Faptul că unii oameni vor iubire și “floricele pe câmpii”, nu înseamnă că sunt și pregătiți pentru asta. Nu de puține ori ne trezim în situația în care e nevoie sa urâm suficient o persoană pentru a ne permite ulterior să ne deschidem din stabilitate față de aceasta.
Am întâlnit și întâlnesc oameni cu “iubirea in gură”, care în realitate sunt doar oameni care nu își permit să fie, nu își permit să simtă întreg spectrul, inclusiv stările joase precum ura. Fără alchimizare, “ciu ciu” stări înalte și deci “ciu ciu” iubire. O vor simți doar atunci când stelele se aliniază și se mai întâmplă minunea să se deschidă autentic, vulnerabil.
În rest, doar mimă, pentru că nu știu cum să ajungă la starea originală. Așa ajungem să trăim o viață contrafăcută, ajungem un fel de Adibas ori Mike, fiind mult prea ușor de rupt de către viață. Iubirea într-adevăr, este vindecătoare însă “Iudirea” e doar o stare “fake” (falsă), inventată de cei care nu își pot permite “the real deal” (originalul).
E o vorba la americani “fake it until you make it” (mimează până reușești) și poate fi folositoare atunci când suntem conștienți de mima noastră și nu o credem a fi veridică ci doar o joacă lejeră. Câți oameni își iau, însă, mima în joacă? Câți și-o iau în serios?
În lumea așa zis spirituală, există o frică și o scârbă de stările joase, considerându-le cumva murdare, impure și de nefrecventat. Știi cum e vorba: “de ce fugi, de aia dai”, oamenii care cred asta având tendința să devină umbroși pe ascuns, ca niște alcoolici care beau de unii singuri, ca să nu îi vadă lumea.
Fără stările joase, stările înalte nu au cum să fie stabilizate în noi, o să își ofer și un exemplu simplu. Ai observat că sunt oameni care profită, prin manipulare, de cei care mimează stările înalte, am putea spune că profită de „bunătatea” lor? Totodată, există oameni cu adevărat puternici, pe care acești profitori nu îi pot manipula. Motivul este că omul puternic a integrat stările joase și deci este protejat de acestea, este un fel de vrăjitor al lor, avându-le la îndemână dacă situația o cere. Profitorul simte asta și își dă seama că acolo „balta nu are pește”.
Slăbiciunea pe care oamenii o simt față de semenii lor este cauzată de mimarea bunătății, de educația pe care au primit-o, evitând să simtă anumite stări și căutând cu disperare pe altele. Astfel, omul devine dezechilibrat și trăiește o viață dezaliniat și neînțelegând de ce simte ceea ce simte.
Rezolvarea este simplă, însă dorită de puțini, sinceritatea.
A fi sinceri cu noi presupune a reunoaște ceea ce simțim și a nu ne mai judeca pentru asta. Când ne judecăm că simțim ceva neplăcut, amplificăm acea stare neplăcută, apoi iar ne judecăm, amplificând-o și mai mult și tot așa. Astfel, când facem asta, suntem prinși în nisipurile mișcătoare ale stărilor joase, neînvățând să le accesăm potențialul.
Am întâlnit ceva oameni la care se vedea pe fața lor sau din modul în care se exprimau în scris că mai au puțin și răbufnesc de cât au ținut în ei. Prin sinceritate, prin a fi blânzi cu noi atunci când simțim ceea ce credem că nu e bine să simțim, nu mai amplificăm starea joasă ci o transmutăm. Astfel, frica se transformă în curaj, furia se transformă în neutralitate, vinovăția se transformă în înțelegere, ura se transformă în iubire (orice combinație este posibilă) și tot așa.
Sinceritatea cu noi se transformă în sinceritate cu ceilalți și astfel și cei din jurul nostru vor avea, în timp, curajul de a fi sinceri. Așa transformăm lumea, nu punându-ne măști pentru a fi validați de ceilalți.
“Dar Orlando, nu îți este frică de faptul că o să îți pierzi imaginea, fiind sincer?” ar putea întreba cineva. Aș pierde doar imaginea pe care mi-o construiesc păcălindu-i pe cei din jur, aș pierde doar masca. Dacă cineva mă consideră a fi „spiritual” ori sfânt ori cine știe ce iluzie, o să îl dezamăgesc crunt.
Mai bine dezamăgesc pe cineva pentru că nu port masca pe care și-o dorește decât să mă pierd pe mine și astfel să conduc către pierzanie, cu acordul său, și pe celălalt.
Vrei să fii cu adevărat puternic/ă? Atunci devino maestrul/a stărilor joase, nu îți mai fie teamă de acestea și simte-le, învață-le, transmută-le. Dacă faci asta, fiind sincer/ă cu tine, stările joase nu te vor doborî ci le vei înțelege și le vei folosi potențialul, transformându-le în stări înalte, dacă încerci să le controlezi mințindu-te pe tine, te vor corupe și te vor distruge treptat. E foarte important de menționat că nu este deloc recomandat să plonjăm în stările joase ci doar să le permitem să fie atunci când ele ne vizitează.
Sinceritatea este calea către conștiență, doar nu ai cum să fii conștient dacă te tot păcălești că albul este negru. Poate la un moment dat vei ajunge în mod natural la realizarea că albul este negru și vei simți asta în fiecare celulă, până atunci fii sincer/ă cu tine.
Prea mult încercăm să fim acum versiunea noastră de peste 10 ani, astfel trâindu-ne viața în într-o iluzie care s-ar putea să nu se realizeze vreodată.
Calea către viitor este prin prezent, astfel te invit să fii tu, versiunea ta din prezent și de acolo să îți permiți să crești, în ritmul tău, către versiunea ta viitoare. S-ar putea ca singur/ă să îți fie greu, așa că te invit să stai pe lângă oameni sinceri, care își onorează ființa fix așa cum este, perfectă în propria-i imperfecțiune.
Imaginează-ți o lume de oameni sinceri, puternici și vulnerabili. Imaginează-ți o lume unde imaginea construită să nu mai aibă valoarea pe care o are acum. Noi construim acea lume ori o distrugem de pe acum, prin alegerile noastre.
Ai curajul să fii sincer/ă cu tine și să îți trăiești viața conform cu cine ești în prezent?
Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!
Orlando