Este o problemă mare faptul că în această perioadă copiii nu se mai duc la școală și temerea este că vom avea copii needucați. Problema mai mare este că nu recunoaștem faptul că educația de la școală, de cele mai multe ori este o tortură aplicată elevului, tortură pe care o explicăm ca fiind “spre binele său”.

Lucrez în formarea adulților din 2008 și am avut zeci de mii de participanți până acum la cursurile, programele sau în sesiunile private de coaching și am descoperit ceea ce au descoperit mulți alții dinaintea mea: omul nu are nevoie de educație. Gata, am spus-o, omul NU are nevoie de educație. Omul are nevoie de cu totul altceva, are nevoie de exemple benefice, de oameni care să nu îl forțeze să fie o copie a acestora, de oameni care să îl susțină pentru a își manifesta geniul nativ în societate.

Suntem diferiți unii de ceilalți iar abilitățile noastre sunt mai mult complementare decât asemănătoare. Educația standardizată nu face decât să pună accent pe asemănări și să uniformizeze elevii între ei. Însă, din ce am observat, geniul nativ al fiecăruia nu poate fi standardizat, este imposibil. Geniul nativ se manifestă cel mai ușor atunci când nu există presiune suplimentară din exterior, ci încurajare și susținere. Geniul nativ nu poate fi notat nici de la 1 la 10 și nici cu calificative.

Și totuși elevul este notat, de ce se întâmplă asta? Pentru că este mult mai ușor să se emită o judecată decât să se observe cauzalitatea. O notă de 2 dată unui elev, este atât responsabilitatea elevului, cât și a profesorului și a familiei și a sistemului în care acel elev trăiește. Acelui elev nu i-au fost create condițiile pentru ca geniul său nativ să iasă la suprafață și… mai este și judecat pentru asta?

În foarte multe cazuri, sistemul școlar standardizat este o răzbunare la adresa copiilor că s-au născut în această societate. Apoi ne întrebăm de ce mulți adolescenți le spun părinților că nu ei au cerut să se nască și ajung să folosească depresia ca strategie de a fi lăsați în pace, de a fi lăsați să fie.

Când o să recunoaștem că sistemul nostru de învățământ este mai mult o închisoare a minții decât o catalizare a acesteia?

În urmă cu câțiva ani dădeam exemplul Almei Deutscher, considerată a fi un geniu al muzicii de la o vârstă fragedă. Aceasta a fost dată la școală de părinții ei și pe la jumătatea clasei întâi le-a cerut acestora să o scoată de acolo pentru că mai mult se plictisește și simte că nu face ceva productiv. Pun pariu că cei mai mulți părinți i-ar fi zis acesteia să stea acolo că se va obișnui, cu alte cuvinte să se chinuie așa cum s-au chinuit și ei. Însă Alma are părinți care își ascultă copilul și au retras-o de la școală.

Astfel, aceasta a reușit ca pâna la vârsta de 12 ani să compună o sonată de pian, o operetă, un concert pentru vioară și orchestră și a compus o operă pe care a avut premiera în Vienna în 2016. Și toate acestea de la o fată needucată standardizat. Alma a spus că nu vrea să se mai întoarcă vreodată la școală pentru că are nevoie să iasă afara să ia aer și să citească.

Provocarea părinților este că nu sunt pregătiți pentru a își susține copilul cu adevărat. Cei mai mulți sunt chinuiți de propriile lor suferințe, de propriile răni, de propriul chin pe care apoi le oferă pe toate moștenire copilului. Astfel, consideră că dacă ei nu au putut, poate reușește școala. Ce mai păcăleală…

Mai putem recunoaște că am construit o societate neprietenoasă cu copiii, părinții fiind prea prinși în cercul vicios al competiției pentru supraviețuire?

Dacă am recunoaște toate acestea, treptat, am construi o societate bazată pe cooperare și pe competiție prietenoastă, nu pentru supraviețuire, ci pentru a fi în serviciul semenilor. Acum nu putem, nu putem schimba de pe azi pe mâine, avem nevoie de școală pentru ca toți acei părinți care se chinuie, să aibă un loc unde să își lase copiii, sperând că acolo le va fi mai bine.

Le spun de pe acum: nu le va fi mai bine copiilor, ci poate doar le va ameliora puțin chinul cu care au fost obișnuiți acasă. Însă chinul tot chin este iar copiii, până nu permit geniului lor nativ să iasă la suprafață, doar se chinuie. De aceea avem foarte mulți așa ziși “high achievers” (angajați sau antreprenori performanți) care, în realitate, se chinuie și se forțează crezând că așa e normal.

Geniul nativ nu poate fi antrenat, însă poate fi susținut prin cunoaștere și exersare.

Avem nevoie ca de aer de exemple de oameni care să ia viața cu lejeritate, cu relaxare, cu ușurință, cu deschidere, cu respect, cu venerație. Aceștia nu își trimit forțat copiii la școală pentru că realizează faptul că sunt capabili să învețe din curiozitate, din pasiune, din dorința de a explora această lume. Astfel, copiii nu mai au motive de depresie și pot crea prietenii profunde, bazate pe cooperare, nu pe competiție axată pe supraviețuire.

La școala unde copiii sunt notați de la 1 la 10 sau cu calificative, acestora li se inoculează ideea că cei din jur le sunt competitori, nu potențiali colaboratori alături de care pot crea. În loc să fie orientați către a observa cât de complementari suntem, datorită diferențelor, copiii sunt orientați către a observa doar asemănările și astfel a respinge diferențele.

Menționez că acest articol nu este împotriva profesorilor, sunt profesori care fac tot ceea ce pot pentru a substitui lipsa exemplelor pe care acei copii nu le au. Tot respectul pentru aceștia, ce spun este că această muncă a lor nu va fi vreodată îndeajuns dacă nu redefinim societatea și principiile acesteia.

Schimbarea durează, de aceea putem începe de acum!

Ce pot face părinții este să devină conștienți de alegerile lor și de alegerile pe care le fac pentru copiii lor. Nu vor fi niciodată părinții perfecți, însă pot fi părinții care sprijină manifestarea geniului nativ al copiilor lor. Unii au făcut-o deja (precum cel mai probabil au făcut-o părinții Almei), alții o fac acum, alții o vor face în viitor.

Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!

Orlando

P.S. Miercuri, 30 decembrie 2020, la ora 20:00 am un eveniment special (Retrospectivă pentru o inimă deschisă) cu locuri limitate la doar 20 de participanți. Retrospectiva anului a devenit o tradiție pentru mine în ultimii ani și în același timp și pentru unii dintre voi. Și da, va fi și o extragere ca anii trecuți, extragere în care o să interpretez tema anului 2021 pentru fiecare participant (a fost intens cerută 🙂 ). Pentru detalii și înscriere: https://www.facebook.com/events/774822779775407