E foarte ușor să menții un om într-o extremă sau să îl introduci către aceasta. Tot ceea ce ai nevoie este de puțină carismă, niscaiva încredere în ceea ce spui, vervă, încăpățânare și ai rezolvat treaba.

Cele mai multe afaceri la nivel mondial sunt profitabile tocmai pentru că îl introduc pe om într-o extremă și nu doresc să îi mai dea drumul. În top sunt rețelele sociale care prosperă tocmai datorită radicalizării omului, menținerea sa într-o bulă, de cele mai multe ori antagonică cu alte bule. Leitmotivul bulelor acestea este: “dacă nu ești cu noi, ești împotriva noastră”.

Ba mai mult, omul care nu devine conștient de ceea ce trăiește cere să fie introdus în extremă, cere să fie băgat într-o bulă extremistă, măcar acolo are oameni ca acesta cu care poate rezona.

Mult mai anevoios este să îți construiești imaginea și poate chiar afacerea aducând echilibrul în viața ta și a celor pe care îi impactezi. Aici carisma nu mai contează, încrederea este a ta, verva este irelevantă iar încăpățânarea este folosită într-un mod benefic, nu ca unealtă de a aduce oamenii în țarcul pe care l-ai pregătit pentru ei.

Cum ar fi să vedem / auzim reclame care îi spun omului că, spre exemplu, mâncarea de la KFC sau McDonalds este bună doar dacă îți place și în cantități care să țină cont de stilul tău de viață și de dieta ta, menționând ingredientele și cum sunt preparate? Cum ar fi dacă echilibrul ar fi adus în advertising, în marketing?

Probabil ar fi un dezastru pentru profitabilitatea acestora, de aceea “specialiștii” caută bule în care să îi introducă pe consumatori și să îi mențină acolo. Avem parte de oameni “kool” în reclame, voie bună și fericire. Fiecare vrea să își împingă produsul sau serviciul înaintea celorlalți, încercând să canibalizeze concurența și să prindă o bucată mare din “cașcavalul” pieței.

Totuși, noi suntem construiți să fim complementari, să ne susținem reciproc și astfel să nu fie nevoie de “canibalizare”. Până ajungem, însă, la simțire și la a realiza că împlinirea nu o găsim în a fi mai bun ca cei pe care îi considerăm concurență ci prin a susține, prin utilitate, prin comuniune, cale lungă mai e, mai avem de așteptat.

Vindecarea (integrarea) nu are mediul potrivit în extreme ci în echilibrul care se află în acestea. Spre exemplu, dacă am avut de suferit din cauza trădării în această viață, rezolvarea nu o găsim în extrema răzbunării ori în extrema reprimării a ceea ce am trăit ci la mijlocul dintre acestea, acolo unde nu mai este nevoie să ne răzbunăm dar nici nu mai reprimăm.

Echilibrul îl găsim fiecare dintre noi, în propria persoană, nimeni nu ne poate explica cum să facem, ne pot inspira cel mult însă cheia este la noi.

Putem observa cum societatea în care trăim menține omul în extreme și astfel în dependență, în suferință. Echilibrul nu este prezent pentru că nici nu este dorit în mediile care doresc profit cu orice preț și de orice fel (electoral, financiar, de imagine, ierarhic, etc. ).

Sunt suficienți oameni care au încercat calea echilibrului și au descoperit că nu duce la profituri mari, nici la capital mare de imagine, nici la followeri “fără număr” și de aceea, o parte din aceștia au renunțat la echilibru și au cedat presiunii, alegând să facă precum ceilalți. Alții, au rămas profund dezamăgiți de semenii lor axați pe dezechilibru, pe extreme și s-au izolat de aceștia cum au putut.

Echilibrul exterior poate fi curtat doar din propriul echilibru, altfel este doar o mimare care conduce fix către starea de fapt care în acest caz este dezechilibrul. Asta e, trăim într-o societate care cultivă dezechilibrul și pentru a ajunge către echilibrul ar fi recomandat să facem o pauză, să ne facem procesul, să ne recalibrăm și apoi să reintrăm în acțiune.

Totuși, cine își permite în această societate să ia pauze? Companiile mari își permit să își ia pauze? Angajații își permit să își ia pauze? Antreprenorii își permit să își ia pauze? Oamenii care trăiesc de pe o zi pe alta ori de pe o lună pe alta, își permit să își ia pauză?

Iată dilema în care ne aflăm, ne lăsăm conduși de dezechilibru fără a ne permite să ajungem în echilibru și vrem să ne fie mai bine.

Cât timp nu curtăm vindecarea, integrarea, echilibrul putem să facem averi colosale, să fim numărul 1 în domeniul nostru, să avem miliarde de followeri, le putem avea pe toate, tot degeaba. Asta se poate observa din exemplul celor care le-au obținut și dacă atunci când le-au obținut s-au simțit împliniți ori împovărați.

Extremele ne distrag de la vindecare, de aceea oricât de mult am fugi în acestea, tot înapoi către status quo-ul intern ajungem, către suferința de care fugim. Cei mai mulți oameni fug de ei pentru că nu au exemple de vindecare în jur, având în vedere că cei mai mulți oameni nu se cunosc, nu cultivă echilibru și astfel fug în extreme.

Este o vorbă, dacă tu ești singurul om sănătos într-o lume de nebuni, atunci tu vei fi considerat singurul nebun într-o lume sănătoasă. Societatea în care trăim este reprezentarea la nivel macro a ceea ce facem cei mai mulți dintre noi la nivel micro, fugim de noi, fugim de cine suntem, fugim de responsabilitate, de echilibru, de vindecare.

Să construiești ceva din echilibru nu va duce la profituri imense, asta e clar ci va duce la ceea ce e nevoie să susțină acel echilibru sau să te conducă către un echilibru ulterior. Este clar că echilibrul nu aduce chestii excepționale în viața noastră, omul care curtează echilibrul va fi nevoie să își asume asta, însă alternativa este să obțină o grămadă de “chestii” de care ori nu are nevoie ori cu care nu știe ce să facă.

Cultivarea echilibrului duce la o viață simplă, fără complicații prea multe, cu provocări dar provocări care sunt potrivite, cu integrări, cu vindecare.

Revenind la modul în care am început acest articol, în această societate nu ne este la îndemână să ne construim o imagine autentică, bazată pe experiență, pe imperfecțiune, pe echilibru, pentru că aceasta nu este cerută. Ce face însă echilibrul unui om este să susțină cultivarea echilibrului în toți cei care îi sunt alături.

Echilibrul nu presupune absența dezechilibrului ci navigarea prin dezechilibru iar oamenii care curtează echilibrul știu să facă asta fără forțări, fără chin, cu lejeritate, cu ușurință. Chiar dacă nu aduce rezultatele pe care omul modern le caută, echilibrul ne învață că ceea ce avem nevoie vine către noi atunci când este momentul și când suntem pregătiți.

Asta este fix ceea ce mulți oameni nu vor să audă însă este fix ceea ce au nevoie și încă nu știu. La momentul potrivit vor realiza și ei asta, până atunci îți recomand să cultivi echilibrul în viața ta. Chiar dacă poate nu pare, merită din plin.