Această perioadă în care stăm mai mult în casă, revenim la întrebarea: „eu cu cine stau în casă?” Întrebarea nu se referă la alții ci la propria noastră persoană. Noi cu cine stăm în propriul nostru corp? Avem un aliat de nădejde sau un dușman cu care ne războim?

Sunt oameni care pur și simplu se iau la trântă cu propria persoană, se judecă, se învinovățesc, „și-o dau la ficat” mai ceva ca doi boxeri ce se urăsc de moarte. Vă dați seama dacă așa se poartă cu ei, cum se poartă cu cei din afară. Se vor purta în extreme, cu unii vor fi mielușei iar cu alții dictatori. Acesta este un comportament clasic de laș, de persoană care nu își poate asuma calea, destinul, viața pe care o are.

Și ghici ce, cu toții suntem preponderent lași până în momentul în care alegem să nu mai fim. Când prindem încredere în noi și în viață, nu mai avem de ce să fim lași, acela este momentul când putem sta drepți în fața destinului.

Lașul are zicala „capul plecat nici sabia nu-l taie” adânc întipărită. Strategia sa este să se lase bătut imediat cum îi este mai greu și să își consume toată energia rămasă în a se război cu sinele. În timpul acestui duel, mai sunt momente de negociere în care lașul încearcă să ajungă la un compromis cu sinele, propunându-i vinovați din exterior. Dacă în acest moment intervine ego-ul și se identifică cu sinele, va crede ca adevărată lista de vinovați și ori se va da victimă lovită de soartă ori va trece direct în rolul de persecutor și tartor.

Rolul de laș nu este inofensiv, ba mai mult este toxic pentru sine și pentru ceilalți. Orice negare a naturii umane și a destinului provoacă crize emoționale și mentale profunde ce afectează mediul înconjurător. Din păcate, o mică parte dintre aceștia, aleg să încheie socotelile cu viața nerealizând că impactul acestei fapte va fi probabil și mai mare pentru sine și pentru cei rămași. Lașul nu realizează că acest rol este de nivel jos, este distructiv, nu are cum să construiască ci doar să distrugă.

Doar asumarea umanității din noi ne duce către creație, către niveluri de conștiență care creează, care construiesc. Nu avem nicio șansă în afara evoluției și evoluția presupune a depăși, fiecare dintre noi, rolul de laș. Nu spun de acest rol cu judecată, doar fiecare dintre noi îl joacă din când în când, contează dacă ne identificăm cu acesta și dacă acceptăm să îl jucăm în continuare.

Dacă destinul nostru este să ne depășim acest rol de laș, de ce să nu ne acceptăm destinul și să o facem de acum? Ne-am obișnuit atât de mult să ne plângem? Suntem dependenți de propria lașitate? Probabil că da, sunt mulți oameni care sunt dependenți de asta, alegerea însă e a lor, ori continuă să fie toxici pentru ei și pentru ceilalți ori iau decizia de a se lepăda de lașitate.

ATENȚIE! Procesul va dura, decizia doar pornește drumul. Ne vom regăsi în zona de lașitate des până când ne vom lepăda cu adevărat de acest rol. Vor fi momente, nu puține, în care ne vom întreba care este rostul procesului dacă tot acolo ajungem. Aceste momente sunt normale, fac parte din joc, îți arată, în mod paradoxal, că ai evoluat și momentele de îndoială sunt testele care te duc către următorul nivel.. De aceea este atât de important să facem pace cu noi, chiar dacă și asta probabil va dura. Avem nevoie de conexiune, de ajutor, de aceea, în timpul procesului este benefic să avem oameni care aspiră în aceeași direcție.

Când însă apar primele rezultate și începem să simțim puterea pe care ne-am renegat-o atât de mult timp, realizăm că suferința și durerea emoțională provocată de înfruntarea propriei noastre lașități a meritate înmiit. Realizăm că nu mai avem cum să ne întoarcem vreodată acolo. Dacă citești aceste rânduri și crezi că nu ai putea să ajungi acolo, îți spun din experiență că te păcălești. Este doar victima din tine ce încearcă să supraviețuiască, transmițându-ți mesaje care te dezîmputernicesc.

Fiecare om cu o minte funcțională poate ajunge la transcenderea rolului de victimă și la a fi în contact cu puterea sa. Totul pornește de la o alegere! Tu ce ai ales?

Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!

Orlando