Scriind un material despre reconectare (pentru unul dintre programele pe care le susțin în această perioadă) și observând pe cei din jurul meu, mă frapează cum omul pur și simplu nu își asumă viața și karma. Rezultatul? Cere să fie salvat.

Mitul persoanei ideale cu care să relaționăm, mitul lui Făt Frumos și al Ilenei Cosânzeana, toate acestea ne arată partea aceea din noi care dorește OUT, dorește să fie cumva salvată de propria persoană și de “bagajul” pe care îl poartă.

Cel mai simplu mod de a rămâne victimă este să cerem salvatori. Cel mai simplu mod de a trăi bine este să ne adunăm aliații. Numai că în a doua variantă, karma se va juca și astfel vor apărea fix situațiile de care avem nevoie pentru a plăti prețul pus de cauzalitate.

Doar alături de aliații tăi vei trece prin “războaiele karmice”, ceilalți ori vor dori să profite temporar de tine ori vor încerca să te salveze.

Poate, la un moment dat, vom fi mai presus de cauzalitate, însă până atunci, este o limitare la fel cum este gravitatea sau lipsa oxigenului în spațiu. Ca orice astfel de limitare, o folosim cât de bine putem, până o transcendem (și dacă o transcendem).

Pentru că nu am fost învățați să ne ascultăm și să ne recunoaștem puterea interioară (geniul nativ), este normal să fim o societate plină de “smiorchi smiorchi” (expresie oficială pe care o mai folosesc prin programe ? ), de neasumați și de fricoși.

Astfel, cel mai simplu este să așteptăm să fim salvați, ba de Dumnezeu, ba de îngeri, ba de entități de lumină, ba de vecina/ul, ba de guvernanți, ba de persoanele dragi. Ce este amuzant este că cel care cere să fie salvat, la un moment dat, va dezvolta resentimente față de salvator, dacă aceștia nu aleg să schimbe aceste roluri.

Dumnezeu, îngerii, entitățile de lumină, vecinul/vecina, guvernanții, persoanele dragi ne poti fi însă aliați, atunci când recunoaștem karma care se joacă și învățăm arta reconectării cu noi și cu ceilalți.

Căutând aliați, nu salvatori, ne asumăm bagajul nostru karmic și înțelegem cu mult mai multă claritate scenele care se joacă în fața noastră.

Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!

Orlando