Cum orice informație are multiple straturi prin care poate fi înțeleasă, la fel și cu așa zisele vibrații joase. Când vine vorba de acestea, sunt trei moduri, pe care le cunosc, prin care pot fi abordate, poți acționa din ele fiind indiferent/ă de efectele produse, poți fugi de ele pentru că le consideri negative și ce e negativ trebuie evitat ori poți învăța să le gestionezi și astfel să nu te mai afecteze.

De ce ajungem în “vibrații joase?”

De cele mai multe ori ajungem din cauza rănilor și/sau traumelor noastre. Suntem atât de ușor de butonat de cei din exterior atunci când ne percepem ca fiind răniți și traumatizați. Spre exemplu, dacă în copilărie ne-am simțit abandonați de părinți, când cineva pare că dorește să ne abandoneze, imediat se activează rana și picăm în stări joase.

Stările joase nu sunt bune, nici rele, sunt niște semnale de atenționare care ne ajută să ne evaluăm, să realizăm care ne sunt blocajele și astfel să ne eliberăm. Dacă le considerăm ca fiind negative și astfel trebuie să fugim de ele, să le evităm, tot ce facem este să le NEGĂM și e ca și cum am nega alarma care semnalează că există o scurgere de gaze în casă.

Vibrațiile joase pot fi prietenele noastre de nădejde, dacă avem curajul să le privim astfel. Dacă însă ne considerăm mai bune ca acestea, doar suntem ființe spirituale imaculate, pierdem o prietenie esențială pentru a ne orienta în viață.

Tu ai observat cum cei care se simt pierduți sunt, de cele mai multe ori, cei care se consideră spirituali? Aceștia simt că locul lor nu este în această viață, că sunt prizonieri în acest corp și manifestă un zbucium interior pe care nici măcar nu au curaj să îl observe. Chiar dacă am fi prizonieri în acest corp, rezolvarea nu este prin a evada din închisoare, dacă nu știm unde evadăm, nu?

Am putea evada și să ne trezim într-un loc și mai groaznic, nu? De aceea conștiența este calea, fiind conștienți de Sine, descoperim, treptat, ce se află cu adevărat în exteriorul nostru și să simțim profund efectele unor potențiale acțiuni. Când un om este conștient, nu judecă stările, nu judecă „vibrațiile” ci se adaptează, învață.

Apropo de ce am scris mai sus, spiritualitatea este o moștenire a fiecărui om, nu este o cale în sine. Cine se consideră spiritual este în separare față de ceea ce este material și deci și față de corpul său. De aici orice vibrație ar trece prin corpul său, omul nu va fi mulțumit. Când trece o vibrație înaltă, va dori să o păstreze cu disperare, când trece una joasă va dori să scape cu disperare din ghearele ei.

Observi zbuciumul? Observi calea de mijloc?

Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!
Orlando