăm” contextul. Când ascultăm ce se întâmplă în interiorul nostru putem asculta ce se întâmplă în exteriorul nostru, astfel întrupând Siddhi-ul Empatiei (Siddhi-ul cheii 13), Siddhi-ul care face legătura între interior și exterior.
Ambele Siddhi-uri ne oferă calea către integrarea suferinței, Empatia invitându-ne să fim unul/una cu suferința iar Virtutea invitându-ne să preluăm mesajul suferinței și apoi să o dezintegrăm în Vid. E ca în filmul Misiune Imposibilă, când personajul principal primește mesajul și după ce îl ascultă, primește alerta că în 5 secunde caseta / banda / stick-ul cu mesajul se va autodistruge. Aceasta este puterea celor două Siddhi-uri, atât timp cât încetăm să le mimăm și facem pași înspre a le întrupa.
Va fi nevoie să învățăm să ascultăm profund viața și să ne bucurăm de aceasta. Ce rost mai are să trăiești, dacă nu te poți bucura cu adevărat de aceasta, fără a fi blocați în dependențe, în ciclul plăcere – durere, în disperarea după rezultate ori chiar după a crea o lume mai bună? Virtutea nu poate fi mimată pentru că fiecare om are sămânța virtuții în ființa sa și aceasta începe să crească atunci când este cu adevărat bine, când nevoile sale sunt îndeplinite și când geniul său se manifestă în lume.
2. Arta disciplinei
Hexagrama / cheia 7 este considerată în I Ching ca fiind despre disciplină. Totuși, dacă disciplina nu vine în mod organic este doar o forțare, un abuz, o exagerare făcută din dictatura minții, pentru a menține iluzia controlului. Când vorbim despre disciplină, cei mai mulți ne gândim la disciplina unei armate, chinezii chiar au denumit hexagrama 7 ca fiind “Armata”.
Însă care este rolul unei armate până la urmă? Pentru ce anume omul a inventat armata? Unii ar spune că armata a fost inventată pentru apărare și da, așa este însă aceasta a fost ulterior dezvoltată pentru control și supremație. Primul mare imperiu a fost imperiul roman, imperiu care a crescut pentru că a investit serios în armată și deci în disciplina soldaților.
Pentru ce cucereau romanii teritorii? Le cucereau pentru binele celor cuceriți ori pentru faima și puterea politică de acasă? Cum să cucerești un popor pentru că îi dorești binele? Observi nonsensul? Să facem o paralele cu cele două chei despre care scriu astăzi, cheia 13 este cheia ascultării profunde a nevoilor colective iar cheia 7 este cea care motivează acțiunile pentru ca nevoile colective să fie îndeplinite. De aici au venit cele mai mari abuzuri asupra umanității, din pervertirea ascultării și a motivațiilor.
Observăm același tip de discurs umbros și la politicienii din zilele noastre, pare că nimic nu s-a schimbat din Roma antică până în zilele noastre. Aceștia spun că ei știu care sunt nevoile colective și că este misiunea lor să ducă poporul în acea direcție însă în realitate ei nu își ascultă decât directivele mentale, propriile condiționări ori programe care vin din dorințe și iluzii individuale.
Unii vor să salveze poporul și astfel acționează în direcția asta, erijându-se în cei mai luminoși și breji dintre toți, alții vor să își creeze un imperiu financiar și astfel acționează în această direcție călcând peste toți care le stau în cale. Ambele categorii nu au legătură cu nevoile colective, ba chiar îi îndepărtează pe oameni de acestea.
Arta disciplinei, precum o simt în mine, este arta non-acțiunii, nu a acțiunii. Având în vedere că ascultarea (cheia 13) împuternicește cheia 7, disciplina presupune a avea curajul să NU acționezi fără a te asigura că toți cei care merg alături de tine sunt de acord. Disciplina nu presupune majoritate, de aceea democrația este doar o încercare cu un eșec previzibil, disciplina presupune unanimitate. Când ai într-un grup unanimitate, fără forțări, fără motivații, fără propagandă, ci ai o unanimitate venită din nevoile autentice, din manifestarea geniului, aceea este cu adevărat o armată.
Acea armată va cuceri, nu prin forță ci prin exemplu. Aceasta este misiunea cheii 7, eu o simt puternic și mă provoacă puternic, o am în Sfera Evoluției. Cât timp îi tragem pe oameni după noi, pentru că cică le dorim binele, spunând că majoritatea dictează, mai mult îi traumatizăm decât să îi ajutăm. Fiecare om este diferit, unic și original, de aceea legea majorității nu are cum să susțină benefic umanitatea ci doar să le ofere un pseudo-confort temporar celor care s-au separat de umanitatea lor și deci și de ceilalți.
3. Ne așteptăm să nu existe separare și astfel o găsim pretutindeni
Haideți să separăm (Umbra cheii 7) bogații de săraci, să separăm conducătorii de cei conduși, hai să separăm pe cei bolnavi de cei sănătoși, pe cei leneși de cei productivi, toată această separare făcută exclusiv mental, a creat un dezechilibru enorm în societate și acest dezechilibru se observă peste tot. Am creat o societate a discordiei (Umbra cheii 13), a bârfei (unealta separării, Umbra cheii 7), am creat ierarhii încercând să ajungem în vârf, neînțelegând că în vârf este aerul rarefiat și suntem cam singuri.
Observ modul în care oamenilor li se stimulează foamea de a face bani, de a consuma produse ori servicii, de a deveni dependenți unui sistem care nu îi servește. Trebuie să fii puțin ieșit de pe șine să consideri că dacă vei atinge anumite rezultate ori vei face mai mulți bani ori dacă vei consuma anumite produse sau servicii vei fi mai fericit/ă. Toată această bâzâială, tot acest zbucium ne duce către autodistrugere, nu către împlinire.
Pentru că trăim pe tărâmul paradoxurilor, am unul care arată modul în care am ales să ne bălăcim în umbrele Separării și Discordiei fără a le integra. Exemplul este legat de cei care se mută la oraș, la bloc, acolo unde trăiesc alături de alți zeci de oameni cu care nu au vreo legătură de prietenie și nici nu își doresc asta. Au ales să se separe în mijlocul mulțimii, încercând să își impună nevoile asupra celor din jur.
Am mai scris despre astfel de cazuri, sunt oameni care, spre exemplu, le cer cu disperare vecinilor să facă liniște în bloc, pentru a se putea odihni, fără ca însă vecinii respectivi să facă gălăgie. De ce acei oameni nu pleacă din acele case, de ce nu se duc undeva la țară unde să aibă liniște? Ei cred că pot forța lucrurile să fie cum vor ei, fără să își asume responsabilitatea asupra deciziilor lor? E ca și cum un om și-ar lua un Lamborghini ca apoi să se plângă că este prea gălăgios. Păi omule, ți-ai luat aproape o mașină de curse, nu o limuzină silențioasă… Revenind la situația cu blocul, dacă te-ai mutat la bloc, având vecini în toate direcțiile, vecini cu care nu ai o legătură, o conexiune, o apropriere, te aștepți ca aceștia să le pese de nevoile tale? Cât de buricul Pământului te crezi?
Aceasta este umbra Separării, este cea care ne îndepărtează de apropiere, de conexiune și promovează legi, reguli care nu au nicio legătură cu realitatea. Nu degeaba am scris mai sus UNANIMITATE, când trăiești alături de oameni care te leagă ceva, lângă care simți să te apropii, cu acei oameni ai posibilitatea să rezolvi provocările mult mai ușor. Altfel, doar încerci să le impui altora nevoile tale. Cine te crezi ca nevoile tale să fie îndeplinite de oricine?
Avem așteptarea că dacă dăm un ban, celorlalți trebuie să le pese de noi. Avem așteptarea că dacă mergem la un spital, doctorul trebuie să se comporte de parcă am fi apropiați de acesta. Asta se întâmplă într-o lume acordată la nevoile colective, în această lume a discordiei și separării a acea astfel de așteptări, ne duc direct către dezamăgire și suferință.
4. Separarea, o unealtă a vieții folosită impropriu de umanitate
Separarea (Umbra cheii 7) este o unealtă a vieții, unealtă necesară pentru a proteja, pe bază de rezonanță, grupurile și astfel a le călăuzi (Darul cheii 7) mai departe. Separarea este necesară, globalizarea forțată la care asistăm este un eșec tocmai pentru că vine dintr-un abuz, din nevoi bolnăvicioase de profit și putere. Până când viața nu ne pune împreună, mergem separat, asta e calea.
Când învățăm această lecție a separării, începem să ne apropiem din nou, pentru că înțelegem că separarea este doar un pas necesar pentru a ne apropia ulterior. Suntem atât de separați unii de ceilalți și de viață încât suferim crunt la orice fel de separare. Dacă, spre exemplu, ai suferit crunt din cauza unei despărțiri, nu ai suferit din cauza despărțirii ci din cauza faptului că te-ai trezit din nou singur/ă, în propria ta separare în care te băgasei.
Cheia 13, partenerul de programare a cheii 7, este cheia frăției umane, unde îți erau frații și surorile tale, prietenii tăi cu care te-ai conectat în această viață, prieteni lângă care trăiești și lângă care construiești? Ah, nu erau lângă tine pentru că în încercarea ta de a ieși în față, de a fi moțul, te-ai separat de toți și de toate? Păi atunci te mai întrebi de ce ții cu dinții de oameni și de ce o separare doare de parcă ești ars/ă pe rug?
Chiar dacă m-am exprimat la persoana a doua, să știi că tot ceea ce am scris aici mi s-a întâmplat, am cheile 13 și 7 în Calea Provocării, m-am separat de oameni și apoi m-am întrebat de ce sunt singur în încercările mele prin viață… Îți scriu aceste cuvinte din durerea pe care am resimțit-o în această viață, e un fel de AȘA NU pe care l-am trăit și pe care îl observ că îl trăiesc mulți oameni, chiar fără să își dea seama.
Dacă nu avem oamenii noștri lângă noi, provocările vieții moderne devin sufocante. Mă uit cum unii oameni își fac credite pe 30 de ani pentru case pe care și le-au luat nu pentru a crea conexiuni, legături, prietenii ci pentru a se separa în “vârful castelului” de ceilalți. Oare ce fel de provocări apar în acei 30 de ani, provocări în care ar fi avut nevoie de ajutor însă nu mai au cui să i-l ceară pentru că s-au separat de aceștia. Ce drept avem să cerem ajutor unor oameni de care ne-am separat pentru a urmări iluzii?
Darul cheii 13 este Discernământul și acesta nu este despre modul în care gândim ci de calea pe care pășim. Cheia 13 este o cheie experențială și ne arată calea care merită experimentată, atunci când ascultăm viața. Darul cheii 7 este Călăuzirea, darul Liderului care nu impune ci care alege calea cu cea mai puțină rezistență. Împreună, Darurile celor două chei ne îndreaptă către experiențele potrivite. Cum cheia 13 este despre Frăția Umană, despre modul în care stăm împreună în jurul focului și ne încălzim de la aceeași sursă, pot concluziona că cea mai potrivită cale este calea care ne apropie și care ne ajută să ne readucem aminte că suntem cu toții pe aceeași planetă și ne încălzește același Soare.
Până atunci avem nevoie de Separare, separarea arătându-ne cât de mult ne-am îndepărtat unii de ceilalți. Pentru a ne călăuzi, este important să înțelegem că acest act nu este unul individual, este unul colectiv. Călăuzirea este legată întotdeauna de ceilalți, de mediul actual, de prezent. Dacă încercăm să ne călăuzim în funcție de niște directive mentale preluate de la părinți, bunici ori chiar strămoși și acestea nu sunt în acord cu prezentul, oare care va fi rezultatul?
De aceea este esențial să fim conștienți de ceea ce trăim și de ceea ce am moștenit de la cei de dinaintea noastră. Dacă ne separăm de cei din jur, doar pentru că urmăm niște norme, niște programe care nu au legătură cu prezentul, va veni momentul în care vom plăti prețul pentru asta ori vom simți în fiecare zi datoria pe care am acumulat-o. Calea este cea a apropierii pentru că viața oricum ne separă de ceea ce nu este ok pentru noi.
Că noi suntem dezamăgiți că nu vin în experiența noastră de viață persoanele ori resursele pe care le dorim, asta e. Când înțelegem că dacă nu avem ceva în experiența noastră de viață, încă nu suntem pregătiți, atunci putem fi recunoscători pentru Călăuzirea (Darul cheii 7) vieții. Dacă nu mă crezi, uite un exemplu. Dacă îți dorești foarte mult ca o persoană să fie parte a vieții tale și acea persoană nu vrea, ce crezi că s-ar întâmpla dacă ai convinge-o acum să vină alături de tine? Cât crezi că va dura acea apropiere?
Dacă acea persoană ori resursă o puteam gestiona, atunci era parte a vieții noastre. Altfel, când încercăm să forțăm lucrurile, aducem în experiența noastră de viață elemente care ne copleșesc, oameni care ne copleșesc, resurse care ne copleșesc. Dacă mai încercăm să le aducem și fără sprijinul celor apropiați, celor care sunt „pe sufletul nostru”, dinamităm tot ceea ce am construit până atunci. Ai observat cum în anumite situații, când aduci o persoană nepotrivită în grupul tău de prieteni, acea persoană va încerca să te îndepărteze de aceștia, chiar dacă tu știi și simți că oamenii aceia îți sunt cu adevărat benefici?
5. Transmutarea Separării și Discordiei
Înainte să abordez integrarea umbrelor, o să menționez faptul că orice om este o călăuză. Fiecare dintre noi îi călăuzim pe cei din jur, direct ori indirect, prin exemplul nostru. Aceasta este marea provocare a părinților care încearcă să își crească copiii de unii singuri, cel mult cu ajutorul părinților lor, descoperă rapid cum degeaba încearcă să își educe copiii cu vorbe dacă ei nu sunt exemple vii pentru aceștia. Vrei să se bucure copilul de viață? Atunci bucură-te tu și o să observi cum învață imediat asta de la tine.
Călăuzirea (Darul cheii 7) este legată de abilitatea noastră de a asculta, nu de a dicta, pentru a ne da seama de ce e nevoie în acel moment. Ai observat cum dictatorii nu țin cont de cei pe care îi conduc? Ai observat cum dictatorii nu țin cont de nevoile poporului ci îi consideră pe toți niște proști meniți să fie mânați ca pe niște oi? Când ne comportăm în acest mod cu cei din jur, ne separăm de ei.
Separarea (Umbra cheii 7) transformă pe cei din jur în inferiori și superiori. Când nu știm să gestionăm această umbră, când nu am fost învățați de mici să ne conectăm cu alți oameni, ne adaptăm pentru a supraviețui, călcându-i în picioare pe cei care îi considerăm inferiori și plecând capul ca sabia să nu îl taie cu cei pe care îi considerăm superiori. Din acest joc nu avem cum să avem aliați autentici în această viață ci ajungem să îi folosim pe cei din jur atunci când observăm că ne lasă și să ne ferim de cei care nu ne lasă să îi folosim.
Întreaga economie este bazată pe a profita de energia, timpul și resursele oamenilor și de a ne apăra de cei pe care îi considerăm mai presus de noi. Economia zilelor noastre este bazată pe separare și produce separare. Nu mă crezi? Aruncă o privire pe distribuția veniturilor la nivel global. Nu degeaba companiile nu cer colaborare, creativitate, autenticitate ci cer profit. Dacă colaborarea, creativitatea, autenticitatea pot aduce profit, imediat cer să se creeze spațiu pentru asta, dacă acestea nu aduc profit, sunt interzise.
Profitul este separare, “eu am profit mai mare ca tine, pentru că am muncit mai mult ca tine” ar spune unii antreprenori ori directori ori conducători de companii. Observi naivitatea în această exprimare, e ca și cum ar vorbi doi bărbați, unul lăudându-se că “am penisul mai mare pentru că atunci când eram mai mic am luat note mai mari ca tine”. Profitul care nu vine ca o colaborare colectivă între oameni, este doar o forțare pentru a ajunge mai în față, pentru a se proteja de ceilalți. Ce rost mai are profitul dacă nu te poți bucura de acesta cu cei dragi? Altfel, profitul devine calea către divinizarea separării.
Am observat în viața mea cum încercam să fac bani doar pentru a nu sta față în față cu rănile mele, cu traumele mele, cu supărările mele, cu frustrările mele. Oare câți alții au făcut și fac precum mine?
Viața nu este o cursă de viteză, nu este important cine ajunge primul. Viața aduce mutația în umanitate nu printr-un om ci prin toți oamenii, fiecare dintre noi avem semințele pentru evoluția umanității. Că unii le accesează și alții nu, asta e realitatea. Unii aleg să fugă singuri, nedându-și seama că viața nu este o cursă individuală, nedându-și seama că în realitate sunt prinși într-o cursă de șoareci unde alții au avut grijă să pună cașcavalul potrivit…
Dacă vrei să integrezi umbra Separării, este esențial să observi cum te-ai separat de ceilalți. Dacă nu am trăit într-un mediu sănătos, dacă nu am fost crescuți de o întreagă comunitate, de oameni maturi și înțelepți, atunci e aproape sigur că încercăm să ne separăm de ceilalți. După cum am mai scris mai sus, viața oricum are grijă să te separe de ceea ce nu este ok pentru tine, de aceea alchimizarea umbrei Separării presupune a observa ce îți pune viața în față.
Astfel, te poți evalua mult mai ușor și îți poți da seama de iluziile pe care le urmezi și rezultatele acestei călăuziri pe calea iluziilor. Ceea ce ai în această viață, ai învățat să gestionezi. Că e puțin, că e mult, aceasta e realitatea. Dacă ceea ce ai, puțin ori mult, îți oferă bucurie și îți susține manifestarea geniului tău, a pasiunii, atunci este exact ceea ce ai nevoie. Dacă nu îți oferă acestea, atunci s-ar putea să fie necesar nu să îți schimbi neapărat mediul ci să îți crești nivelul tău de a percepe realitatea.
Degeaba încerci să schimbi mediul dacă nu poți conține mediul în care vrei să trăiești. E ca și cum eu, ca maestru al separării, m-aș convinge ca de mâine să trăiesc într-o comunitate ori chiar la o mănăstire, printre alți călugări. Mai întâi învăț să mă conectez cu mine, cu ceilalți, îmi poate lua ani, însă astfel nu schimb mediul ci se schimbă mediul în jurul meu. Ceea ce nu mai va fi pentru mine, va dispărea și ceea ce este pentru mine va apărea.
Darul cheii 7 are o unealtă redutabilă, limitele sănătoase. Am observat că de fiecare dată când am integrat ceva, a venit la pachet cu limite sănătoase față de ceea ce este în exteriorul meu. Călăuzirea este o separare în beneficiul nostru, o separare care să ne ajute să ne transformăm. Această separare este ca intrarea într-un cocon pentru a deveni conform potențialului nostru, astfel separarea își are sens. Probabil de aceea am venit să trăim această experiență în separare față de ceilalți, cu o minte separată, cu un corp separat, pentru a ne transforma și a descoperi miracolele care se întâmplă după transformare.
Nu este ușor să pui limite sănătoase pentru că la început habar n-ai care sunt acelea. Realizezi că orice ai face, tot prost pare că iese, că dezamăgești pe cineva, că o să te respingă altcineva, că o să ne supărăm pe noi ori alții pe noi. Nu există diferențe între limitele sănătoase și cele care aduc separare, dacă privim din perspectiva informațională.
Diferența o putem observa din Umbra și Darul cheii 13, Discordiei și Discernământul. Pentru a alchimiza umbra Discordiei, putem deveni discordia și astfel să îi observăm acțiunile și rezultatele. Când acceptăm discordia, când acceptăm disonanța, atunci putem aprecia paradoxurile. Când apreciem paradoxurile, putem păși pe calea de mijloc, putem păși pe calea Discernământului.
Doar atunci ne putem da seama că diferența între limitele sănătoase și cele care produc mai multă separare decât apropiere, ține de a păși pe calea noastră, calea de mijloc, nu calea care aduce război ori absența războiului ci calea noastră, oricare ar fi aceea. Dacă viața îți pune o armă în mâini și la ușa ta se află un criminal sângeros care vrea să îți omoare familia, pe ce cale alegi să pășești? Orice ai face, pare că tot nasol va fi, ori vei omorî pe cineva să te salvezi pe tine și familia ta ori lași acel criminal să te omoare și să îți omoare familia. Observi paradoxul?
Când începem să gustăm paradoxurile, începem să înțelegem că fiecare cale este unică, originală, nebătătorită. Nu toți sfinții au avut vieți imaculate, fiecare, însă, a pășit pe calea sa. Alchimizarea discordiei nu presupune a fugi de discordie ci a îi folosi puterea, a fi Discordia și astfel a renaște în Discernământ.
Din ce observ, când începi să realizezi multitudinea de condiționări pe care le-ai considerat adevăruri absolute, nu ai cum să nu intri în discordie, în separare, nu ai cum să nu suferi, să nu te doară. Ești om doar, nu ești un roboțel productiv și infailibil precum te-au învățat la școală… Eu observ la mine tumultul după ani de decondiționare și recondiționare mentală, emoțională și fizică, wow câte chestii ies la suprafață. Astfel, îmi dau seama cât de „fucked up” sunt eu dar și cât de „fucked up” sunt cei din jur. Doar astfel, onorându-mi nebunia pot renaște pe calea mea, să fiu în Discernământ.
Am ajuns să ador paradoxurile pe atât de mult pe cât nu le suport și mă enervează câteodată, când nu sunt conform așteptărilor mele. Uite ego cât Casa Poporului, să am așteptări de la paradoxuri, nu-i așa că sunt amuzant? Că mă bucură paradoxurile ori că mă scot din pepeni, e irelevant, calea de mijloc e acolo tot timpul și așteaptă să fie urmată.
Că mai mergem puțin pe la stânga, puțin pe la dreapta, că avem momente când mergem în sălbăticie pentru a ne întoarce apoi cu bucurie pe calea noastră, toate acestea sunt irelevante. Paradoxul ne arată că și calea de mijloc e irelevantă. Paradoxul ne arată că în punctul central al creației noastre suntem noi. Fiecare dintre noi este responsabil pentru ceea ce creează, asta e realitatea.
Dacă reușim să creăm împreună, avem parte de o viață mai ușoară, alături de oameni cu care chiar dacă ne mai certăm, sunt pe sufletul nostru și noi pe sufletul lor. Tot ce contează este să căutăm transformarea, să căutăm separarea care ne apropie și astfel vom trăi în “unanimitate” mai întâi cu câțiva oameni iar în timp, poate în generații, în sute sau mii de ani, umanitatea va învăța să trăiască în „unanimitate” respectând profund geniul și individualitatea fiecăruia.
Aceea este o societate de oameni iluminați și acea societate va reprezenta sfârșitul rasei umane, acolo omul nu va mai avea de ce să evolueze pentru că s-a regăsit, și-a găsit punctul central, gaura neagră din interior și astfel s-a lăsat absorbit de aceasta pentru a fi dus din nou acasă. Până atunci facem Rai din ceea ce avem, mai semănăm niște separare, niște discordie și astfel ne regăsim pe noi și îi regăsim și pe ceilalți.
CURAJ ÎN A TE CĂLĂUZI CĂTRE OAMENII TĂI, CĂTRE ARMATA CARE NU TE APĂRĂ CI TE SUSȚINE PENTRU A ÎȚI MANIFESTA GENIUL ÎN ACEASTĂ LUME!
P.S. A venit momentul să anunț al șaselea program online de 4 luni Secvența de Activare, program pe care îl susțin alături de Ana Maria Chioc. Dacă ești la început cu Cheile Genelor și vrei susținere pentru a lucra de la 0 cu această unealtă ori dacă lucrezi de ceva timp cu cheile însă simți nevoia de inspirație, îți recomandăm cu căldură acest program.
Programul începe în 17 septembrie 2021 și se termină în ianuarie 2021 (în curând vom pune data exactă pe site) și vom explora împreună fiecare sferă și cale din Secvența de Activare. Vom explora mai ales rolul liniilor și cum putem interpreta secvența noastră de activare dar și a celor dragi.
Secvența de Activare este primul pas și cel mai important dintre toate, pentru că aici discutăm despre mecanismul decizional, despre provocările prin care trecem în această viață și despre ce presupune manifestarea geniului nativ ce ne duce în stabilitate. Ce vei primi:
- 8 materiale noi (diferite de cele din carte) despre fiecare cale și sferă din Secvența de Activare. Este ca și cum ai primi o carte nouă despre Secvența de Activare. Materialele vor fi oferite înaintea fiecărui webinar.
- 8 webinare în care vin cu lămuriri și exemplificări pe profilul vostru, pentru a înțelege mai ușor modul în care puteți interpreta calea sau sfera
- 4 sesiuni de sharing facilitate de Ana Maria Chioc, sesiuni în care sunteți susținuți prin a integra informația din materiale și webinare
- Acces în grupul secret de facebook împreună cu ceilalți participanți
- Răspundem la întrebări și facem tot ceea ce putem pentru a oferi lămuriri despre cum puteți interpreta Secvența voastră de activare dar și a celor dragi.
Costul pentru toate cele 4 luni îl considerăm mai mult decât rezonabil și este de 2000 lei. Poți plăti și de pe firmă, dacă te ajută. Dacă nu poți plăti întreaga sumă, există posibilitatea de a plăti în 2 rate de 1000 lei, 4 rate de 500 lei sau 5 rate lunare de 400 lei. Pentru a te înscrie, te rugăm să completezi acest formular: https://forms.gle/TozWxqCkK4yuaxdH9 .
Pentru mai multe detalii despre program (vom pune programul actualizat al webinarelor în această săptămână): https://redpill.ro/program-online-secventa-de-activare .