Astăzi simt să abordez un subiect important pentru mine, gândirea bazată pe destinație, un subiect pe care ți-l recomand să îl contempli pentru că îți poate ușura enorm viața.

Una dintre păcălelile prin care trece un om în procesul său de decondiționare mentală și emoțională (reconectare cu puterea sa de a crea) este a considera că a ajuns la destinație. Am trecut și eu, au trecut și alții, din păcate, această realizare duce rapid către dezamăgire.

Observându-mă în ultimii 5 ani și documentându-mi propriul proces, am descoperit că îmi pot da seama de salturile proprii între nivelurile conștienței. Am descoperit că atunci când sunt în furie, nu mai am acces la ceea ce simțeam când eram în acceptare, spre exemplu.

Am însă acces la minte, acest minunat instrument pe care fiecare dintre noi îl avem și cu ajutorul minții pot naviga mult mai ușor prin furie. Cum? Acceptând-o și oferindu-i spațiu în mine să trăiască, fără a o pune în cârca altuia din exterior (nu îmi iese de fiecare dată însă îmi iese din ce în ce mai bine). Astfel, revin rapid în acceptare și pot simți din nou armonia.

De ce ți-am dat acest exemplu? Pentru că atunci când sunt în furie, mă pot identifica cu aceasta și atunci, dacă mintea nu îmi este suficient antrenată, să consider că “ce idiot sunt, credeam că am descoperit acceptarea și acum uite-mă din nou în furie. De fapt nu am descoperit nimic, sunt varză (con sau sin carne, după preferințe) și nu are rost să continui procesul, este o vrăjeală.”

Dacă avem o gândire bazată preponderent pe destinație, suntem extrem de ușor de păcălit. De către cine? De către noi și așteptările noastre, normal. Din ce am observat, alternăm între diverse destinații, unele pe care ni le doream iar altele pe care nu ni le doream.

Dacă punem accentul doar pe cele care ni le doream, desconsiderându-le pe cele care nu ni le doream, viața noastră devine un montagne russe emoțional, unde nici măcar nu ne putem bucura de experiență pentru că suntem prea înspăimântați de căderi.

Când facem (suficientă) pace cu diversele stări prin care trecem și nu mai încercăm cu disperare să ajungem la nivelurile înalte, descoperim că avem ceva de descoperit din orice situație și orice stare. Dacă intrăm în furie, acolo e ceva de descoperit, este un mister pe care viața ni-l pune în față pentru a-l descifra.

Chiar dacă unele stări vor fi neplăcute, altele, din păcate, crunte, bucuria de a fi vine atunci când nu mai percepem viața doar din perspectiva destinației, NU SUNTEM ÎN COMPETIȚIE! Din păcate, asta a fost educația noastră, să fim competitivi, să luăm 10, să luăm premiul I, să fim înaintea celorlalți, altfel ceilalți vor fi înaintea noastră.

Ierarhia în care nu există armonie va fi dărâmată, de aceea, când deblocăm suficient din potențialul ființei noastre, descoperim că se poate trăi și fără această competiție acerbă, putem trăi și fără disperarea de a ajunge la destinație. Aici devenim cu adevărat colaboratori ai vieții, nu în competiție cu viața.

În finalul acestui articol, îți readuc aminte că trecerile între stări sunt normale, fac parte din experiența ta de a fi om. Dacă te dezamăgești pentru că nu poți menține o stare înaltă cât vrei, acela este doar orgoliul tău care este rănit pentru că nu ai ajuns încă la destinația pe care tot orgoliul tău, probabil influențat de orgoliul altora, a fixat-o. Asta se aplică în orice domeniu, dacă vrei cu adevărat să descoperi ceva, atunci ai nevoie de timp, de repetiție și apoi integrarea vine natural.

Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!

Orlando