Am fost invitat săptămâna aceasta să scriu un articol despre triunghiurile amoroase, așa că mă conformez și iată ce a ieșit. Știu că este un subiect sensibil, dacă cineva este deranjat/ă, este în regulă, cel mai probabil am apăsat pe un buton dureros.

Încep cu faptul că triunghiurile amoroase nu sunt bune sau rele, ele sunt doar o unealtă pe care o putem folosi ori nu în acestă viață. Problema cu acestea, pentru cei mai mulți care le-au accesat, este că au fost și sunt bazate pe minciună.

Orice este bazat pe minciună nu are cum să funcționeze lin, tot timpul apar “focuri de stins” și astfel o mare parte din energia și timpul omului sunt folosite pentru asta. Oamenii sunt butonați și suferă când aud de triunghiuri amoroase (nu mai zic atunci când se trezesc într-unul) pentru că au fost prea multe exemple și în viața lor, poate și în viața părinților, dar mai ales în cultura în care trăiesc, de trădare.

Repet ce am scris mai sus, asta nu înseamnă că sunt rele ci doar că există răni experimentate ori moștenite din cauza lor. Dacă ai venit cu o rană a trădării în această viață, sunt șanse mari să observi cum viața te tot pune în situații în care să simți trădare. E ca și cum ești atras/ă, ca ursul de miere, fix de persoane care te pot trăda. Din experiență, am observat că în cazul excepțional în care atragi în viața ta o persoană care nu are astfel de obiceiuri, prin prezența ta, va simți puternic să o facă.

E ca și cum corpul tău transmite un mesaj codat corpului celuilalt: TRĂDEAZĂ-MĂ, ȘTIU CĂ POȚI! Nu e atât de esoterică treaba, pur și simplu încerci să îți demonstrezi că oamenii sunt “nașpa” și trădează, astfel, inconștient, le apeși fix butoanele astfel încât ei să o facă. Când celălalt face ceva ce pentru tine înseamnă trădare, te poți relaxa pentru că ți-ai dovedit, capcana a funcționat.

Revenind la triunghiurile amoroase, nu îmi place această expresie. Tot ceea ce ține de amor este reprezentat ca fiind o îmbătare a simțurilor, când pentru un om conștient, câmpul iubirii, câmpul conexiunii nu îmbată ci revigorează și susține. Am putea să le spunem și triunghiuri revigorante însă rănile celor mai mulți cer sânge și astfel cer răstignirea triunghiurilor amoroase, pentru că doare.

În Statele Unite există o cultură a deranjaților (există și la noi dar nu are o astfel de amploare). Mulți oameni de acolo sunt deranjați de orice. “Don’t offend me” (nu mă ofensa) este sloganul lor pentru că “I am easily offendable” (mă supăr ușor). Această cultură a dus la o grămadă de cereri de a interzice tot ceea ce unii consideră ofensator.

La fel am procedat, mai pe ascuns, cu triunghiurile amoroase, pardon revigorante ? . Le-am considerat rele, câh, câh, să le interzicem. Menționez că asta nu înseamnă că toți  ar trebui să fim într-unul, departe de mine gândul acesta ci mă refer la ofensa care ascunde în spate răni puternice. Tot ceea ce interzicem prinde putere, asta e o regulă dovedită empiric.

Acum câțiva ani, într-un grup internațional format din oameni care practicau introspecția și deci mergeau pe calea conștienței, am auzit ceva ce m-a uns pe suflet, o doamnă considerată în vârstă în România (aproape de 70 de ani) era într-un astfel de triunghi amoros bazat pe sinceritate și spunea că niciodată în viața ei nu s-a simțit atât de bine și atât de susținută.

Aceste triunghiuri sau pătrate ori cuburi amoroase (cum vreți să le ziceți) funcționează bine atunci când există SINCERITATE și SPRIJIN RECIPROC. Atunci toți cei implicați acolo au de câștigat din asta. Cine nu câștigă? Orgoliul care vrea să fie numărul 1 și vrea să nu se simtă ofensat.

Da ghici ce, în viață ne simțim ofensați de multe, doar butoanele există, este alegerea noastră dacă devenim conștienți de ele și le inactivăm ori dacă alegem să trăim în iluzia că ne putem proteja de interacțiuni care să ne rănească.

Vremea căii unice a trecut, omul începe să observe cum a fost condiționat să gândească unilateral. Omul a început să descopere căile alternative și aici este dilema, pe care să o aleagă. Dacă înainte, calea unică nu se potrivea cu oricine și mulți se pierdeau pe drum din cauza asta, acum căile multiple se potrivesc cu toți însă oamenii nu știu ce să aleagă.

De aceea e atât de important procesul decondiționării mentale, emoționale și fizice, astfel omul ajunge să “simtă în fiecare celulă” decizia potrivită și astfel să și-o asume. Dacă pentru unii, triunghiul amoros este calea, minunat, pentru alții pătratul, pentru alții comunitatea amoroasă. Atât timp cât alegerea este asumată și acolo există sprijin reciproc întru conștiență, nu doar o manipulare egotică provenită dintr-un orgoliu gestionat nebenefic, aceea este o cale.

Ca o concluzie de final de articol, când mai mulți oameni se adună și se sprijină reciproc, descoperă că viața este mult mai ușoară. Unii dintre aceștia pot alege să aibă și relații intime, alții nu. Atât timp cât este o alegere asumată, de acolo fiecare își va lua ce este al său. Unii lecții dureroase, alții sprijin care îi revigorează.

Lecțiile vin când ne mințim pe noi, sprijinul vine când suntem sinceri cu noi. Hai că e simplă viața, noi o complicăm. Restul este doar un joc pervers al rănilor care colcăie și împing orgoliul să ia măsuri pentru a interzice una și alta.

Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!

Orlando