Articol scris în decembrie 2021 cu ocazia tranzitului cheilor 9 (Soare) și 16 (Pământ).
Această contemplare ne invită să ne întrebăm dacă avem un comportament care creează un mediu benefic, care susține viața ori dacă avem un comportament distructiv care „pârjolește ogoarele și otrăvește fântânile” pentru a distruge un inamic care nu există în realitate.
CHEIA 9
Siddhi / Esență: Invincibilitate
Darul: Determinare / Hotărâre
Umbra: Inerție
CHEIA 16
Siddihi / Esență: Măiestrie
Darul: Felxibilitate / Versatilitate
Umbra: Indiferență
Cuprinsul articolului de astăzi:
- Invincibilitatea Întregului din care facem parte
- Inerția care vine din necunoașterea și nesimțirea rolului
- Sclipiciul care ne scoate de pe cale
- Puterea care reiese din repetiția lucrurilor mărunte
- Transmutarea Inerției și Indiferenței
1. Invincibilitatea Întregului din care facem parte
Siddhi-ul cheii 9 este Invincibilitatea și ne arată încă o dată că nimic nu poate fi distrus cu adevărat ci transformat. Cei mai mulți dintre noi nu sunt conectați cu tărâmul Siddhi-urilor dintr-un motiv foarte simplu, pentru că nu ne permitem. Mintea noastră este capabilă să blocheze o experiență ori să o dea uitării imediat după ce s-a întâmplat, doar pentru că nu a putut să o catalogheze.
O minte blocată în gândirea logică, matematică, nu se va putea deschide prea ușor către tărâmuri care nu pot fi gândite ci doar simțite. Invincibilitatea este un astfel de tărâm, tărâm care este disponibil tuturor. Tot ce avem de făcut este să ne deschidem din ce în ce mai mult către viață, către Întreg iar această deschidere nu poate fi forțată, poate fi invitată prin consum de diverse substanțe însă cel mai bine este să fie integrată în starea noastră de zi cu zi.
Ai observat că sunt unii oameni care nu se pot deschide către a simți ceea ce tu simți? Ai observat cum unii oameni simt ură acolo unde poate tu simți iubire? Aceasta este puterea minții noastre, încotro o îndreptăm, acolo se duce. Dacă o îndreptăm către tărâmurile Siddhice, aceasta se va liniști din ce în ce mai mult, va trece de la stadiul de maimuță agitată la companion de nădejde care susține echilibrul.
Am putea spune că e diferența dintre a avea un animal de companie pus pe distrugere, cu care nu poți comunica și a avea un animal de companie cu care să ai o legătură puternică și o comunicare asemenea. Invincibilitatea o simțim nu atunci când avem stări de entuziasm extrem, când petrecem cu mâncare și poate chiar și alcool, aceea este o stare care mimează acest Siddhi. Invincibilitatea este simțită atunci când stimulii nici nu mai contează pentru că suntem în simțire.
E nevoie de disciplină pentru a cultiva Invincibilitatea în viața noastră. Nu degeaba Siddhi-ul cheii 16, partenerul de programare a cheii 9 este Măiestria. Măiestria este rezultatul cultivării disciplinei echilibrului, sustenabilității prin manifestarea creativă a geniului nostru. Măiestria devine momentul în care nu mai avem nevoie de disciplină pentru că am atins Invincibilitatea și astfel am devenit parte a Invincibilității.
Cheia 9 este o cheie colectivă, nu una individuală, astfel Invincibilitatea este menită a fi simțită ca o experiență colectivă, doar facem parte dintr-un Întreg, dintr-un organism imens, organism care nu poate fi distrus. Rolul nostru, ca celulă a acestui organism, este să operăm eficient, să ne îndeplinim rolul pe care l-am primit.
2. Inerția care vine din necunoașterea și nesimțirea rolului
Una dintre provocările imense ale umanității este faptul că foarte mulți oameni se simt lipsiți de sens, lipsiți de scop, blocați într-o Inerție (Umbra cheii 9) care îi duce către nicăieri. Parcă rostul vieții marii majorități a oamenilor este să își plătească facturile, să își crească copiii și apoi să se retragă pentru a muri. Sclipirea din ochi a dispărut, blazarea a apărut și de aici, pe măsură ce omul îmbătrânește, simte că pică într-o spirală descendentă până în focurile propriului infern.
Unul dintre semnele cultivării darului și Siddhi-ului cheii 9 este legat de modul în care îmbătrânește omul. Cel care toată viața a crezut că acțiunea îi definește rolul, că este util doar atunci când face ceva, pe măsură ce îmbătrânește se va simți din ce în ce mai inutil și blocat. Probabil își va aminti cu nostalgie de perioada în care putea să facă multe și regretă că acum nu mai se simte în puteri.
Rolul fiecăruia nu este de a acționa ci de a fi. Poate părea clișeistic ceea ce am scris însă nu este chiar așa. Fiecare dintre noi este un mecanism alchimic, un mecanism care transformă energia, de aceea atât timp cât trăim corpul nostru face asta. Richard Rudd, autorul Cheile Genelor vorbește despre a transforma noniubirea în iubire, ce poate fi mai important ca asta?
Putem construi milioane de zgârie nori, putem crea minuni tehnologice ale lumii, putem merge pe Lună, pe Marte ori pe oricare altă planetă, dacă mecanismul nostru alchimic nu funcționează eficient, mediul creat de noi nu va fi unul care va susține viața. Știi vorba aceea, “omul sfințește locul”, despre asta vorbește cheia 9 cu al ei dar al Determinării.
O să îți mai ofer un exemplu, determinarea unui părinte de a își crește copilul într-un mod echilibrat. Nu este ușor să crești un copil echilibrat în această societate profund dezechilibrată însă un părinte determinat, chiar dacă va avea momente în care ar prefera să își ia copilul la șuturi, găsește tot timpul modalități creative prin care să revină pe cale. Aceasta este Verstatilitatea, darul cheii 16, partenerul de programare a cheii 9.
Acel părinte, prin provocările prin care trece, își antrenează mecanismul alchimic interior și astfel devine mai puternic, crescând în acest mod un copil puternic. Exemplul viu este calea cea mai ușoară de a crește un copil.
3. Sclipiciul care ne scoate de pe cale
Un om determinat, chiar dacă poate va avea provocări mari, poate chiar copleșitoare, va rămâne pe cale. Aici este de fapt secretul reușitei în viață, a continua chiar dacă câteodată pare imposibil. În acest caz, nu rezultatele devin importante ci antrenarea mecanismului alchimic interior. Dacă ne gândim puțin, rezultatele niciodată nu au contat cu adevărat, doar noi am pus preț prea mare pe ele.
Viața unui om este efemeră, trăim în jur de 75 de ani în medie în această perioadă, Universul având peste 13 miliarde de ani vechime. Ceea ce creăm, dispare într-o perioadă de timp, doar nicio construcție nu este cu adevărat permanentă. De aceea nu ceea ce construim în exterior este cu adevărat important, nu afacerile noastre, nu banii făcuți, nu casele pe care le avem, nimic din acestea nu sunt valoroase.
Valoroasă este calitatea trăirii noastre, este exemplul nostru, este modul în care interacționăm cu exteriorul, mod care vine dintr-o conexiune profundă cu interiorul. Fără Determinare (Darul cheii 9), într-o societate ca a noastră, calitatea trăirii noastre nu va fi una neapărat ridicată iar moștenirea noastră va fi nisip în vânt pentru umanitate.
Un om este cu adevărat bogat atunci când cei din jur simt bogăția și ei, pentru că acel om este un exemplu viu, poți simți bogăția trăirii sale în câmpul său, în prezența sa. Un om care doar are avere, care a adunat resurse peste resurse, va semăna sărăcie și lipsă în jurul său. Dacă observăm cum cele mai multe companii au în vârf oameni cu averi incredibil de mari iar cei mai mulți angajați trăiesc cu venituri nu foarte mari. Bogăția de la vârf nu se revarsă către cei de jos, astfel nimeni nu are cu adevărat de câștigat.
Cei din vârf rămân deconectați de viață, de Întreg, trăind în nesimțire, fiind temători să nu piardă ceea ce au agonisit iar cei de jos ori ajung să trăiască într-o inerție (Umbra cheii 9) a resemnării ori încercând să ajungă și ei în vârf). Observăm în societatea această goană să ajungem în vârf, fără să realizăm că în vârf suntem cu adevărat singuri, fără a simți rolul pe care îl avem în această viață, asumându-ne responsabilități care ne copleșesc, ne iau tot timpul, energia.
Acesta este rezultatul Indiferenței (Umbra cheii 16), indiferență care ne blochează în fuga după sclipici. Am creat o lume unde cine deține sclipiciul, deține puterea și resursele. Tot din Indiferență (Umbra cheii 16), nu putem observa Inerția (Umbra cheii 9) care ne blochează pe acest traseu care ne duce încet dar sigur către autodistrugere.
Totul pentru niște sclipici, pentru niște pseudo-putere, pentru niște resurse care mai mult ne complică viața, pentru niște rezultate pe care nu le putem lua cu noi după moarte. Acest sclipici ne distrage de pe cale, ne distrage de la o viață simplă, cu sens, cu bogăție în adevăratul sens al cuvântului. Noi, oamenii, nu avem nevoie cu adevărat de multe și ceea ce avem este deja disponibil, avem nevoie unii de ceilalți, geniile noastre fiind complementare, rolurile noastre fiind complementare.
4. Puterea care reiese din repetiția lucrurilor mărunte
O păcăleală imensă este faptul că doar lucrurile extraordinare contează în societate, cele mărunte fiind plictisitoare și fără sens. Aceasta este o gândire de copil răsfățat, de prințișor ori prințesică ce a fost protejată de părinți de viața din exterior. Doar o societate unde marea majoritate a oamenilor nu a fost integrată în natură, să simtă și blândețea dar și asprimea acestuia, doar o astfel de societate poate pune accentul pe extraordinar în detrimentul ordinarului.
Dacă ne uităm la societăți pe care le considerăm primitive cu oameni care trăiesc în trib, fără confortul vieții moderne, aceștia par plictisitori, doar stau o mare parte din timp și se mișcă doar atunci când au ceva important de făcut. Vitregia vieții i-a echilibrat pe acei oameni și astfel respectă viața și o onorează. Astfel de oameni sunt capabili să se adapteze, să găsească metode creative dar echilibrate pentru a trăi, fără a distruge mai mult decât creează.
Noi cei din societatea așa zis modernă, distrugem în continuu tot ceea ce prindem, motivându-ne acțiunile cu planuri mărețe, cu rezultate nemaivăzute, cu construcții nesustenabile și care necesită eforturi continue și astfel o risipă enormă de resurse. Cam asta definește această construcție a societății în care trăim, risipa de resurse.
Pentru că una dintre resurse este cea umană, de aici regăsim și lipsa de sens pe care foarte mulți oameni o simt. Aceștia, fiind angrenați într-un sistem care nu folosește optim resursele, fără a fi conștienți de potențialul lor, de geniul lor, ajung să fie repartizați de cele mai multe ori în roluri care nu li se potrivesc. Totul pentru a realiza lucruri mai mărețe ca alții, pentru a câștiga cursa al cărui premiu este nesimțirea, fuga de Sine și ulterior dezamăgirea și îmbătrânirea cu resemnare și regrete.
Secretul unei vieți bune stă în lucrurile mărunte pe care le facem. Ceea ce repetăm devine parte a noastră în această viață. Dacă repetăm supărarea și tristețea, acestea devin parte a noastră. Dacă repetăm introspecția și gestionarea benefică a provocărilor, acestea devin parte a vieții noastre. Ceea ce semeni, aia primești, acesta este mesajul cheii 9.
Inerția (Umbra cheii 9) ne blochează ori în tipare care ne susțin mecanismul alchimic interior ori în tipare care ni-l blochează. Inerția (Umbra cheii 9) ne poate duce către resemnare care ne face să nu mai acționăm, ne poate duce către hiperactivitate unde acționăm prea mult, prea des, ambele fiind manifestări ale Indiferenței (Umbra cheii 16) față de noi și față de umanitate, ori ne poate duce către Măiestrie (Siddhi-ul cheii 9) în această viață, prin cultivarea eficienței, echilibrului, sustenabilității.
Determinarea (Darul cheii 9) nu este legată de urmarea unor ținte extraordinare, de a ne depăși statutul, de a reuși mai mult decât alții ci este legată de a urma rolul pe care îl avem, rol pe care geniul nostru îl îndeplinește în mod natural. Mulți oameni își doresc să fie mai determinați în urmarea țintelor pe care le au, ba chiar se judecă pentru că procrastinează.
Ni s-a spus că trebuie să muncim mult pentru a obține rezultate extraordinare și astfel pentru a simți împlinirea, aceasta este tot o păcăleală. Împlinirea o simțim atunci când funcționăm eficient și simțim că suntem parte a Întregului și astfel avem un sens în această lume. A funcționa eficient nu presupune a munci mult, dacă ne uităm la cei din triburi, ei nu muncesc mult însă muncesc eficient. Aceștia nu ajung seara acasă epuizați mental, emoțional și fizic pentru a pica în pat astfel încât ziua următoare să o ia de la capăt.
Acela nu este un om puternic, chiar dacă poate are funcție, resurse, imagine. Acela este un om care vrea să pară puternic, este tot un copil răsfățat care însă și-a folosit toată energia pentru a arăta lumii că poate, un fel de Steve Jobs care a vrut să îndoaie Universul. Dacă nu observăm că în încercarea noastră de a obține extraordinarul, ne deconectăm de la propria umanitate și de la sens, atunci viața noastră chiar că va fi chinuitoare.
Puterea se află în lucrurile mici, în lucrurile mărunte. Un ocean este alcătuit din aproximativ 26,640,000,000,000,000,000,000,000 de apă, fără acestea nu ar avea puterea pe care o are, nu? Noi funcționăm datorită celor aproximativ 37,2 trilioane de celule din care suntem alcătuiți. Fiecare celulă este importantă, are rolul ei și fără acel rol îndeplinit, noi nu am mai fi.
Această înțelegere este menită să ne ducă în smerenie față de miracolul vieții și să ne readucă aminte că și noi jucăm un rol foarte important în această realitate, rol care nu este despre a acționa ci despre ceea ce alchimizăm în această viață și astfel despre exemplul viu pe care îl oferim celor din jur. Noi creăm alături de ceilalți mediul în care trăim, acest mediu poate susține viața ori poate încerca să respingă viața. Viața fiind Invincibilă, oare cine crezi că va câștiga?
5. Transmutarea Inerției și Indiferenței
Ambele umbre, Inerția și Indiferența (Umbrele cheilor 9 și 16) stau la baza menținerii status quo-ului care ne ține departe de noi, de sensul nostru, de nevoile noastre autentice. După cum scriam mai sus, cine deține sclipiciul, manipulează pe ceilalți în direcția pe care o dorește. Primul pas în transmutarea acestor umbre este să recunoaștem sclipiciul ca fiind exact ceea ce este, o nadă, o capcană, o poleială fără substanță care ne îndepărtează de geniul nostru și de semenii noștri.
La nivel mondial, goana după sclipici creează războaie, creează dezechilibre sociale, aduce produse și servicii de slabă calitate, parazitează organizații, firme, companii, guverne, creează medii ostile cu separare, depresie, anxietate, tulburări de personalitate. Goana după sclipici ne-a făcut sclavii sclipiciului. Goana după sclipici ne-a gâdilat ego-ul rănit, traumatizat, arătându-ne o cale strâmbă prin care putem trece peste alchimizarea rănilor și traumelor individuale și colective.
„Dacă faci bani, nu mai ești traumatizat”, „Dacă ești director nu mai ești rănit”, „Dacă ești medic, poți opera rănile / traumele cu medicamente”, toate acestea sunt păcăleli, traumele noastre rămân și acestea nu sunt doar individuale ci sunt și colective. Chiar dacă noi credem că nu suntem traumatizați, dacă ne uităm în jur, există traume de familie, de neam, traume de țară, traume legate de umanitate.
ADN-ul nostru le conține pe toate și să nu uităm că ADN-ul nostru are informații despre situații care s-au întâmplat cu mult timp înainte să ne naștem. De aceea este atât de important a ne cunoaște, a începe procesul decondiționării și recondiționării mentale, emoționale și fizice, pentru a realiza ceea ce trăim, pentru a fi conștienți de moștenirea pe care o lăsăm.
Putem funcționa din Inerție (Umbra cheii 9) și să lăsăm moștenire umanității toate rănile și traumele pe care le-am primit la naștere ori putem decide să cultivăm treptat conștiența și astfel să lăsăm cât mai puțin din ele.
Transmutarea celor două umbre începe cu a fi conștienți, cu a simți, cu a cere ajutorul. Împreună ne-am rănit, ne-am traumatizat, împreună ne vindecăm prin vulnerabilitate și iertare. E nevoie de timp, e nevoie de repetiție însă cu Determinare (Darul cheii 9) reușim. Găsim modalități prin care să ne adaptăm provocărilor, fără a fugi de ele, fără a le minimiza, descoperind cât de versatil, cât de flexibil (Darul cheii 16) este geniul nostru.
Pentru a vindeca trauma, cel mai ușor este să o retrăim însă în alte condiții, condiții în care să primim susținerea care ne-a lipsit în trecut. Dacă funcționăm din Inerție (Umbra cheii 9) crezând că noi așa suntem și așa vom fi până murim, doar ne încăpățânăm fiind Indeferenți (Umbra cheii 16) față de potențialul pe care îl avem.
Când un om pică în umbrele Inerției și Indiferenței (Umbrele cheilor 9 și 16), nimic nu mai contează, nici interiorul, nici exteriorul ci doar programele mentale pe care le folosește pentru a se feri de suferință. Fix acele programe aduc, însă, suferința și o cronicizează, pentru că programele mentale îl feresc pe om de experiența vindecătoare.
De aceea, oamenii care se feresc de a fi răniți, rămân răniți. Omul care se ferește de a fi trădat, rămâne cu gândul că cei din jur îl trădează. Calea este întotdeauna înainte, prin a trăi acele răni. Totuși, menționez ceva foarte important, este esențial să fim pregătiți și să avem sprijinul necesar pentru a intra în procesul de vindecare. Un om care nu este pregătit pentru a retrăi trauma, mai bine mai așteaptă.
Aici am o analogie din sport, dacă nu suntem pregătiți să alergăm maratonul, sunt șanse imense să nu îl terminăm, ba poate chiar să ne forțăm mușchii și să ne accidentăm. Din ce am observat, este nevoie, în medie, între 2 și 3 ani de introspecție, de cultivarea conștienței, de contemplare pentru ca un om să fie pregătit MINIMAL.
Că mulți oameni caută soluții rapide, că spun că nu au 2 – 3 ani și că vor totul anul acesta, că nu mai au răbdare, acesta este tot un efect al mentalității de copil răsfățat, dezechilibrat, nepregătit pentru ce înseamnă viața. Chiar dacă acel om ar avea o experiență profundă care îl duce la cauza rănii/traumei , integrarea acesteia durează, dacă acel om nu era pregătit să o aibă. De aceea sunt cazuri de persoane care au avut provocări mari mentale după astfel de experiențe, pur și simplu nu au știut ce să facă cu ele, nu erau pregătiți.
Să nu uităm, Siddhi-ul cheii 16, partenerul de programare a cheii 9, este Măiestria iar măiestria are nevoie să fie cultivată. Darul cheii 16, Versatilitatea, are nevoie de repetiție, de foarte multă repetiție. Pentru asta există darul cheii 9, Determinarea, pentru a ne menține în proces, pentru a continua să repetăm. Cei care vor să treacă peste repetiție, de cele mai multe ori nu vor să greșească pentru că dacă ar greși ar suferi.
Acești oameni sunt blocați în viețile lor în fix domeniile unde nu vor să eșueze. Ar dori ca totul să se rezolve, fără ca ei să aibă un aport, nerealizând că rolul lor ar putea fi să descopere cum să facă asta. Determinarea (Darul cheii 9) apare în mod natural când ne permitem să și eșuăm, când nu ne mai agățăm de reușită ca fiind calea. Să nu uităm, Determinarea nu este despre acțiune, nici despre rezultatul acțiunii ci despre cultivarea mecanismului nostru alchimic, devenind din ce în ce mai puternici în interior și astfel din ce în ce mai pregătiți să susținem exteriorul.
Un om puternic nu este un om care nu a eșuat ci un om care a eșuat de atât de multe ori încât corpul său nu mai știe cum să eșueze pentru că mecanismul interior alchimic a învățat cum să alchimizeze eșecul.
Pentru cei care cred că totul se poate face pe repede înainte, fără integrare, îi recomand să învețe să cânte la un instrument muzical. O altă modalitate este să se facă un program practic de supraviețuire în natură sau să crească un copil ori un animal de companie. Pentru a crește un copil echilibrat, va fi nevoie să folosim repetiția, doar acesta nu înțelege din prima, nu? La fel și cu un câine, crezi că va înțelege din prima ce are de făcut? În repetiție, viața ne duce către Smerenie, pentru că realizăm că nu totul ne este deja dat, e ca în celebra zicală “Dumnezeu îți dă dar nu îți bagă în traistă”.
Astfel, omul descoperă că Invincibilitatea (Siddhi-ul cheii 9) nu este despre faptul că nu mai putem fi învinși ci despre faptul că am fost învinși și am descoperit că înfrângerea nu ne poate distruge. “Ceea ce nu te omoară te face mai puternic” este motto-ul darului cheii 9, Determinarea și am putea spune că motto-ul Siddhi-ului cheii 9, Invincibilitatea este: “Nimic nu te poate distruge ci doar transforma”.
Viața este o transformare continuă, dacă înțelegem profund asta, putem folosi umbrele Inerției și Indiferenței pentru a alege tiparele potrivite și a fi indiferenți față de sclipiciul menționat mai sus. Astfel, rămânem determinați să pășim pe calea noastră, să fim conform zicalei: „Mai bine fruntaș în satul meu decât codaș la oraș” . Acolo unde este susținere, acolo unde este bucuria de a trăi, acolo unde există mediu care susține viața, acolo este locul fiecăruia dintre noi.
Pentru că avem condiționări care ne țin în separare, este important să înțelegem prin simțire modul în care funcționăm și astfel să ne deblocăm din ghearele condiționărilor și astfel să ne menținem pe o cale care ne este benefică. Pentru a fi în locul potrivit pentru noi, este important să învățăm să susținem și să fim susținuți. Vârsta la care învățăm este irelevantă, după cum am spus, nu este despre acțiune ci despre mecanismul nostru alchimic.
Sunt mulți oameni care se consideră prea în vârstă ca să mai fie de ajutor dar care nu realizează cât de ajutor pot fi dacă își îndreaptă atenția către ființa lor, către mecanismul alchimic interior. Cât timp trăim în acest corp, suntem parte a Întregului, avem un rol, nu uita asta!
Viața este frumoasă când cultivăm prietenia, relaxarea, deschiderea, acceptarea, înțelegerea, vulnerabilitatea, încrederea.