Pentru cei care cred că judecata omului este calea, atât îi spun: judecăm persoanele supraponderale de ceva timp și ceea ce am obținut este o epidemie a obezității în lume. Judecata omului, nu a comportamentului, duce către perpetuarea traumei și astfel la înrăutățirea problemei.

Alte exemple:

• judecăm oamenii corupți de 30 de ani în România și am ajuns astăzi la o epidemie de corupție. Paradoxal este că acum corupția este atât de bine coafată încât devine din ce în ce mai greu de prins, ba chiar are accente de legalitate.

• judecăm oamenii săraci pentru că sunt săraci și astfel am ajuns la o epidemie de sărăcie. Paradoxal, oamenii care s-au îmbogățit pentru a fugi de stigmatul de “om sărac” au rămas tot săraci în mentalitate și în simțire.

• judecăm oamenii leneși, că nu sunt productivi și astfel am creat o epidemie de “lenevie”. Paradoxal, cei mai mulți dintre oamenii care sunt ultra-productivi și-au asanat geniul nativ, nu sunt capabili de umanitate și vulnerabilitate, au devenit ca niște roboți care nu se pot bucura de viață, oricât de multe concedii și-ar lua.

• judecăm oamenii care se droghează și astfel am creat o epidemie din asta. Paradoxal, mulți dintre cei care nu se droghează, de multe ori sunt mai “adormiți” ca cei care o fac, trăindu-și viața ferindu-se de necunoscut, rămânând blocați în propriile condiționări.

• Judecăm oamenii care sunt dependenți de pornografie ori de sex și am creat o epidemie din asta. Paradoxal, mulți dintre cei care nu consumă pornografie ori sex își trăiesc viața în reprimare și insensibilitate față de sine, nevoile lor și ale celorlalți.

•  judecăm oamenii pentru că nu gândim la fel și astfel am creat o epidemie de separare între oameni. Paradoxal, mulți dintre cei care gândesc la fel s-au adunat pentru a îi ataca pe cei care nu gândesc ca ei.

• judecăm oamenii că și-au pierdut moralitatea și astfel am creat o epidemie de imoralitate. Paradoxal, mulți dintre cei care aderă la valorile morale o fac de frică, nu din simțire.

Calea judecății omului este falimentară, fiecare dintre noi fiind efectele unor cauze care, de cele mai multe ori nu țin de noi. Judecata comportamentului este cu totul altceva, însă această judecată ține de noi și de limitele noastre sănătoase pe care le comunicăm în exterior, nu de impunerea asupra altora să trăiască precum iluziile din capul nostru dictează.

Ceea ce judecăm la ceilalți are tendința de a se exacerba, dacă judeci un copil pentru că e leneș, așteaptă-te să fie din ce în ce mai leneș. Dacă judeci un om că e alcoolic, așteaptă-te ca acel om să continue să bea. Acest fenomen a fost studiat acum zeci de ani și este denumit efectul Rosenthal sau Pygmalion.

Singura rezolvare permanentă este rezolvarea cauzei pentru care acei oameni au ajuns să fie leneși ori obezi ori imorali ori … Până atunci, acceptarea lor este singura soluție pentru că acești oameni sunt rezultatul celor care au fost dinaintea lor și a culturii în care s-au născut.

Suntem cu toții responsabili pentru tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, este o moștenire pe care am primit-o și dacă nu ne-o asumăm, nu ne vindecăm ba mai rău ne facem și apoi transmitem asta mai departe generațiilor următoare. Soluția stă în colaborare, în comunitate, în comuniune, în comunicare, în ACCEPTARE, în iertare, în înțelegere, toate acestea fiind atribute naturale ale geniului nostru, nu pot fi mimate.

Pe românește, învățăm ce înseamnă A FI și A FI este greu atunci când am fost învățați să credem că adevărul se află în exteriorul nostru. Am creat o societate de Terraformatori, fiecare încercând să schimbe pe cei din jur să fie conform iluziei proprii. Am creat o societate de judecători care cred că dețin adevărul absolut și că este de datoria lor de a impune legea acestui adevăr. Am creat o societate blocată în propriul orgoliu, în propria mândrie și astfel ne-am îmbolnăvit cu toții cu iluzii.

Simptomele se observă peste tot, separare, disperare, anxietate, depresie, suprasolicitare, epuizare. Doar o mică parte din oameni trăiesc cu adevărat bine, restul sunt prea ocupați cu judecata altora și cu propriile frustrări și dezamăgiri care vin din urmarea iluziilor.

Omul care judecă alt om garantat nu se acceptă pe sine. Un om care judecă un alcoolic ori un leneș ori un obez, 100% nu observă dependențele sale, care poate sunt doar diferite și mai funcționale ca ale alcoolicului, leneșului ori obezului. Doar când avem curajul să privim înspre noi, începem să îi acceptăm, să îi înțelegem și chiar să fim în iubire față de ceilalți.

Rezolvarea cauzei dependențelor noastre s-ar putea să dureze, deoarece necesită informație, conștientizare, experimentare și ulterior integrare, de aceea e important să avem răbdare cu noi dar și cu ceilalți. Lumea nu se schimbă doar pentru că este judecată, lumea se schimbă pentru că au fost îndeplinite cauzele necesare pentru ca schimbarea să fie posibilă.

Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!

Orlando