Unora le este teamă că vor veni unii la putere care ne vor face sclavi. Ce nu realizează acești oameni este că omenirea este în sclavie de foarte multă vreme.

Individul, omul, este în sclavie. Libertatea de a alege nu există pentru mulți pentru că aceștia aleg doar conform programelor care le rulează pe fundal și care le deraiază ființa de la a trăi cu adevărat bine. Oricât de multă putere și bani ar avea omul, oricâți ani ar trăi, fie că va trăi veșnic în corp artificial, tot sclav va fi. Așa că de ce ne este teamă? Că doar ne vom schimba stăpânul?

Oricâte revoluții vom face, tot degeaba pentru că la finalul lor ne vom alege un alt stăpân care ne oferă condiții mai bune. Până când nu începem să ne căutăm de programele menționate mai sus, nu avem nicio șansă, nici ca indivizi și nici ca specie.

Programele / Condiționările care nu ne sunt benefice ne bagă într-un cerc vicios ce ne ține departe de propria noastră stabilitate interioară, de propria noastră naturalețe, de comuniunea cu ceilalți. Programele, pentru a supraviețui, ne șoptesc faptul că ceilalți ne sunt dușmani, când colo noi suntem cel mai mare dușman al nostru atunci când le credem. Oricâtă propagandă ne-ar livra programele noastre sau ale celorlalți, tot sclavi suntem.

Din mândrie, din orgoliu, din personalitatea noastră axată pe aceste programe, nu recunoaștem asta și ne dăm mari ființe evoluate când în realitate suntem parte a unei specii tinere, neexperimentate și am venit să trăim fix această perioadă volatilă a evoluției noastre.

Ne-am băgat singuri în lanțuri, suntem sclavii propriilor noastre dorințe, propriilor noastre emoții, propriilor noastre gânduri, propriilor noastre mecanisme defensive construite în timp.

Sunt oameni care vin către mine pentru a îi susține în procesul lor și observ cum, treptat, programele revin la putere și aceștia renunță. Când îi întreb de ce renunță, motivele sunt dintre cele mai amuzante (citite din exterior, pentru ei sunt foarte serioase și de nerezolvat).

Programele care nu ne sunt benefice sunt puerile, parcă sunt scrise de un copil râzgăiat care a ajuns așa din cauza modului în care a fost “educat” de către părinți la fel de imaturi ca acesta. Măcar dacă am recunoaște asta, ar fi primul pas către eliberare.

Eliberarea este un proces de durată, nu se poate de azi pe mâine. Programele care nu ne sunt benefice nu pot fi șterse pentru că sunt parte a experienței noastre, sunt parte a noastră. Aceste programe, pentru a nu ne mai rula pe fundal, au nevoie de o ființă puternică ce poate să le gestioneze, ba mai mult să le folosească esența pentru a aduce echilibru în interior și în exterior.

Puterea este în noi, numai că nu o putem accesa dacă suntem în lanțurile propriilor noastre programe / condiționări!

Condiția naturală a omului este NIMICUL și astfel ajunge să fie TOTUL prin umplere cu energie, cu experiență, cu viața. Când omul crede că este TOTUL, crede că este deja produs finit, nu mai dă voie să fie umplut, nu mai dă voie energiei, experienței și chiar vieții să îl îmbogățească și să îl susțină în procesul său evolutiv.

Aceștia sunt oamenii Zombie despre care vorbeam în primul episod al seriei DMEF cu Orlando (seria de pe Youtube unde discut lucruri serioase într-un mod neserios – https://www.youtube.com/watch?v=Dmsn1cJw8e4 .

Suntem cu toții Zombie când credem că suntem deja la finalul evoluției noastre!

Tu ți-ai dat seama de lanțurile pe care singur/ă le-ai pus? Eu mi-am dat seama și asta îmi este meseria, sunt un vânător de condiționări care îmi deraiază ființa. Am descoperit multe astfel de condiționări, pe unele le-am dus la integrare, altele încă îmi conduc ființa. Ce aleg și am ales este să nu mai fiu un Zombie inconștient ci unul conștient.

Astfel, treptat, revin la calitatea de om și astfel la puterea creatorului, putere pe care o avem fiecare dintre noi!

Tu ți-ai observi “zombăiala” sau încă te mai păcălești că tu nu ești sclav ci o ființă liberă și suverană?

Degeaba gândim că suntem liberi dacă în interior suntem legați fedeleș…

Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!

Orlando