Epigenetica ne arată că mediul este un aspect esențial pentru om, că mediul poate activa anumite gene, unele care ne pot SusȚine în această viață, altele care ne îngreunează viața . Mediul devine esențial pentru dezvoltarea ființei, o floare poate crește printre crăpăturile asfaltului dar asta nu înseamnă că își va atinge potențialul.

A considera că Geniul nu este impactat de mediu este o păcăleală imensă, o păcăleală la fel de mare precum ideea că Geniul este extraordinar și apare doar la anumite persoane. Geniul este cel mai ordinar aspect al ființei noastre, aspect care poate crea lucruri ce depășesc status quo-ul. Geniul poate fi definit ca funcționarea eficientă, optimă a ființei noastre, inteligențele de care dispunem funcționând în sinergie.

Totuși, sinergia nu se oprește la ceea ce se întâmplă în interiorul nostru ci Geniul prosperă din adaptarea la mediul exterior și la cei din jur. Provocările care vin din exterior pot fi extrem de benefice pentru funcționarea optimă a ființei noastre.

“Dar Orlando, provocările pot fi copleșitoare și pot crea răni și traume” ar putea spune cineva și aș fi total de acord. Sunt situații în care unele provocări pot crea răni și traume, problema de cele mai multe ori fiind faptul că omul nostru modern trăiește în separare față de cei din jur, se ferește de aceștia.

Oare de ce? Probabil răspunsul este faptul că în copilărie, omul modern nu s-a simțit cu adevărat SusȚinut, nevoile sale nefiind îndeplinite, nevoi care de cele mai multe ori nu pot fi îndeplinite de unul sau doi părinți deja obosiți de încercarea de a supraviețui junglei mediului economic.

Am putea spune că, în general, omul modern se ferește de ceilalți pentru că mediul în care a crescut nu a fost unul care să îi fi oferit baza solidă pentru a avea încredere în sine și în cei din exterior. Iată cum mediul a blocat expresia anumitor gene care l-ar fi ajutat pe omul nostru și a activat altele care parcă “îl sapă” zilnic.

Geniul nostru are nevoie de provocări, acestea îl mențin în formă, problema este că Geniul nu este construit pentru a funcționa în vid ci în sinergie cu alte Genii. Astfel, multe dintre provocările pe care omul și le-a asumat individual sunt menite a fi asumate de mai mulți, de un grup, poate chiar la nivel social.

Cum, însă, poți cere unor oameni care și-au asanat Geniul de mici să colaboreze cu alți oameni? Dacă aceștia se feresc de exterior, considerându-l ostil, precum l-au perceput în copilărie, cum să le spui că au nevoie cu adevărat de ceilalți, că nu trăiesc în separare, că suntem cu toții interconectați, că acțiunea unuia poate impacta zeci, sute sau poate chiar milioane sau miliarde?

Acesta este motivul pentru care orice sistem am adopta ori crea, nu va funcționa, pentru că în sistem vor fi oameni care trăiesc în separare și astfel sistemul se va separa de oameni.

Geniul nostru se inspiră de peste tot, unii ar zice că acesta copiază, însă nu aș fi de acord, Geniul adaptează, nu copiază. Acum o să scriu ceva care nu este conform status quo-ului, într-o societate acordată la Geniu, proprietatea intelectuală, copyright-ul, nu ar avea motiv pentru care să existe.

Problema noastră este că încercăm să trăim în separare, să fim mai performanți ca ceilalți, să îi depășim cumva. Încercăm dar oare reușim sau doar ne chinuim?

Rezultatele Geniului nu pot fi cuantificate cu adevărat, manifestarea Geniului fiind unică și nu poate fi copiată. E ca și cum ai încerca să joci fotbal ca Messi sau tenis ca Federer ori Serena Williams. Totuși, manifestarea Geniului unuia poate inspira pe altcineva. Messi, spre exemplu, a fost inspirat de jucători de fotbal precum Maradona, Pele sau Cruyff, fiecare generație construind pe ceea ce a lăsat cea de dinainte.

O să continui cu sportul ca exemplu, un jucător, indiferent de sport, dacă nu are o sinergie bună cu antrenorul sau antrenorii, cu colegii, cu partenerii de antrenament, cu publicul, s-ar putea să se chinuie. Fiecare dintre noi este invitat către această Sinergie și efectele pe care le trăim în viața noastră de zi cu zi sunt rezultatul acesteia.

Mentalitatea fiecăruia dintre noi ne duce către Sinergie ori ne duce către a încerca să fim mai presus de ceilalți, considerând că aceasta este calea mai ușoară, că atunci când o să fim în vârf nu ne va mai atinge careva. Problema este că în vârf aerul este rarefiat și suntem cam singuri. Acesta este motivul pentru care unii oameni care se consideră spirituali aleg să devină mai spirituali ca alții, considerând că astfel ceilalți nu îi vor mai afecta.

Trăim într-un sistem cu toții, suntem interconectați fie că ne place asta ori ba. Dacă nu ne place această interconectare s-ar putea să fie nevoie să ne aducem aminte de epigenetică și să înțelegem că ceea ce percepem azi s-ar putea să fie rezultatul mediului din copilărie. Asta nu înseamnă că, în timp, nu ne putem activa alte gene care să ne ajute să ne conectăm cu viața, cu ceilalți.

Un om care trăiește în separare este un om extrem de ușor de influențat, motivul fiind că nu se poate adapta exteriorului. Astfel, poți deduce foarte ușor că societatea actuală, construită pe fundamente care n-au legătură cu nevoile umane, susține această separare.

Din start, putem observa cum reconectarea cu Geniul devine o călătorie împotriva curentului social, însă când călătoria noastră a fost realizată, ne conectăm la curentul vieții și suntem purtați prin viață către resursele și oamenii care ne completează Geniul și îl împuternicesc.

Îți doresc să mergi pe Calea Geniului, calea care nu a mai fost urmată vreodată și nici nu va mai fi, Calea Ta!