Ieri am fost invitat să mai scriu despre sexualitate, așa că astăzi mă conformez scriind despre felurile de conexiune în actul sexual. Tot ceea ce scriu este experimentat însă după cum zice americanul: “results may vary” (rezultatul poate varia) așa că te invit să ne împărtășești din simțirile tale.

Am observat că există două feluri de conexiune umană, există conexiunea profundă, unde cei implicați funcționează preponderent la unison și există pseudo-conexiunea, unde cei implicați par că sunt mai tot timpul în contratimp. Pentru a ajunge la prima, este nevoie de suficientă muncă interioară pentru a putea accesa acceptarea, pentru a ajunge la a doua, este simplu, lăsăm percepțiile să ne conducă emoțiile și ulterior acțiunile.

În actul sexual, conexiunea profundă vine ca rezultat al lăsării minții să funcționeze pe fundal și astfel a deveni receptiv la celălalt. Nu este deloc ușor pentru bărbații care au fost educați să își reprime partea feminină și nu este deloc ușor pentru femeile care au fost educate să fie tot timpul în control și lucrurile să iasă doar cum vor ele (“sindromul” prințesei).

Simptomul principal al pseudo-conexiunii este stângăcia care apare ca rezultat al intervenției mentale (omul crede că nu este suficient). Totul pare că este în contratimp și nu există flux, lucrurile nu sunt line ci par forțate și artificiale. Secretul ieșirii din această stângăcie NU este controlul ci ACCEPTAREA totală a stângăciei.

Ce fac cei mai mulți când simt că sunt în contratimp în actul sexual? De obicei simt rușine și ori supracompensează prin și mai mult control ori renunță și se întorc cu fundul la celălalt, arătându-și de multe ori nemulțumirea față de celălalt, care este de fapt doar nemulțumire față de sine mascată.

Sunt persoane care caută să se îndrăgostească din nou neștiind că motivul pentru care vor asta este să se simtă din nou în flux, să nu se mai simtă în contratimp, față de partener/ă, să meargă totul lin din nou, doar schimbările chimice din corp fac mintea acelei persoane să stea în mod natural pe fundal. Dezamăgirea devine cruntă când omul se obișnuiește cu celălalt și revine la starea de dinainte de îndrăgostire și deci la faimosul contratimp, la faimoasa forțare și la faimoasele subcompensare ori supracompensare.

Dacă ar sta în acea relație și ar folosi-o pentru a deveni conștient/ă de Sine, ar descoperi că nu partenerul/a făcea ca lucrurile să meargă lin la început ci faptul că gândurile și emoțiile sale nu îi influențau starea și deciziile.

Un om cu adevărat experimentat în actul sexual, fie bărbat ori femeie, poate accepta stângăciile, ba chiar se poate bucura de acestea din când în când. Gândește-te la un șofer de curse experimentat, acesta face manevre din stare de acceptare și relaxare care pe mulți dintre noi ne-ar băga în sperieți instant. Experiența acestuia, alături de geniul său nativ, îl ajută ca emoțiile și gândurile optimiste ori pesimiste să nu îi influențeze acțiunile și deciziile. Fix așa este și în actul sexual.

Când omul este imediat mișcat de emoțiile și de gândurile sale, orice rană din trecut, minoră ori traumă, îl poate deraia și astfel i  se rupe filmul. Cred că tuturor ni se întâmplă asta, de aceea acceptarea devine și aici esențială. Când acceptăm că putem fi deraiați și câteodată stângaci, putem accesa măiestria.

Astfel, momentele de conexiune profundă devin din ce în ce mai dese și astfel devin o constantă, nu o excepție. Decondiționarea mentală și emoțională este și în cazul actului sexual o unealtă care dă rezultate care se translatează în momente de conexiune profundă cu ceilalți.

Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!

Orlando