De obicei la această întrebare, de cele mai multe ori vom primi un răspuns negativ, însă realitatea arată cu totul și cu totul altceva. În acest articol mi-am propus să examinez trăsăturile de comportament ale scandalagiului și pentru ce oameni aceste trăsături de comportament sunt foarte atractive.

Scriu aceste rânduri pentru că observ tendința românilor de a alege în funcții de conducere, și la privat dar și la stat, oameni puși pe scandal, oameni determinați să “căsăpească” capra vecinului nu o dată ci pe sistemul: „te omor de câte ori e nevoie”. Comportamentul de scandalagiu nu propune construcția ci distrugerea.

Până la urmă, cum putem defini scandalagiul?

Pentru mine și pentru acest articol, omul cu comportament de tip scandalagiu este omul care găsește vinovați din exterior pentru ceea ce simte în exterior. De multe ori, scandalagiul nu va recunoaște asta ci va spune că nu face asta pentru el sau ea ci pentru copii sau pentru țară sau pentru oricine altcineva din exterior. Aceasta este o păcăleală, o perdea de fum, astfel încât să nu poți percepe cu claritate ce se întâmplă cu adevărat în acel om.

Comportamentul celui cu comportament de tip scandalagiu ne duce către una dintre provocările societății în care trăim: suntem mult prea competitivi și mult mai puțini cooperativi unii cu ceilalți. Într-o astfel de cultură, este foarte ușor să arăți cu degetul, sperând că și alții vor face același lucru. Asta îi oferă scandalagiului sentimentul că este superior celui pe care îl învinovățește.

„Divide et impera” (divide și cucerește) este strategia preferată a scandalagiului, dacă găsești două tabere care sunt în competiție, tot ce trebuie să faci este să fii primul care arată cu degetul, sau dacă nu ești primul, măcar cel mai vocal (sau/și cei mai mulți followeri pe rețelele sociale) și astfel te vei ridica deasupra lor, vei fi conducătorul lor.

Hitler a fost un scandalagiu, a găsit vinovatul, l-a arătat cu degetul și a asmuțit poporul german asupra vinovatului. Cei care nu au fost de acord cu scandalagiul au fost considerați nefrecventabili și deci dați la o parte. Nimic nu trebuie să îl oprească pe scandalagiu în goana sa după putere.

Scandalagiul nu vrea să se simtă slab în fața adversarului, în fața competitorului, de aceea dorește să îl zdrobească cât mai repede. Pentru a nu simți disconfortul interior, care vine dintr-o rană veche sau dintr-un neajuns, scandalagiul duce toată acest tumult în exteriorul său, distrugând tot ce are în cale.

Totuși, de ce oamenii vor scandalagii în funcții de conducere?

Pentru că scandalagiul pare că are putere, asta proiectează în exterior. Nu o dată am auzit spunându-se despre lideri politici: “îmi place pentru că îi ține la respect pe cei din jur”, un fel de lup alfa care mârâie mai puternic ca ceilalți. Față de un lup, omul poate alege dacă folosește „mârâitul” în mod constructiv sau într-un mod egotic (pentru a se proteja pentru a nu mai simți suferința provenită din rănile din trecut).

Din păcate pentru cei care cred în scandalagii, acest comportament duce de fiecare dată la distrugere, niciodată la construcție. Partea bună este că dacă vrei să distrugi ceva, pui un scandalagiu, însă să nu te aștepți ca acel scandalagiu să mai și construiască ceva în loc. Nu la asta se pricepe, nu pentru asta s-a pregătit atât de mulți ani la „școala de scandalagii”.

Acel om ar trebui să își alchimizeze comportamentul de scandalagiu și doar atunci va putea să construiască, însă mă poți crede pe cuvânt, durează ceva ani până când un om își dezvoltă această abilitate. Motivul este pentru că va trebui să își lase identitatea de care se atrașase să moară și astfel să renască sub o altă identitate.

Știi câți oameni au curajul să facă asta? Incredibil de puțini, dacă ar fi fost mai mulți eram cel puțin milionar în euro 🙂 Prea mulți oameni nu vor să învețe arta alchimiei stărilor ci vor persoane care să le cânte în strună și să îi ajute să își mențină identitatea dar să își păstreze metehnele. Scandalagii, care au găsit în această formă de exprimare putere, nu vor să renunțe la ceea ce cred că au dobândit.

Așa că aceștia se bagă, de cele mai multe ori “all in”, ca la poker în a arăta cu degetul, a învinovăți, a găsi țapul ispășitor care nu este nimic mai mult decât un „cap al lui Moțoc” menit să liniștească apele temporar.

Tot citesc pe Internet și mă îngrozește curentul care ia din ce în ce mai mult amploare în SUA și vine ușor, ușor în Europa și anume fenomenul “Social Justice Warrior” (luptătorul pentru justiție socială) care a creat și o cultură denumită “Cancel Culture” (Cultura Anulării). Aceștia sunt scandalagii moderni, evoluați, care consideră că dacă ceva nu este cum ar trebui să fie, atunci ar trebui să fie arătat cu degetul, învinovățit și anulat din societate.

Nu cred că realizează că folosesc fix aceeași tactică precum Hitler ori precum comuniștii care cenzurau tot ceea ce nu era conform valorilor lor.

Astfel, în SUA, în Europa, la fel ca și în România, au ajuns la putere oameni radicalizați susținuți de mișcări radicale care pozează în luptători pentru justiție și echitate. În realitate sunt niște scandalagii spoiți pentru a fi mai prezentabili. Oricine are acces la o rețea de socializare și dorește să învinovățească pe cineva, are acum prilejul să o facă știind că sigur va găsi și alți scandalagii sau iubitor de scandalagii care să îl/o susțină.

Că tot am menționat de iubitorii de scandalagii, aceștia sunt niște scandalagii reprimați, niște „wannabe” care ar dori să își facă nevoile auzite însă nu au curajul să o facă, așa că acceptă să fie călcați în picioare și acasă și în corporațiile sau firmele pe unde lucrează, găsind pe Internet și rețelele de socializare o portavoce pe care o pot folosi fără a se expune. Pe românește, sunt oameni cu comportament de lași, nimic mai mult, nimic mai puțin.

ATENȚIE: Chiar dacă vorbesc de scandalagii, asta nu înseamnă că pun egalitate între comportament și om. Când un om își manifestă geniul nativ, când are încredere în sine și în puterea sa de creație, își oferă și oferă libertate, se bucură de experiențele vieții, are abilitatea de a se deschide față de oamenii din jur, respectă mediul înconjurător și deci își respectă ființa, este MINUNAT.

De aceea, oameni cu comportament deviant au momente când sunt mai adorabili ca un urs Panda ce se rostogolește drăgălaș pe un deal plin cu iarbă. Apoi însă ceva din mintea lor face CLICK, programul care gestionează comportamentul distructiv revine și totul este ca înainte.

Vrei să știi cum este un om? Observă-i comportamentul și tiparele comportamentale.

Îți garantez că rareori va ieși din acestea, pentru că acele tipare comportamentale îi definesc personalitatea și identitatea. Dacă observi că un om se comportă preponderent ca un scandalagiu, atunci așa îl vei avea, multă vreme.

Așa că ne-am trezit în funcții cu scandalagii care mai mult distrug decât construiesc și ne întrebăm de ce treaba s-a împuțit în România? Motivul este simplu, pentru că suntem ușor de momit, suntem ușor de controlat, „Divide et impera” funcționează în continuare foarte bine. Dacă cineva învinovățește pe cineva că a furat ceva ce tu crezi că îți lipsește, vei avea tendința să îți iei furca și să treci la atac.

Sau, dacă parcurgi un proces de descoperire a potențialului tău, un proces de decondiționare și recondiționare mentală, emoțională și fizică, îți vei lăsa furca pentru activități agricole și îți vei vedea de ale tale. Scandalagii nu vor ca ție să îți fie mai bine, oricât de bine ar suna mesajul lor, ei vor să simtă puterea și vor ca tu să îi împuternicești, nimic mai mult, nimic mai puțin.

Scandalagiului nu îi pasă de tine, nu are de ce, ești doar un număr pentru acesta, un număr care îi servește intereselor sale egotice, ce nu au nicio legătură cu liniștea și cu viața ta bună. Dacă nu am mai reacționa la lozincile scandalagiilor, am crea o lume mult mai relaxată și mult mai axată pe o viață bună. Din păcate, ne-am construit o lume în care cei mai mulți sunt masă de manevră pentru scandalagii și cei care aparțin acestei mase de manevră nu pot observa asta.

Nu așa ajungem la echilibru și la a conviețui împreună, prin scandal ajungem doar la conflicte și războaie. Dacă de asta e nevoie pentru a realiza asta, atunci asta e, pregătește-ți bunkerul și ia-ți lângă tine oameni mișto, oameni deschiși, vulnerabili, puternici, oameni care să nu cadă pradă scandalagiilor. Nu uita că un scandalagiu poate întoarce un apropiat împotriva ta, dacă tu ai ales să ai în apropiere un scandalagiu reprimat, un “wannabe”, un om cu comportament de laș.

Și știi ce oameni au parte de apropiați cu acest tip de comportament? Probabil ai ghicit, tot scandalagii “wannabe” și cu greu vor recunoaște asta!

De aceea, primul pas este să revenim către noi și să ne integrăm rănile și traumele, astfel încât să fim cât mai greu de butonat, cât mai greu de urnit de scandalagii. Scandalagii sunt în continuare la putere pentru că oamenii sunt în continuare mânați de programele pe care le rulează, programe care provin din fuga de suferință. Scandalagii au fost mai tot timpul la putere în societăți unde nu s-a pus accent pe geniul nativ al omului ci omul a fost văzut doar ca un număr, doar ca un plătitor de taxe și impozite.

În triburile izolate nu vei găsi scandalagii, nu e nevoie de aceștia. Acolo oamenii trăiesc în acord cu natura lor, în echilibru cu natura din exterior. Asta nu înseamnă că trăiesc perfect ci doar că ne putem inspira de la ei. Cât timp nu vom colabora între noi, vom fi ori scandalagii ori scandalagii reprimați care d-abia așteaptă să fie mânați către următorul război ori conflict.

Poate te întrebi ce legătură are acest articol cu inima deschisă, fiind un articol din seria „Subiecte pentru o inimă deschisă”. Răspunsul meu este simplu, un om care alege să trăiască sau să tindă către a avea inima deschisă, este un om care își cunoaște nevoile, este în contact cu Sine și cu exteriorul, este într-un echilibru interior suficient cât să nu zdruncine apele prea mult în exterior.

Un om cu inima deschisă este un om a cărui simplitate în gândire și în acțiune, respectă viața, respectă diferențele între oameni și culturi și astfel nu are de ce să arate cu degetul ci înțelege nivelul de dezvoltare la care se află acei oameni și acele culturi. Astfel, un om cu inima deschisă, devine mai mult un observator al lumii exteriorare pentru că înțelege că a cultiva o lume interioară frumoasă echivalează cu a aduce lumina în exteriorul său.

Dacă fiecare dintre noi ar face asta, nu am mai avea nevoie de războaie iar perioadele noastre în care ne închidem inima nu ar mai fi perioade de conflicte cu exteriorul ci perioade de introspecții interioare și îngrijire a sănătății noastre fizice, mentale și emoționale.

Acest articol nu este menit să arate cu degetul și să învinovățească, chiar dacă poate părea așa pe alocuri ci este un articol menită să arate o stare de fapt pe care o observ. Acest articol nu este menit pentru a crea un război cu scandalagii ci de a le înțelege motivațiile și de a alege să nu mai picăm în capcana lor, să îi lăsăm fără muniție.

Un scandalagiu căruia nu i se mai oferă putere, i se oferă drumul către Sine.

Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!

Orlando