Una dintre speranțele pe care cei mai mulți oameni o au este speranța că lucrurile vor fi la fel. Nu contează că acel “la fel” înseamnă de fapt groaznic, “la fel” este însă familiar. Marketingul modern tot încearcă să îți creeze senzația că dacă vei cumpăra un produs sau un serviciu, vei simți la “fel-ul”.
Speranța celor mai mulți oameni, în această perioadă, este că un concediu îi va ajuta să fie bine, nedându-și seama că folosesc concediul ca o supapă pentru a elibera presiunea pe care o vor acumula din nou din toamnă. Alții speră că dacă sunt sau vor fi într-o relație, lucrurile vor fi la fel, cum își aduceau aminte.
Acest “la fel” ne erodează ființa, pentru că în loc să ne adaptăm la prezent, încercăm să recreem trecutul, chiar dacă trecutul nu ne-a plăcut. Este incredibil cum ceea ce ne este familiar poate ajunge să fie mai presus de integritatea noastră fizică și psihică.
Acest familiar este motivul pentru care nu ne îndreptăm, ca societate, într-o direcție benefică, statisticile arătând cu claritate asta. Fie că te uiți la statistica legată de distribuția averii, fie că te uiți la creșterea alarmantă a afecțiunilor psihice, fie că te uiți la modul în care oamenii sunt din ce în ce mai stresați și bolnavi, ni se arată evidența pe care însă nu vrem să o percepem pentru că suntem dependenți de familiar.
Acum nu zic că putem trăi fără familiar, omul este o ființă socială bazată pe atașament, dacă însă nu evaluăm familiarul și direcția în care mergem, o să fim ca celebrii lemingși din jocurile video de acum 20 de ani, ne vom îndrepta în grup, fără să ne dăm seama, către prăpastie.
Unul dintre lucrurile greu de acceptat de către oameni, este faptul că tiparele îți pot arăta viitorul. Dacă omul se bazează pe speranță și nu observă tiparele sale, ale familiei, ale comunității, ale societății, va cădea și nici nu va înțelege de ce.
Schimbarea este singura constantă universală pe care ne putem baza și putem folosi schimbarea pentru a înflori ori ne putem baza pe familiaritate și să refuzăm schimbarea. Oamenii cred că lucrurile vor fi cumva la fel ca înainte de pandemie, oamenii încă speră că urmând calea pe care economia mondială ne-o arată, lucrurile vor fi la fel cum erau în copilărie.
Acestea sunt păcăleli, sunt cântece de leagăn pe care ni le spunem pentru a ne adormi spiritul, pentru a nu ne adapta pentru că nu ne-am obișnuit să facem asta. Omul modern este atât de deconectat de natură și de Sine încât a uitat cum să facă lucruri esențiale, precum a se hrăni din natură și a se descurca în natură.
Am ajuns în această situație pentru că strămoșii noștri au sperat că lucrurile vor reveni la normal, că vor fi ca înainte însă acesta nu a fost cazul. Dacă nu ne oprim pentru a evalua și a ne evalua, doar trăim cu speranța că lucrurile vor fi bine, fără aportul nostru, doar pentru că “așa trebuie să fie”.
Orice persoană care întâmpină dificultăți de adaptare în această perioadă este invitată să intre în contact cu viața, cu ritmurile ei, astfel încât să înțeleagă care îi este rolul și ce poate face. Nu cred că lucrurile vor fi mai bune dacă noi nu ne reîmprospătăm percepția.
Există moduri alternative prin care putem să trăim, există posibilitatea de a crea comunități noi, de a trăi în societatea modernă dar să nu fim parte a ei, astfel aducând mutația în realitate, a aduce soluții echilibrate la provocările moderne.
Dacă în continuare ne vom baza, fără a ne evalua motivațiile și convingerile, pe economie, pe politică, pe guverne, pe figuri autoritare impersonale, dacă în continuare ne vom da puterea pentru a firimituri, ne putem lua speranța și să ne-o îndesăm adânc în partea dorsală.
Trezirea nu este doar un act spiritual, de cele mai multe ori nici nu este, trezirea presupune a percepe realitatea așa cum este, nu cum am vrea noi să fie, de cele mai multe ori dorind să fie cum era înainte. Altfel, dormim în activitățile noastre, sperând că va fi mai bine dar observând cum tot pe ceea ce ne bazam începe să crape.
Trezirea nu este confortabilă tocmai pentru că ne distruge percepțiile pe care ne bazam atât de mult însă trezirea, în timp, ne face din ce în ce mai adaptabili și mai rezilienți. Nu mai căutăm suferința din trecut, nici nu mai căutăm un viitor mai bun ci facem Rai din ceea ce avem. Dacă ești pe această cale, probabil ai observat că este o cale care durează însă este o cale care merită.
Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!
Orlando