Povestea vieții noastre este alcătuită din multe alte povești, unele pe care reușim să le încheiem, altele rămân la stadiul de “work in progress”. A fi conștient presupune a observa poveștile, astfel încât a nu te (mai) pierde în ele și astfel a le duce către finalizare pe cât mai multe, dacă nu pe toate.
Dacă te uiți în jur poți observa peste tot oameni care sunt pierduți în povești care de cele mai multe ori nici măcar nu sunt ale lor, fiind frustrați, furioși, resemnați, poate chiar depresivi, neînțelegând de ce viața este atât de “rahat” pentru ei. Viața este o poveste alcătuită dintr-un șir de alte povești, dacă realizăm asta nu mai ne luăm atât de în serios și nu îi mai luăm în serios pe ceilalți.
Rolul pe care îl jucăm într-o poveste cere celor din jur să joace rolurile care să completeze povestea. Spre exemplu, omul care nu vrea să fie abandonat, cere inconștient celorlalți să îl abandoneze, omul care nu vrea să fie trădat cere inconștient celorlalți să îl trădeze, omul care nu vrea să sufere o nedreptate, cere inconștient celorlalți să îi cauzeze o nedreptate.
E ca și cum povestea este mai presus de toate, nemaicontând calitatea vieții, calitatea trăirii ci confirmarea poveștii. Dacă nu realizezi poveștile în care te-ai băgat ori ai fost băgat, viața poate deveni copleșitoare foarte rapid. Poate nu le vei repera pe toate dar măcar dacă reușești cu o parte dintre povești, poți înțelege că suferința pe care o simți, sub orice formă, provine din povești pe care încă nu le-ai descoperit și în care joci cu sau fără voia ta.
Înțelegând poveștile îți înțelegi rostul în acestea și astfel poți acționa într-o direcție care va duce acele povești către integrare, către finalizare. Aceste povești nu sunt noi, sunt vechi de când lumea, fiecare dintre noi având rolul și responsabilitatea de a le finaliza, rând pe rând, poate chiar refuzând să jucăm în ele.
Când nu mai jucăm în povești vechi, nefinalizate de cei de dinaintea noastră ceea ce rămâne este rolul nostru autentic, geniul nostru care se manifestă în lume adaptându-se la ceea ce primește și creând Rai din ceea ce are.
Astfel ajungem să ne trăim Povestea, o exprimare în moment a geniului fiecăruia dintre noi. Cum ar arăta o lume unde marea majoritate a oamenilor își manifestă geniul în colaborare cu geniile altora? Oare ce fel de Povești am crea împreună?
Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!
Orlando