Umanitatea duce lipsă de lideri, asta e o realitate pe care o putem observa fiecare dintre noi, totuși care e treaba cu liderul, ce este un lider? Aici fiecare îți poate oferi un răspuns, conform nevoilor sale, doar un lider este aici pentru a servi, nu?
Dacă omul are nevoie de un războinic pentru a îl apăra, atunci acela este liderul pentru el, dacă are nevoie de un revoluționar pentru a îl elibera, acela este liderul dorit, dacă are nevoie de un pacifist pentru a se putea relaxa, atunci acela este liderul poftit, dacă are nevoie de un politician care să îi ofere mai mulți bani la salariu, atunci acela este liderul ideal. Fiecare proiectează ce și cât poate pe lider, considerând că acesta îl va salva cumva de propria sa persoană.
Astfel, se întâmplă un fenomen des întâlnit, când omul observă că liderul nu îl poate salva de propria sa persoană, va căuta un alt lider. Apoi un alt lider și apoi un altul și apoi un altul… “Capul lui Moțoc” vrem atunci când nu ne putem asuma responsabilitatea pentru alegerile noastre și pentru luciditatea noastră.
Dacă majoritatea oamenilor refuză să perceapă cu luciditate viața interioară și exterioară, ajungem să fim “proști dar mulți” și persecutați fix de cei cărora le-am oferit putere asupra noastră, spunându-ne în față sau voalat: „dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu”. Victima cere persecutorul potrivit pe care îl consideră salvatorul ideal, aceasta este o poveste care se va tot repeta până când vom realiza ce se întâmplă cu adevărat.
Ne-am creat o cultură în care mai toată lumea dorește să ajungă într-o poziție de lider fără a înțelege, la nivel celular, ce presupune această poziție. Astfel ne-am creat o cultură de foști, actuali și viitori Moțoci, oameni pregătiți să obțină putere ca apoi să o piardă ori să depună eforturi imense pentru a o păstra.
Fără o pregătire solidă interioară, fără o gestionare benefică a gândurilor, a emoțiilor și a acțiunilor, un om nu are cum să fie cu adevărat un lider. Liderul este cel care servește pe cei care l-au desemnat în această poziție, este în serviciul lor, nu în serviciul puterii ori intereselor sale.
Când un om cu o pregătire precară interioară simte puterea, va fi rapid corupt de aceasta. Puterea poate veni sub forma banilor și/ori a poziției ierarhice și/ori a capacității de a îi influența pe ceilalți. Ce nu realizează omul corupt de putere, este că efectul acesteia este ca efectul heroinei, oferă o dependență de care foarte greu scapi.
De aceea, dacă oferi puterea ta unui astfel de om, te vei trezi că, din ce în ce mai des, va abuza de poziția pe care i-ai oferit-o. Știi că ai cu adevărat un om puternic lângă tine atunci când observi că acesta nu abuzează de puterea pe care i-ai oferit-o ci ți-o oferă înapoi de fiecare dată. Acela este un lider autentic, un om care te servește cu adevărat.
Totuși, foarte mulți oameni nu pot aprecia pe cei cu adevărat puternici, dintr-un motiv foarte simplu, nu îi persecută. Victimele caută cu disperare persecutori, fiind bucuroși doar în momentul în care îi găsesc. Nu mă crezi? Tu știi câți oameni cred că își caută jumătatea însă în realitate își caută următorul tartor?
Asta facem și la nivel micro dar și la nivel macro, nu căutăm oameni care să ne susțină puterea ci căutăm oameni cărora să le oferim puterea ca apoi să profite de ea, pentru a ne confirma faptul că viața este de rahat. Suntem atât de dependenți de triunghiul victimă – persecutor – salvator și astfel suntem atât de dependenți de suferință…
Pentru mine, un lider este un om care protejează puterea altora, fără a le-o lua sub pretextul că ei nu știu ce să facă cu ea.
Motivul pentru care revoluțiile nu au funcționat ci au adus doar alți persecutori în funcție, este pentru că majoritatea oamenilor nu era cu adevărat în putere. Astfel, majoritatea era chiar bucuroasă să ofere puterea cuiva care să știe ce să facă cu ea, să îi salveze de cotropitori.
Hai să facem un exercițiu, imaginează-ți 1.000.000 de lideri, cu adevărat puternici mental, emoțional și fizic, lideri care trăiesc împreună, în acord cu nevoile lor, cu natura, cu ceilalți. Aceștia nu le iau puterea altora ci le arată prin exemplu ce înseamnă cu adevărat aceasta. Totuși, dacă cineva ar dori să le împrumute puterea pentru a își atinge obiectivele, aceștia ar zice NU. Chiar dacă i-ai omorî, tot nu le poți lua puterea, deci ai pierde. Ar exista o “armată” mai puternică?
Cea mai mare provocare a liderului este sinele condiționat, este constructul denumit personalitate, dacă personalitatea dorește să se apere de suferință, de lipsă de confort, de ceilalți, omul va fi foarte ușor de corupt și va face multiple compromisuri față de Sine dar și față de ceilalți.
Drumul liderului pornește de la fiecare dintre noi, asumându-ne responsabilitatea pentru puterea noastră, pentru geniul nostru nativ și astfel a îl folosi pentru a construi alături de ceilalți. Drumul liderului pornește de la conexiunea între minte, corp și poate chiar suflet.
Când nu ne mai apărăm de suferință, când îmbrățișăm suferința, acolo liderul se naște.
Este paradoxal că atunci când îmbrățișăm suferința, când ne îmbrățișăm rănile, când plonjăm în necunoscut, având curajul să fim vulnerabili, descoperim că nu mai avem nevoie de suferință. Liderul nu este un papă lapte, un fricos, un mecanism ambulant de compromisuri, un lider este cel care are curajul să stea față în față cu frica sa, să o recunoască și să o îmbrățișeze.
Un lider nu se naște de azi pe mâine, e nevoie de experiențe care să îl cizeleze conform zicalei: “ce nu te omoară, te face mai puternic”. Câți oameni cunoști care au acest curaj să își trăiască viața în asumare, în integritate conform nevoilor lor, protejând puterea lor și pe a altora fără a o lua asupra lor?
Mulți se uită la TV și văd politicieni revoluționari, războinici, cu halebarda în mână, gata să hăcuiască opoziția și apoi se duc la vot să îi pună în poziții de putere. Aceia sunt liderii? Aceia sunt oamenii cărora le oferim puterea?
Dacă cineva este gata să hăcuiască pe cineva să știi că e gata să te hăcuiască și pe tine.
Însă pe aceștia îi dorim, dorim să suferim cronic, pentru a nu simți disconfortul de a sta față în față cu identitatea noastră, cu personalitatea noastră dezaxată. Când omul este condus de propriile sale frici, care au făcut coaliție și astfel au deturnat ființa, va face orice pentru a își proteja mecanismul său defensiv, constructul.
Un lider este omul care nu este mișcat din centrul său de ceea ce se întâmplă în exterior și astfel ia decizii de acolo, din stabilitatea sa. În momentele sale de instabilitate, acesta nu decide ci revine în interior pentru a aștepta reechilibrarea.
După cum ți-ai dat seama, liderul își are de înfruntat propriile frici, răni și traume însă dacă face asta, ceea ce ia naștere de acolo este un om cu adevărat în puterea sa. Altfel, omul este condus în continuare de fricile sale, de rănile sale, de traumele sale și va suferi dezamăgiri peste dezamăgiri iar viața va fi un șir lung de forțări și chinuri cu ocazionalele și rarele sclipiri de iubire și bucurie.
Pentru noi, oamenii conduși de condiționările nebenefice, bucuria și iubirea nu ne sunt date din oficiu, precum cred mulți cerându-le sau chiar cerșindu-le de la ceilalți, acestea sunt câștigate prin înfruntarea a ceea ce este în interior și ne separă de o viață trăită în acord cu Sinele, în acord cu geniul nostru nativ din această viață, în acord cu libertatea sufletului nostru.
Vrei lideri în jurul tău? Atunci fii tu unul și provoacă-te să îți înfrunți, treptat, propriile programe, propriile condiționări, propriile suferințe, răni, traume. Crezi că e prea greu? Asta e tot o minciună pe care „coaliția” care îți controlează ființa ți-o tot spune. Când crezi că e prea greu, acolo liderul tău interior apare, tocmai pentru că ulterior observi că ai putut trece prin acea suferință emoțională și ai ieșit de acolo mai puternic/ă.
Îți recomand ca acest proces să îl faci lent, pas cu pas și alături de lideri care te pot servi prin a nu te cocoloși, a nu încerca să te salveze, a nu îți susține „coaliția” ci prin a îți readuce aminte de tine, de puterea ta. Cocoloșirea inconștientă naște adulți deja compromiși și corupți. Viața ne cocoleșește suficient, dacă ne deschidem față de ea, acolo găsim sprijinul de care avem nevoie.
Prețul plătit pentru sprijinul vieții este unul pe care ni-l permitem, propria noastră vulnerabilitate.
Tu ai curajul să fii lider/ă pentru tine sau încă te mai lași condus/ă de gândurile negativiste servite de propaganda “coaliției” care ți-a deturnat ființa?
Alegerea este a ta, nu te aștepta ca altcineva să decidă pentru tine, aștepți degeaba. Salvarea vine întotdeauna din interior și îți spun că este posibilă chiar dacă tu crezi asta ori ba. Nu uita că dacă ești condus/ă de propriile tale minciuni, e posibil să crezi că pentru tine ori este prea târziu, ori că este prea greu ori că alții pot dar tu nu. Să știi că este posibil și nu este atât de greu și să știi că și tu poți, nu doar alții, ai nevoie de timp, experiență și pe cât se poate, oameni care să te susțină în procesul tău.
Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!
Orlando
P.S. Că tot vorbeam de lideri, împreună cu alți 7 oameni dragi, începem de lunea următoare un program de 2 luni și jumătate, program în care îți oferim informați și mai ales practică pentru a îți observa obieciurile și a te inspira să îți creezi obiceiuri noi. Rolul meu în proiect este legat de a mecanismul dependențelor și mecanismul decizional. Este un program pe care ni-l dorim a fi practic și în care să redescoperim ori să cultivăm în continuare cei trei piloni: Nutriție, mișcare și sănătate. Programul se numește: Program online de sănătate holistică și detaliile pot fi accesate aici: https://evolutioncoaching.lpages.co/nutritie-miscare-spirit/