În serialul Two and a half men e o fază în care protagonistul principal, Charlie, un bărbat promiscuu, dependent de alcool, cu multe probleme dar autentic și simplu în exprimare, este acuzat de către o femeie cu care se întâlnea, că încă mai are sentimente pentru “fosta”. Astăzi mi-am propus să abordez acest subiect, pentru că în trecut am fost acuzat fix de același lucru și consideram că e ceva în neregulă cu mine.

În primul rând, să vorbim despre modul în care abordăm relațiile. Cei mai mulți români practică monogamia în serie și astfel ajung să aibă o serie de “foști / foste” în spate. Omul este o ființă socială, incredibil de vulnerabilă, ce are nevoie de inocență și deschidere pentru a se putea manifesta în mod sănătos la vârstă adultă. Monogamia în serie, pentru cei mai mulți, duce la dezamăgiri profunde, reprimări emoționale, supărări, furie neasumată, învinovățiri ce cu greu pot fi vindecate ulterior.

Dacă observăm modul în care oamenii abordează relațiile în triburile izolate, descoperim că acolo nu prea există dramele din societatea așa zis modernă. Acolo există sprijin pe toate nivelurile și astfel omul nu mai simte nevoia să umple golul prin a găsi salvatorul perfect. Priveam un documentar dintr-un astfel de trib și unul dintre tineri a fost întrebat dacă își iubește soțiile, acesta uitându-se amuzat a răspuns: “eu doar fac sex cu fetele”. Pentru mulți occidentali înamorați de conceptul de iubire, această exprimare poate fi interpretată ca superficială însă pentru mine este exact invers, acolo iubirea nu este un concept, este trăită într-un mod simplu, fără emfază.

Trăind în societatea modernă, mulți în orașe mari, cu siguranță simțim golul mult mai profund ca cei din triburi. Și să ne întoarcem în triburi izolate fără tehnologie, este greu spre imposibil pentru cei mai mulți, așa că ce putem face este să învățăm lecția sprijinului reciproc și asumării responsabilității.

Trecând prin procesul de decondiționare mentală și emoțională, observ cum o mulțime de răni din trecut revin către mine pentru a fi vindecate și observ modul în care am fost impactat de relațiile mele din trecut și modul în care la rândul meu am impactat.

Revenind la subiectul acestei postări, pentru un om care și-a păstrat inocența, un om deschis către viață, un om ale cărui răni nu îi conduc viața, este IMPOSIBIL să nu aibă sentimente de apropiere pentru oamenii pe care i-a întâlnit în trecut și cu care a avut experiențe. Cei care spun că nu mai au sentimente pentru foste sau foști, sunt oameni care de cele mai multe ori și-au reprimat ceea ce simt, pentru a obține profitabilitate din relațiile următoare, ori pentru a se ascunde de rănile deschise în acele relații. Mai există o variantă, nu s-au implicat acolo și astfel nu au dezvoltat o apropiere față de acel om.

Într-adevăr, putem să trecem peste a dori să avem relații intime cu acei oameni, de cele mai multe ori din cauza diferenței de rezonanță datorată alegerii unor căi diferite însă sentimentele vor fi acolo, nu avem cum să ne ascundem de ele, fac parte din experiența noastră de viață.

În exemplul cu care am început, femeia care îi reproșa lui Charlie că încă mai are sentimente pentru fosta și de aceea nu dorește să continue să îl vadă, este exemplul perfect pentru o persoană (femeie ori bărbat) care nu caută să se deschidă într-o relație ci caută să se închidă. Acești oameni nu caută să descopere potențialul relației și să se bucure de acesta ci caută să se ascundă de rănile lor acolo.

Chiar dacă se dau adepții unei relații puternice, cu astfel de oameni, dacă nu își schimbă mentalitatea, nu ai ce să construiești, pentru că în momentul în care butonul geloziei li se apasă, îți vor da în cap cu tot ceea ce au reprimat și din trecutul lor relațional (care nu te implică pe tine) dar mai ales din prezentul lor relațional.

Cele mai multe relații sunt închisori în acest moment, sunt închisori în care oamenii se îmbolnăvesc reciproc sau în cel mai fericit caz, se ignoră. Acolo câmpurile de susținere de care se bucură cei din triburi nu există, acolo omul se simte incredibil de singur. Astfel, apar dependențele, de mâncare, de alcool și de multe altele și omul poate doar rezista pâna la finalul vieții sale.

Cât timp ne vom mai învârti în cerc și nu vom recunoaște că monogamia în serie, în modul în care este practicată acum, nu funcționează fără o decondiționare mentală adecvată, fără o deschidere către vulnerabilitate și inocență? Ce este interesant este că cei care practică monogamia îi acuză pe cei care practică poligamia de superficialitate. Știți vorba aceea, hoțul strigă hoțul…

Am rugămintea să nu interpretați ceea ce am scris ca fiind o pledoarie pentru poligamie sau monogamie sau măsagamie. Pledoaria mea este pentru deschidere, inocență și asumarea propriei umanități, cu toate imperfecțiunile și bucuriile sale. Astfel relațiile, indiferent de cum alegem să le construim, devin cu adevărat sănătoase și astfel simțim sprijinul care ne readuce către simplitate și către autenticitate.

Așa că dacă mai ai sentimente pentru oamenii din trecutul tău (cu cei cu care chiar te-ai implicat), indiferent dacă sunt plăcute sau nu, bucură-te, ești om. Acele sentimente reprezintă ori lecția pe care încă nu ai perceput-o (dacă sunt neplăcute), ori reprezintă bucuria că te-ai deschis și că ai împărțit câmpul acceptării, înțelegerii și iubirii alături de altcineva.

Hai că relațiile sunt simple, noi le-am complicat. Mult, mult prea mult. O să închei, folosind simplitatea acelui tânăr din triburi, tânăr care m-a impactat enorm: “eu doar fac sex cu fetele”. La fel și tu și eu doar ne trăim o viață. Oare nu ne luăm prea mult în serios și uităm să ne sprijinim reciproc? E de contemplat…

Fie ca inima să Ni se deschidă, mintea să Ni se recondiționeze și corpul să Ni se vindece!

Orlando