Una dintre întrebările filosofice importante pe care ni le putem adresa este legată de cât de important este exteriorul pentru noi? De ce înțelepții din trecut și prezent ne repetă să ne îndreptăm atenția în interior pentru a găsi împlinirea?

Pentru mine, răspunsul este simplu și este un răspuns pe care îl trăiesc, nu îl ofer ca punct de vedere teoretic. Pentru mine, tot ceea ce regăsesc în exteriorul meu, deja l-am obținut în interior. Dacă în exterior am parte de acceptare înseamnă că deja am găsit acceptarea în interior, dacă în exterior găsesc certuri înseamnă că în interior am găsit cearta. Dacă în exterior găsesc iubire, atunci în interior deja am găsit-o.

Una dintre căutările, provenite din imaturitate, ale umanității este legată de a găsi perfecțiunea în exterior. Această căutare se traduce prin modul în care tot încercăm să găsim partenerul/a ideal/ă, jobul ideal, casa ideală, prietenii ideali, ș.a. . Această căutare este cauzată de percepția distorsionată a victimei din noi ce dorește să fie salvată. Credem că nu ne putem descurca așa că cerem să fim salvați prin a fi recompensați cu “niște perfecțiune”.

Există o diferență imensă între a cere ajutor și a cere să fim salvați. A cere ajutor este esențial în această viață, atât timp cât nu avem așteptări legate de răspunsul pe care îl vom primi. A cere să fim salvați presupune o fugă de experiența vieții, un fel de capitulare în fața taberei nepotrivite. E ca și cum am fi în război cu americanii și noi capitulăm în fața chinezilor, pur și simplu nu are sens. Însă suferința este abstractă, nu are sens, când un om suferă și nu știe cum să își gestioneze suferința, ar face orice să scape de asta. Iar cea mai la îndemână soluție este refugiul în perfecțiune.

Când am realizat că eu sunt responsabil cu adevărat pentru viața mea, a fost un moment de ușurare, moment ce a venit după nenumărate momente de frică, furie și încăpățânare. Tot ceea ce dobândesc în această viață, deja am deja. Unii oameni se tot întreabă ce produs sau serviciu să vândă pentru a prinde la public și a face bani, când întrebarea potrivită este cu totul alta: “ce fel de produs / serviciu sunt eu?” Ce anume din mine ajunge în exteriorul meu astfel încât să atingă pe cei din jur. Poate să fie un produs, un serviciu, orice.

Când am realizat că eu sunt cu adevărat produsul, nu cursurile sau programele pe care le susțin, mi-am dat seama că spre mine vin și vor veni preponderent cei care rezonează cu ființa mea, cu cine am devenit. Dacă doresc să mă evaluez, ar fi bine să mă uit la persoana cu care relaționez intim, la prietenii și apoi la cei cu care lucrez în programe și cursuri. Pe toți aceștia i-am dobândit datorită a ceea ce deja am în interior, datorită deschiderii mele ce apoi se materializează în exterior.

A trăi cu inima deschisă presupune indirect a atrage către tine oameni care ori își doresc să trăiască în acest mod ori pe cei care deja o fac. Indiferent de ceea ce faci în viața ta, propria ta vulnerabilitate te va proteja și pe plan personal dar și pe plan profesional.

Ca o concluzie, o să închei reamintindu-ți că tu ești creatorul vieții tale și că locul de unde creezi este esențial, nu ceea ce creezi. Ceea ce creezi vine datorită materiei prime ce vine din mediul în care trăiești și a uneltei care TU ești.

Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!

Orlando