Răspunsul ar fi știință și simțire, nu ai cum să le iei separat. Știința fără inimă este dictatura minții și protejarea a ceea ce omul deja cunoaște. Știința cu inimă este întotdeauna deschisă la nou și reprezintă deschiderea față de necunoscut. Am abordat acest subiect pentru că în această perioadă observăm și beneficiile științei în zilele noastre dar și limitările serioase cauzate de lăcomie, minți închise și orgolii uriașe.

În acest moment, medicina și știința care susține medicina actuală sunt în lumina reflectorului. Medicina a mărit considerabil durata de viață a omului datorită unor tratamente și medicamente inventate în ultimii 50 – 100 de ani. Dacă nu aveam antibiotice, ne speria orice fel de infecție bacteriană indiferent de loc iar cele mai multe operații deveneau aproape imposibile din cauza riscului ulterior de infecție. Sunt condiții și boli care pot fi tratate excelent cu ajutorul medicației actuale iar în domeniul ortopedic, medicina a avansat enorm.

Totodată putem observa ca multe, foarte multe medicamente de pe piață sunt inutile și sunt rodul unui marketing puternic al companiilor farmaceutice. Probabil știi că aceste companii au reprezentanți plătiți pentru a racola doctori care să le prescrie medicamentele.

Aici intervine simțirea, încrederea în corpul pe care îl avem. Dacă ne conectăm la corpul nostru, descoperim inteligențe nebănuite ce ne ajută în procesul de vindecare. Sunt oameni care se vindecă zilnic de afecțiuni incurabile cu ajutorul corpului lor, unii conștient, alții inconștient. Se cunoaște că efectul placebo are o rată bună de succes, până în 80% chiar, depinzând de afecțiune. În cartea Universul Holografic al lui Michael Talbot se abordează și latura subtilă a acestui efect placebo.

Din păcate, mulți dintre doctori, dar cu mult mai puțini față de acum 10 ani, sunt prinși în dictatura minții și în capcana a ceea ce știu. Motivul este pentru că sistemul este creat în așa măsură încât să nu permită flexibilitatea ci urmarea unui curs sigur, deja prevăzut în manualele de specialitate. Din această cauză, se adaptează foarte greu la situații cum este cea actuală.

Evoluția presupune flexibilitate și știința din domeniul medicinei nu este încă suficient de flexibilă. Provocările de astăzi sunt tratate cu cunoștințe de demult, de dragul siguranței. Însă după cum observăm, siguranța tot nu este sigură, fiind pacienți care suferă sau își pierd viața din cauza birocrației și închiderii de care se lovesc. Sunt români care găsesc clinici în afara țării pentru că în România acea condiție sau boală nu se poate trata.

Doctorii cei mai buni sunt cei care abordează simțirea cel puțin la fel de mult precum știința. Aceștia sunt doctorii pe care îi cauți pentru că sunt aceia capabili să găsească o soluție care să funcționeze pentru tine sau măcar să fie suficient deschiși încât să o caute. Ceilalți sunt doar doctori de duzină, poate buni specialiști însă închiși într-un mod fix de a opera. E foarte posibil să fie de mare ajutor aceștia într-o situație clasică însă într-un mai complexă să nu poată.

Ne îndreptăm spre alte forme de medicină care să completeze medicina alopată. Orice poate fi un medicament, râsul este un medicament excelent, spre exemplu. Spitalele au ajuns, din păcate, locuri sumbre de care toți se feresc (inclusiv doctorii) în loc să fie locuri de vindecare. Din păcate, observăm din ce în ce mai mult cum medicina bazată exclusiv pe dictatura minții pierde teren și nu datorită rezultatelor bune ci pentru că, de cele mai multe ori, are aceeași rețetă pentru fiecare pacient.

Fiecare om este diferit și de aceea, cred că medicina viitorului va fi bazată pe individualizare și nu pe generalizare. Cred că vine, treptat, momentul în care rațiunea și simțirea se vor uni în medicină și astfel ne vom duce cu mult mai multă încredere la doctor. Cred că vine vremea în care ne descoperim fiecare dintre noi doctorul interior și astfel doctorul exterior va fi cel care ți-l va evalua pe cel interior. Cred că vine vremea deschiderii din ce în ce mai mare către simțire astfel încât simțirea să decodifice știința la fel cum acum știința decodifică simțirea (sau măcar încearcă).

Nu știu dacă o să prindem acele vremuri însă tot ce pot este să sper. Până atunci fiecare va avea grijă de simțirea proprie și de a da jos dictatura minții ce blochează accesul către curajul de a păși în necunoscut și către adaptabilitate. Doar o specie care nu se adaptează, dispare, nu?

Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!

Orlando