În această perioadă putem observa, în toată lumea dar mai ales în România, eșecul societății bazate pe pedeapsă. O astfel de societate produce oameni obedienți dar incapabili de decizii bazate pe discernământ. În următoarele paragrafe o să explorez pedeapsa, locul de unde vine, ce s-a dorit și care sunt rezultatele.
Pedeapsa vine din ego-ul construit al omului, din personalitatea sa care încearcă să mimeze divinitatea. Pedeapsa este doar o încercare de a fi creator al unei vieți mai bune însă neavând încredere în mecanismul de autoreglare al vieții denumit cauzalitate. Când nu mai avem încredere în acest sistem perfect, când ne percepem viața doar din perspectiva minusculă a timpului în care trăim, vom considera că avem ceva de făcut astfel încât să ne asigurăm că avem o viață bună.
Din păcate, orice supracompensare (cum este și pedeapsa) duce la crearea unor efecte viitoare nedorite. E conform sistemului: încerci să rezolvi o problemă însă creezi ori una mai mare ori le înmulțești. Dacă vorbeam în limbaj “spiritual” puteam scrie despre faptul că pedeapsa crează karmă suplimentară, nu o “arde” pe cea existentă.
Când eram copil, rar am întâlnit un alt copil care să nu fie pedepsit dur de către părinți. Am fost copil în anii 80 și 90 și am văzut bătăi cu cureaua, palme, șuturi în fund în public. Acasă la acei oameni cine știe ce alte nenorociri se mai întâmplau…
E tragi-comic faptul că unii părinți, nu ai mei, încercau să mă lovească pe mine, pentru că probabil nu aveau încredere în “pedepsele” alor mei. Eh, ai mei nu m-au pedepsit vreodată și le sunt recunoscător pentru asta. Nu mi-am luat vreo palmă și iată că am ajuns cum am ajuns și în același timp nu am vreo ură ascunsă față de ei pe această temă, nu există vreo “karmă de ars” pe care aș putea să o transmit și eu mai departe persoanelor cu care relaționez.
Să îți dau un exemplu, dacă mama își snopea băiatul în bătaie, e posibil ca acel băiat, ajuns adult, să aibă resentimente reprimate, sau “la vedere”, față de femei pentru că își percepe mama prin acestea. Oare cât de ușor îi este să aibă o relație strânsă cu vreo altă femeie?
Pedepsele nu trebuie să fie neapărat prin violență fizică, agresiunea verbală, respingerea, învinovățirea, folosirea supărării ca metodă de manipulare (ai supărat pe mama/tata pentru că …), toate acestea sunt din același registru și vor produce efecte în viitor.
Pedeapsa produce urmări și aceste urmări produc la rândul lor programe / condiționări care îl deraiază pe om. Aceste programe îl țin departe pe om de a fi conștient, doar programele preiau controlul ființei.
Cum în România foarte mulți copii au fost pedepsiți, avem o țară plină de oameni care nu sunt conștienți (și) din cauza programelor instalate ca urmare a pedepselor primite. Ne mai mirăm că oamenii nu arată respect sau responsabilitate față de semeni? Acesta este un efect clar al modului în care acel adult a fost crescut.
Dacă un părinte se proclamă autoritate supremă față de copilul său, pedepsindu-l atunci când nu face ceea ce “trebuie”, acel copil va răspunde doar față de autoritate. Îi va fi foarte greu să apeleze la propriul discernământ, doar a fost pedepsit pentru acesta în copilărie. Cauză -> Efect!
Cum putem schimba lucrurile?
E nevoie de foarte mult curaj și de conducători cu adevărat luminați pentru a opri acest cerc vicios al pedepselor. Observăm în România cum conducătorii își pedepsesc poporul, astfel încât să îl controleze pentru a stăvili situația medicală din acest an 2020.
După cum observăm, nu funcționează această metodă, este “frecție la picior de lemn”. Motivul este simplu, un copil care este des pedepsit și nu a fost traumatizat din cauza violenței extreme, imediat cum nu mai simte autoritatea puternică nu numai că revine la vechile obiceiuri, ba mai mult le amplifică. La fel se întâmplă și la nivel de societate, acum.
E un fel de deget mijlociu arătat autorității, deget mijlociu care este exact efectul organic al cauzei produse de “pedepsitori”. După cum scriam mai sus, viața are mijlocul perfect de autoreglare, cauzalitatea și dacă ești în acord cu viața, dacă ești conștient/ă cu adevărat de acțiunile tale, poți percepe efectele care vor fi produse în viitor de acțiunile tale prezente.
Pentru a ieși din acest cerc vicios este necesar să fie oferită încredere adultului care în copilărie a fost pedepsit, să i se ofere responsabilitate, fără a simți că va fi pedepsit dacă nu face ce “trebuie”. Astfel, în timp, adultul, în mod natural, reintră în contact cu ființa sa ce este interconectată cu celelalte ființe. De aici, omul simte responsabilitate pentru destinul său și se poartă cu responsabilitate cu cei din jur.
Acest proces este unul de durată, nu se poate de azi pe mâine, însă este necesar dacă vrem să creștem ca societate. Provocarea este că nu se dorește asta, motivul fiind nu la conducători ci la cei care îi susțin în funcție. Dacă omul a fost obișnuit cu pedeapsa, ca considera că aceasta este singura soluție și astfel va susține o politică în care pedeapsa să fie calea către o societate mai bună.
Cât timp oamenii sunt prinși în acest cerc vicios al pedepsei, vor ajunge doar să se pedepsească singuri în această viață prin alegerile lor de viață, prin alegerile lor politice, prin tot ceea ce fac.
O să închei cu o concluzie personală: binecuvântează un om și vei binecuvânta lumea / societatea. Pedepsește un om și lumea / societatea te va pedepsi. Avem nevoie să cultivăm încrederea, nu de respingere și pedepse, pentru a avea o viață mult mai plăcută în societate. Altfel, doar ne păcălim că ne este bine, mai ceva ca broasca fiartă la foc mic.
Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!
Orlando