În societatea modernă există o epidemie de lipsă de conexiune autentică, de vulnerabilitate și din păcate am ajuns să ne butonăm reciproc, nu să ne susținem cu adevărat creșterea, evoluția ci să ne susținem rănile și traumele pe care le-am moștenit de la cei de dinaintea noastră.

Trăim într-o societate aflată în negare, spune doctorul Gabor Mate și din ce am observat în cei 13 ani de facilitatare de procese de învățare și HR, aș putea spune OOOH DA, suntem „fucked up” bine de tot și suntem clar în negare. Pe măsură ce înaintez în propriul meu proces de decondiționare și recondiționare mentală, emoțională și fizică, observ cu claritate cum oamenii, mă includ și pe mine, își fac singuri rău crezând că își fac bine.

Suntem păcăliți cu toții că societatea în care trăim este una a privilegiului, a reușitei progresului, arătându-ni-se cât de în siguranță suntem ori progresele în medicină ori că trăim într-o societate liberă, democratică. Acestea sunt niște păcăleli, este doar marketing, realitatea arătându-ne cu claritate ce se întâmplă cu adevărat. Omul a devenit atât de deconectat de Sine încât chiar dacă are așa zisa siguranță și libertate, nu știe ce să facă cu ele și chiar ajunge să ceară să i se restrângă libertățile pentru a se simți în siguranță. Omul, chiar dacă trăiește mai mult datorită medicinei moderne, nu înseamnă că trăiește mai bine.

Pentru sistem suntem doar niște baterii care alimentează sistemul, este exact ca în Matrix.

Din păcate, am construit o societate depersonalizată, unde individul nu este băgat în seamă ci este folosit de mic pentru a menține sistemul în picioare. Sistemul nu crește oameni ci roboți și cei care sunt îndoctrinați de sistem, pentru că au percepția blocată considerând că acela este singurul mod de a trăi, tot ce fac este să impună mai departe regulile impersonale și reci asupra celorlalți.

Munca pe care o fac din 2015 este legată de geniul uman și am observat cum fiecare om, cu o minte funcțională și care își permite să se deschidă, îl poate accesa. Aceasta este moștenirea pe care am primit-o și despre care nu se vorbește. În continuare ni se spune că geniul este rezervat doar câtorva oameni, restul fiind niște neica nimeni care alimentează sistemul cu energie, timp și resurse. Observi cinismul și lipsa de umanitate din această perspectivă?

Când unui om i se arată în mod repetat că este neica nimeni, când este îndoctrinat de mic că nu contează, oare acesta nu devine executantul perfect, roboțelul ideal? Într-adevăr, o parte dintre acei roboței se vor „defecta”, intrând într-un proces în care vor să descopere cine sunt cu adevărat și care este potențialul lor însă până acum procentul acestora este atât de mic încât sistemul este mulțumit. Stai să vezi când procentul celor care se vor „trezi” către potențialul geniului lor, stai să vezi atunci spectacol.

În cazul meu, când am ales să mă „defectez”, culmea, în loc să fiu mai provocat de viață și să îmi fie mai greu, lucrurile au început să se ușureze treptat. Când geniul se manifestă, devin spectator al spectacolului manifestat de acesta și este WOW. Mecanismul meu defensiv, ego-ul construit iese din zona de dictatură și devine un aliat de nădejde, un sfătuitor și observ cum inteligențele corpului intră în acțiune, parcă tot corpul meu funcționează în unitate.

Știi câți oameni am întâlnit care își repetau povestea care le-a fost repetată în copilărie, că nu sunt buni de ceva, că ei nu își pot manifesta geniul? Acei oameni erau chiar dispuși să îmi dovedească faptul că nu sunt buni de ceva, doar era necesar pentru ei să își confirme identitatea. Acei oameni ar fi fost dispuși să facă aproape orice pentru a își nega geniul, doar pentru că asta era condiționarea primită.

Când îmbrățișăm propaganda sistemului, negându-ne geniul, invităm chinul, suferința și greutățile în viața noastră. Geniul nostru este complementar, nu în competiție, cu geniile celorlalți. Ni se tot spune că suntem în competiție unii cu ceilalți, însă aceasta este metoda sistemului pentru a scoate tot ceea ce poate din noi, umanitatea a supraviețuit întotdeauna datorită colaborării, nu competiției. Competiția a dus la conflicte, la războaie care au traumatizat generații și tot nu ne învățăm minte. Negarea asta…

Suntem o societate plină de oameni traumatizați, fiind conduși de oameni cel puțin la fel de traumatizați ca noi care mențin sistemul în picioare și astfel fac tot ceea ce pot pentru a menține traumele active în fiecare dintre noi (tot de la doctorul Gabor Mate). Trauma este cea care blochează manifestarea geniului pentru că în acel moment primim mesajul că nu suntem bineveniți în această lume și că ceea ce avem de oferit, adică plenitudinea ființei noastre, nu este dorită.

Oare cât timp vom mai fi în negare față de nevoile noastre autentice? Cât vom alege să fim baterii pentru un sistem care nu dă doi bani pe existența noastră? Cât vom alege să ne perpetuăm traumele și să le perpetuăm și pe ale altora? Răspunsul este că aici nu este o alegere ci este un rezultat firesc al modului în care percepem lumea. Singura recomandare pe care o ofer este deschiderea perspectivelor, pentru că deschiderea perspectivelor ne ajută să stăm față în față cu negarea și să nu îi mai urmăm directivele.

Negarea ne ține geniul blocat și direct ori indirect îl blochează și pe al celor din jur. De aceea, un om aflat în negare, chiar dacă dorește binele altora, nu va știi cum să îi susțină. Un părinte aflat în negare, va implementa negarea și asupra copilului, chiar dacă spune că îl iubește. Un partener aflat în negare, va face orice pentru a distruge relația cu celălalt partener, chiar dacă crede că îl iubește.

Până când nu ne observăm negarea, vom menține lipsa de conexiune și de sens în viața noastră, asta e garantat. Orice facem din negare nu ne oferă împlinire ci doar o doză care amână inevitabilul. Negarea o avem cu toții, fiecare dintre noi, face parte din moștenirea pe care am primit-o pe acest Pămnt, deci nu este ceva în neregulă cu negarea, important este să o observăm și să ne dăm seama încotro ne duce.

Negarea blochează acceptarea și înțelegerea și astfel blochează procesul de vindecare al nostru și al celor pe care îi negăm. Sistemul ne-a implementat indiferența, nu ne pasă cu adevărat de cei din jurul nostru, oricât de mult ne-am păcăli că e altfel. Gelozia, posesivitatea și invidia sunt doar efecte secundare ale negării, suntem parte a unei societăți aflate în negare.

Ne negăm pe noi, îi negăm pe ceilalți și astfel lăsăm trauma multigenerațională să fie transmisă mai departe. Oricât de mult și-ar iubi un părinte copilul, dacă nu își face procesul de introspecție și astfel să învețe să acționeze în afara traumei moștenite, o să o lase cadou copilului, garantat. Negarea ne face să nu observăm evidența și ne ține blocați într-o fantezie că totul va fi bine, nerealizând binele vine dacă facem pași în acea direcție.

Pentru a ne înțelege negarea, avem nevoie de ajutor, nu se poate altfel. Singuri nu ne putem observa negarea, este imposibil. De aceea avem nevoie să ne deschidem perspectivele fiind inspirați și / sau susținuți de alți oameni. De aceea avem nevoie de ceilalți, negarea spunându-ne că suntem noi împotriva lumii și că nimeni nu ne poate ajuta. Observi capcana?

Cei care sunt în negare manifestă un simptom evident, îi denigrează pe cei din jurul lor, fie că o fac doar în minte fie că manifestă această denigrare în exterior. Negarea presupune separare și din separare ajungem să considerăm că suntem mai buni sau mai slabi ca alții. Când repetăm separarea de suficient de multe ori, devine parte a identității noastre și astfel ne simțim incapabili să creăm conexiuni profunde cu cei din jurul nostru, devenim incapabili să fim vulnerabili și astfel ne blocăm procesul de vindecare.

Aceasta este lumea în care trăim, este plină de oameni blocați, separați, lipsiți de vulnerabilitate (în cea mai mare parte a timpului). Vindecarea începe din acceptare, din înțelegere, când conexiunea este resimțită. Când ne conectăm profund cu ceilalți, ne vindecăm reciproc. Dacă vrei cu adevărat binele tău și binele celorlalți, cultivă conexiunea profundă în viața ta și observă rezultatele.

Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!

Orlando

P.S. Pentru cei pasionați de Cheile Genelor, împreună cu Hajnal Ibolya Beres și Ana Maria Chioc, te invităm la un ReTreat între 4 și 9 august. Subiectul este Calea Individuării, coloana vertebrală a ființei noastre. Împreună o să discutăm despre provocările negării geniului și despre modul în care viața noastră se schimbă atunci când avem curajul de a ne manifesta autentic.

Trecerea prin secvențialitatea Scopul vieții -> Câmpul de atracție -> Inteligența corpului fizic / Inteligența spirituală -> Comportamentul autentic -> Imaginea autentică ne oferă o înțelegere profundă a modului în care suntem construiți și asupra întregului profil hologenetic, legând cele trei secvențe ale sale (Secvența de Activare, Secvența Venus și Secvența Perlă).

Pentru detalii și înscriere, urmează acest link: https://www.facebook.com/events/330448362057211 .

Dacă îți plac articolele / videourile pe care le postez, mă poți susține prin donații lunare cu ajutorul platformei Patreon. Pentru mai multe detalii, apasă butonul de mai jos:

Orlando Daniel Stoicescu

Sunt om. În activitatea de om, practic decondiționarea mentală, emoțională și fizică, cu sau fără unelte ajutătoare. Unealta mea preferată este Cheile Genelor pentru că am observat integrările care se produc cu ajutorul acesteia. Creez și susțin cursuri cu tematici aferente decondiționării MEF și Cheile Genelor. În trecut am susținut cursuri abordând diverse subiecte, fiind facilitator de învățare teoretică și experențială pentru adulți începând cu anul 2008.