Am mai scris despre acest subiect, o să îl reiau, pentru că este un subiect foarte important pentru oricine.

Nu este ceva în neregulă cu atașamentul, cu toții ne atașăm în viață de locuri, de obiecte, de oameni, de profesii. Ce este în neregulă este dependența de acel atașament. Depdendența de atașament presupune a considera că eul nostru are în componență acel atașament. Cine suntem noi fără atașamentele noastre am putea să ne întrebăm?

În viață apar provocări, cum este această provocare prin care trecem cu toții împreună. În perioade de criză, apar la iveală fix atașamentele cele mai puternice și frica de a le pierde. În situații de criză, mulți oameni acționează din disperare pentru a nu pierde aceste atașamente și de aici pot apărea situații dramatice sau chiar tragice. Omul are tendința ca din disperare să acționeze din instinctul de supraviețuire și astfel să nu realizeze ce face decât atunci când fapta este deja încheiată.

Am putea spune că orice dependență de atașament ne blochează evoluția și libertatea. Evoluția presupune schimbare iar libertatea este necesară pentru a naviga prin această schimbare. Un om prins în capcana propriilor atașamente nu va dori schimbarea pentru că acesta consideră că are de pierdut ceva. Sunt situații în care schimbarea poate produce suferință și este normal, doar suntem oameni, problema intervine când nu ne putem adapta schimbării.

Totul este efemer, de aceea a ține cu dinții de orice în această viață nu are cum să ne ajute. Ne putem bucura de ce am primit, putem fi recunoscători cu condiția să fim pregătiți să întâmpinăm schimbarea atunci când vine.

“Când un om devine dependent de propriile atașamente?” ar putea fi o întrebare. Atunci când simte, în cel puțin o arie a vieții sale, subzistență. Un om care are toate ariile vieții sale în echilibru nu va simți nevoia să țină cu dinții de ceva. Totul ține de capacitatea fiecăruia de a obține acest echilibru și încrederea că orice s-ar întâmpla, vom fi bine.

Din păcate, nu am fost învățați asta de mici, nu am fost stimulați să ne dezvoltăm încrederea, doar s-a pus accentul pe dezvoltarea capacității de a asculta de autoritate și pe dezvoltarea abilităților mentale utile în societate. Așa că avem o societate plină de oameni depdendenți de propriile lor atașamente. La prima criză mai puternică aceștia, cel mai probabil, se vor purta ca niște animale în junglă, sub pretextul apărării intereselor familiei și copiilor, nedându-și seama că fix acțiunile lor subminează interesele familiei și copiilor.

Avem o singură soluție, să ne educăm pentru a ne detașa mai ușor și să o facem prin conștiență. Nu este un proces rapid, necesită timp și multă răbdare, doar se face treptat. Această societate este plină de oameni cărora dacă le iei jucăria, se vor transforma în niște “bestii în sevraj” sau vor pica în depresie. Această societate este plină de oameni „moi” care vor pica la primul vânt mai puternic. Înțelegi ce înseamnă asta? Trăim într-o societate ușor de manipulat pentru că dependentul de atașamente se comportă ca un dependent de droguri.

Cei care doresc să ne controleze, tot ce fac este să ne ofere doza și astfel suntem docili dar inconștienți. Evaluează-ți propriile tale dependențe și atașamente. Este responsabilitate fiecăruia de a ni le gestiona, chiar dacă această gestionare poate să doară. Ieșim mult mai câștigați dacă devenim maeștrii propriei noastre ființe. Altfel stăm ca niște cuțu cuminți să vină stăpânul să ne dea de mâncare.

Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!

Orlando