Când un om caută senzaționalul, când caută specialul, când caută să simtă fiorul, ce nu realizează este că viața cu adevărat bună este despre a ne bucura de lucrurile mărunte, de momentele “normale”.

Un om dacă nu învață să se bucure de simplitate, de trecerea timpului, nu se va putea bucura cu adevărat nici de momentele speciale. Momentele cu adevărat speciale vin ca rezultate ale integrărilor, aici vorbim despre o fundație solidă necesară, vorbim de o pregătire organică, naturală a acelor momente.

Nu putem forța specialul în viața noastră, pentru că dacă nu suntem pregătiți pentru acesta, este posibil să ne doboare. Știți poveștile de viață a multora dintre copiii ajunși vedete la Hollywood. Unii dintre noi știm cum ne simțim ziua următoare după o băută serioasă. Cu toții, probabil știm cum se simte o despărțire de o persoană la care țineam foarte mult.

Trăim într-o cultură care pune reflectorul pe special și consideră normalul ca fiind plictisitor. Astfel, vedetele ajung să fie un fel de zeități la care ceilalți se uită pentru a fi ghidate cumva în această viață. Însă și vedetele au zile proaste și vedetele mănâncă, beau și apoi se duc la toaletă.

Dacă nu găsim bucuria în lucrurile banale pe care le facem, devenim dependenți de căutarea specialului. Această dependență are urmări pe toate planurile și în toate ariile vieții noastre. Nimic nu ne va mulțumi, pentru că această căutare a specialului este, în realitate, o distanțare de umanitate, o separare de propria noastră umanitate.

Câți dintre oameni fug de propria lor umanitate, de propriile lor simțiri, în căutarea specialului? Unii o caută în petreceri, alții în ashramuri prin India, alții în călătorii, alții în alcool, alții în droguri. Fiecare dintre noi are drogul preferat care să ne facă viața specială și nu zic faptul că drogul este bun sau rău. Este important însă a conștientiza ce facem astfel încât, treptat, să descoperim bucuria din banal.

Omul care se plictisește, nu se plictisește din cauza mediului exterior, se plictisește dintr-o separare interioară. Cu toții trecem prin astfel de momente de plictiseală. De aceea, este important să nu judecăm și să nu ne judecăm.

Nu putem forța nici banalul în viața noastră. Putem însă să descoperim ceea ce viața ne oferă în momentul ACUM, în prezent. Altfel, s-ar putea, ca în timp, să descoperim că am trăit nesimțind, am trăit căutând acel “high” și nu l-am găsit vreodată.

Viața poate fi plină de aventură când ne putem bucura de lucrurile banale. Orice poate fi începutul unul mister captivant, atât timp cât ne deschidem percepția față de viață. Altfel ne-o închidem în închisoarea creată de ceea ce noi considerăm a fi special.

Nu uita, specialul este cu adevărat special atunci când vine ca rezultat natural al banalului ?

Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!

Orlando